27 mai 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Trei zile în rai

5 mai 2013 р. | Categorie: Din poşta redacţiei

Demult, tare demult, când Dumnezeu a dorit să vadă cum sărbătoresc credincioşii Sfintele Paşti, îi zice lui Sfântul Petru să-l însoţească în călătoria Sa. Şi-au luat chip de cerşetori şi au coborât pe pământ. Ajungând la casa unui om bogat, au bătut să le deschidă, însă stăpânul când i-a văzut a strigat la ei:

-Plecaţi, cerşetorilor, că de nu, dau drumul la câini. Am musafiri bogaţi la masă şi doar n-o să şedeţi alături de ei.

Merg ei mai departe şi zăresc o căsuţă mică, dar curăţică şi îngrijită. Când numai au ajuns la poartă, a ieşit stăpânul şi le-a zis: „Hristos a înviat!”, apoi i-a poftit în casă. Le-a pus pe masă tot ce avea mai bun, bucuros că are şi el musafiri de Paşti, lăudându-se cu gloata sa de copiii, căci avea 4 feciori şi o fiică. Au mâncat şi au băut câte un pahar de vin, apoi Dumnezeu i-a spus lui Sfântul Petru că e timpul să plece acasă. Stăpânul i-a rugat să vină şi la anul. Atunci Dumnezeu i-a spus ca la anul viitor o să vină el în ospeţie la ei.

-Dar cum să vin, căci nu ştiu unde locuiţi? i-a întrebat gospodarul.

 -La anul vom trimite un cal roşu. Să te urci pe el şi te va duce la noi.

Observă omul că după plecarea cerşetorilor totul a început să-i meargă din plin: câmpul dădea roadă bogată, vaca a adus pe lume doi viţei, copiii erau sănătoşi şi fericiţi. Au ajuns şi viitorul Paşti cu masa încărcată de bucate. Au mâncat, au ciocnit ouă roşii şi au ieşit să se odihnească pe banca de sub cireşii înfloriţi. Au observat atunci un cal roşu înşeuat ce necheza la poartă. Atunci omul şi-a amintit de cei doi cerşetori şi de înţelegerea cu ei. Le-a spus copiilor şi soţiei că pleacă în ospeţie la ei. A încălecat calul roşu şi dus a fost să sărbătorească Paştele la foştii săi oaspeţi.

Mergea calul peste văi şi dealuri, peste mări şi ţări până au ajuns la o grădină mare şi frumoasă, cu pomi înfloriţi. Sfântul Petru şedea la poartă în haine albe, l-a primit cu bucurie pe om, apoi l-a dus la masa lor cerească. După ospăţ au ieşit în grădină să-i arate toate frumuseţile raiului. Astfel a petrecut omul trei zile în Paradis. Însă a patra zi l-a apucat un dor de copii şi de casă şi se rugă să fie dus înapoi. Gospodarul nu avea de unde să ştie că o zi în rai era echivalentă cu 100 de ani.  Cât  l-au convins Sfântul Petru şi Dumnezeu să mai rămână, însă el nici în ruptul capului, a ţinut una şi bună – vrea să plece acasă. Atunci Dumnezeu îi zise:

-Bine, du-te, căci totuna o să vii apoi în rai.

S-a urcat omul din nou pe cal, care l-a dus peste mări şi ţări până a ajuns într-un oraş, apoi animalul a încetat pasul, oprindu-se lângă o grădină mare şi frumoasă. Abia atunci omul a observat că are o barbă lungă şi albă, plete lungi şi argintii pe spate. Calul s-a scuturat odată şi moşneagul a căzut lângă un cireş bătrân, dar înflorit. Nu înţelegea unde se află şi nici nu cunoştea denumirea acelui oraş necunoscut. Atunci a început să-şi caute copiii. Un om îi zise:

-Hai moşule, la biserică, poate preotul îţi va găsi documentele de botez ale copiilor în arhiva locaşului de închinare, fiindcă foarte mulţi oameni au acelaşi nume ca şi dumneata.

Aşa au şi făcut. S-au bus la biserică şi preotul a găsit documentele, spunându-i omului că de când s-a născut au trecut 350 de ani. Atunci moşul i-a povestit de cei doi cerşetori, care de fapt erau Dumnezeu şi Sfântul Petru şi de cele trei zile, petrecute în rai.

-Să ştii că trei zile în rai sunt 300 de ani, iar cireşul înflorit tot tea-a aşteptat. Fii mândru că cei patru feciori ţi-au lăsat o sumedenie de urmaşi.

Se duce moşul şi de abia îşi duce bătrâneţea, de abia îşi târâie picioarele, când iată că zăreşte o fată înaltă şi frumoasă. Se repede la ea spunându-i:

-Draga mea, te caut aproape de 300 de ani şi doar acum te-am găsit, apoi căzu jos fără suflare. Iar în ultimul său drum tot oraşul l-a petrecut, împreună cu gloata de urmaşi.

Elena FEDOREAC, s. Budineţ, raionul Storojineţ