18 septembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

NE MĂNÂNCĂ SFINŢII

18 februarie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

Am impresia că, atunci când primul român a suspinat pentru prima dată consacrata frază „Până ajungi la Dumnezeu te mănâncă sfinţii”, acei tipi deghizaţi în chipuri cucernice de sfinţi nu erau atât de mulţi şi atât de fariseici ca în timpul de faţă. Dar odată rostite, cuvintele au prins aripi, şi parcă ni se mai limpezesc minţile când ne amintim de vechea înţelepciune a omului păţit şi priceput, deşi pe suflet nu ni se face mai uşor. Până la Dumnezeu calea-i grea şi lungă… Cine-i temerarul care se încumetă s-o parcurgă şi cine să ajungă la capătul ei, dacă ne mănâncă „sfinţii” noştri, de acelaşi grai şi sânge, deopotrivă cu „sfinţii” din alt catehism!

Acum câteva zile am primit în poşta electronică a redacţiei un Comunicat de Presă şi un Apel (către compatrioţi, iubiţii fraţi şi surori) din partea Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina” (preşedintele Consiliului Naţional, deputatul din partea Partidului Regiunilor Ion Popescu), din care răsună îndemnul: „Vă invităm să daţi dovadă de înţelepciune, de calm şi spirit pragmatic, de unitate-n cuget şi-n simţiri, de demnitate naţională – calităţi nobile care au caracterizat dintotdeauna Neamul nostru Românesc şi ne-au călăuzit prin diverse momente grele ale istoriei noastre, chemându-Vă a nu Vă implica în actele de violenţă ce au loc atât în oraşul Kiev, cât şi în unele regiuni ale Ucrainei”. Mă opresc la acest fragment, care exprimă esenţa Apelului, întregul conţinut fiind pătruns de spirit constructiv, care ne cheamă pe fiecare „indiferent dacă faceţi parte sau nu din organizaţiile membre-colective ale Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, de a ne respecta obligaţiile de cetăţeni şi a ne apăra doar în mod paşnic drepturile acordate de Constituţia şi legislaţia în vigoare ale Ucrainei… Nimic de obiectat, sunt îndemnuri bune şi frumoase, mai ales că vin de la Mănăstirea Bănceni, unde a avut loc şedinţa extraordinară lărgită a Secretariatului executiv al Uniunii respective. Însă mi se par cam întârziate (de-acum a şi început eliberarea de către protestatari a clădirilor administrative la Kyiv) şi inutile aceste îndemnuri către românii noştri mioritici, conformişti şi blânzi, care nu se implică nici în manifestările de protest paşnic contra fărădelegilor puterii, darmite la acte de violenţă. În circumscripţia electorală care include localităţi cu populaţie românească au primit cele mai multe voturi deputaţii susţinuţi de partidul de guvernământ, a cărui politică antidemocratică şi antieuropeană a declanşat actele de violenţă. Nu e cazul să le punem în cârcă românilor acest „păcat”, căci şi la Hotin, care acum are cei mai mulţi protestatari din regiunea noastră pe Maidanul din Kyiv tot candidatul regionalilor a câştigat scrutinul.

Altceva e alarmant şi mult mai dureros decât pasivitatea şi „cuminţenia” conaţionalilor noştri faţă de evenimentele politice din ultimele luni. E trist că românii noştri sunt gata să le aducă şi funia de acasă celor ce le pregătesc spânzurătoare prin ucrainizarea şcolilor, excluderea duhului naţional din instituţiile de învăţământ, promovarea aşa-numitei „limbi moldoveneşti”. În starea deplorabilă în care a ajuns neamul nostru am aştepta să bată clopotele sfintelor lăcaşe şi cu alte îndemnuri de credinţă şi iubire, chemându-i pe iubiţii fraţi şi surori să se întoarcă cu faţa spre rădăcini, să nu-şi înstrăineze copiii de graiul matern, de Eminescu, de dorurile ancestrale ale martirilor sacrificaţi pe rugurile aprinse de anticriştii de la Kremlin.

Maria TOACĂ