07 februarie 2023
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

STRĂIN ÎN ŢARA TA

14 februarie 2015 р. | Categorie: Social

„S-a răcit dragostea faţă de podoabele strămoşeşti şi, din an în an, românii se tot îndepărtează de datini, obiceiuri şi tradiţii. Românul nostru, din păcate, pune mai mult preţ pe bani, uită de tradiţii, de obiceiuri, se înstrăinează de străbuni,  constată, cu durere în suflet, Ionică SEMENIUC din Hruşăuţii Volocii. Cred că vina aici o poartă părinţii şi buneii, nu copiii. Iar ultimii, în goana după avuţie, uită de toate. Dar, în comparaţie cu alte sate bucovinene, la noi, la Voloca, se mai păstrează obiceiurile strămoşeşti”.

În pofida faptului că în frumoasa şi pitoreasca comună de vrednici români –  Voloca, limba română, datinile şi obiceiurile sunt la ele acasă, puţini au rămas şi dintre acei români adevăraţi, care-şi iubesc cu tragere de inimă datinile, care îmbracă, precum la Crasna, costumul naţional. Unul dintre acei voloceni din semeţia dacă, care trăieşte cu dorul de Ţară şi Fraţi, e fidelul cititor al „Zorilor Bucovinei”, românul Ionică Semeniuc, membru activ al Societăţii „Mihai Eminescu”, care e prezent la mai toate manifestările noastre naţional-culturale, la comemorarea martirilor, masacraţi de satrapii sovietici la Lunca şi Fântâna Albă în 1941, când au ocupat nordul Bucovinei, patriotul care, ani de zile, îngrijeşte de mormântul pierdut şi părăsit în inima codrului din Paşniii Volocii al eroului naţional, partizanului român Toader Jinomeţchi, numit şi Mahaleanul, fiindcă era originar din satul Mahala, împuşcat de bolşevici în primii ani de instaurare a puterii sovietice, după ce Bucovina noastră mult pătimită a fost cedată, ruptă de la inima Ţării şi înstrăinată. 

Au trecut timpurile, când românul nostru, sărmanul, tremura de frica duşmanului ce l-a înrobit. Ar fi bine şi omeneşte ca autorităţile din sat, împreună cu biserica, să mute din pădure, în cimitirul satului, chinuitele rămăşiţe pământeşti ale martirului român, care nu şi-a mai văzut aievea visul de a trăi liber în Ţara sa, precum au mers în mormânt, cu dorul neîmplinit, multe suflete de români.  Ar fi nu doar o faptă omenească, ci şi creştinească. Aceasta ar însemna că volocenii nu-şi uită eroii neamului, care s-au sacrificat pentru Libertate şi Patrie.

Acum, când iernile îi ning flori dalbe la tâmple, iar timpul îi numără tot mai grăbit anii, Ionică Semeniuc, cel care a trecut prin iadul stalinist, fiind arcănit cu forţa şi dus la munci silnice în Rusia, tocmai în Celeabinsk, după munţii Ural, fiindcă fratele său mai mare, Dumitru, fost ofiţer în armata română, a luptat şi a fost rănit în războiul cu ruşii la Cotul Donului şi s-a refugiat apoi în România, la cei 81 de ani pe care i-a împlinit nu demult, ştie ce înseamnă să fii străin în Ţara ta şi părăsit de oameni şi de Dumnezeu, precum a fost Toader Jinomeţchi. De aceea, cât va trăi, îi va păstra vie amintirea, va aprinde întotdeauna o lumânare la mormântul martirului român din codrii Paşniilor.

Felicia NICHITA-TOMA