11 decembrie 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ALEXIE MORARIU – FIGURĂ PROEMINENTĂ ÎN GALERIA DIRECTORILOR ŞCOLII DIN BOIAN

17 februarie 2015 р. | Categorie: Istoria neamului

Continuând galeria directorilor care s-au aflat în fruntea şcolii din centrul Boianului, îi rog pe cititori să mă ierte că n-am respectat cronologia succesiunii lor. Nu e vorba de o eroare sau neatenţie din partea mea, ci de mai multe dificultăţi pe parcursul căutării informaţiilor necesare. A trebuit să le adun picătură cu picătură din diferite surse accesibile.

Aşadar, până la Aurelian Hapenciuc, despre care am scris mai înainte, director a fost Alexie Morariu (1922-1940). Din informaţia lui Emil Săhleanu, inserată în Anuarul învăţământului primar din Cernăuţi pe anul 1929 (tipografia „Mitropolitul Silvestru”, Cernăuţi, 1929, p. 54), aflăm: „Alexie Morariu, director ortodox, român, născut la 15/3 1883. Examenul de capacitate l-a dat pe data de 15/IX 1905, cel definitivat la 27/XI 1907”. Tot acolo aflăm că în 1929 avea 23 de ani de aflare în serviciu. În acea perioadă, pe lângă şcoală exista şi o grădiniţă de copii, la care erau înscrişi 136 de micuţi, dintre care 70 de băieţi şi 66 de fetiţe. Însă frecventau grădiniţa doar 13 băieţi şi 11 fetiţe.

Din corpul didactic al şcolii din Boian, în anul 1929, în afară de director mai făceau parte: învăţătorul Draghinda Orest, ortodox, român, născut la 7/3 1908, examenul de capacitate 26/6 1927, 1 an de serviciu; Zimmer Sofia, instructor, romano-catolică, poloneză, născută 13/5 1887, cu examenul definitivat, 28 ani de serviciu; Fedorean Alexandra, originară din Boian, ortodoxă, româncă, născută la 4/11 1894, examenul de capacitate 1/7 1914, cel definitivat 26/11 1919, 11 ani de serviciu; Pilat Corneliu, detaşat ortodox, rutean, născut 29/8 1896, examen de capacitate 1/10 1915, cel definitivat 8/15 1924, 8 ani de serviciu; Pilat Aurelia, detaşată ortodoxă, româncă, născută la 5/4 1904, examen de capacitate 29/5 1920, 8 ani de serviciu; Casvan Chane, detaşată izraelită, ev., născută la 13/11 1900, examen de capacitate 25/6 1923, 5 ani de serviciu; Ţurcan Emilia, t. provizoriu, ortodoxă, româncă, născută 19/6 1899, examen de capacitate 24/9 1921, 6 ani de serviciu; Dominti Zenaida, t. provizoriu, ortodoxă, româncă, născută în anul 1928; Berindei Virginia, ortodoxă, româncă, născută 13/3 1904, examen de capacitate 1923, 5 ani de serviciu; Morariu Natalia, suplin., ortodoxă, româncă, examen de capacitate 29/6 1886, la grădiniţă; Simbevici Vladislav, maistru, romano-catolic, polon, născut la 25/9 1911, tâmplar. Toate aceste persoane, în anul 1919, lucrau în şcoală.

În Albumul ce ne-a fost trimis de boincenii din Canada găsim o fotografie (imaginea alăturată), sub care e scris: „Poza de mai sus este luată în ziua de 29 iunie 1929, după terminarea serbării şcolare cu şapte posturi din comuna Boian, judeţul Cernăuţi, România. În mijloc, dl director Alexie Morariu, la stânga lui Dl învăţător Orest Draghinda şi la dreapta înv. Ana Casvan”. Elevii sunt ai clasei a VII-a, care au susţinut examenul de absolvire după şcoala primară. În Album mai este o fotografie a directorului cu familia şi prietenii, în ziua hramului la Boian.

Sora mea Maria, născută în 1929, când a împlinit şase ani îl ruga mereu pe tata s-o ducă la şcoală. Casa noastră se afla nu departe de şcoală. Sora atâta i-a bătut capul, încât tata, ca să scape de cicăleala ei, a vorbit cu directorul, cu care se afla în relaţii de prietenie, s-o primească provizoriu în clasa întâia. Astfel, în anul 1935, sora mea a păşit pragul şcolii. La început n-a fost înscrisă în catalog. Însă, datorită faptului că însuşea programa mai bine decât alţi elevi, până la urmă a fost primită în toată legea. Maria mi-a povestit că directorul venea în clasă şi împărţea personal fiecărui elev câte o linguriţă de untură de peşte şi un păhar de lapte. Deoarece sora era cea mai mică, o lua de mână, o aducea la biroul său, o urca pe masă şi-i dădea lingura de untură, apoi păharul cu lapte. Din cele ce-şi aminteşte Maria, directorul Morariu era înalt, voinic, foarte bun la suflet şi cu mare dragoste faţă de copii. Doar atâtea am putut afla despre acest director. Probabil, părinţii cunoşteau mai multe lucruri interesante, care îi defineau personalitatea, însă, din păcate, n-am vorbit cu ei pe această temă. Dar şi din informaţiile scunde de care dispun, se vede că Alexie Morariu a fost un director de înaltă probitate şi un om cu suflet bun.

Eleonora BIZOVI, corespondentă netitilară