11 decembrie 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Pârcălabii (comandanţii garnizoanei) Cetăţii Hotinului – dovadă a vechimii şi originii moldoveneşti (româneşti) a acestei măreţe fortificaţii.

14 martie 2015 р. | Categorie: Istoria neamului

MOTTO:  „Stă cetatea din Hotin /Răstignită pe o zare/Şi puţin câte puţin/Se-covoaie-ncet şi moare….. Răstignită pe o zare /Stă cetatea din Hotin/Iar pe turle-n loc de floare/Creşte iarba de pelin…..Iarba-amară de pelin /Pe cetatea din Hotin...”

(versuri din poezia “Cetatea din Hotin” aparţinând poetului cernăuţean Vasile Tărâţeanu)

I. Scurte consideraţii istorice şi militare

Hotinul  a fost cea mai importantă  cetate  din Nordul  sistemului defensiv de fortificaţii  al Principatului Moldovei din Evul Mediu, sistem găndit - de marii noştrii domnitori începând cu Petru I Muşat, Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare şi Sfânt - ca parte a strategiei de apărare a acestui stat medieval românesc  în calea hoardelor de invadatori tătari, leşi sau turci ce au râvnit la pamântul străbun al românilor moldoveni de-a lungul întregii istorii medievale a acestora.

În ce priveşte originea zidirii puternicei cetăţi, pornind de la legendă, logică şi adevăr istoric putem afirma că:

- Cetatea Hotin a fost ridicată din zid şi întărită, pe locul unor mai vechi fortificaţii din sec.XIV  (1) construite de voevodul  Ştefan al  Şipeniţului (străbunul  domnilor muşatini), de primii mari domni muşatini ai Moldovei, Petru Muşat (1375-1391) şi Alexandru cel Bun (1400-1432);

- Cetatea Hotin a fost ridicată, evident, cu scop defensiv de către domnii Moldovei, fiind construită pe malul drept al Nistrului (deci pe teritoriul Moldovei) (1), cunoscând, din documente istorice, că graniţa de Nord a Moldovei feudale era trasată, încă de la constituirea  acestui Principat feudal românesc (în perioada  1350-1359), pe cursul râurilor Colacin – Ceremuş – Nistru;

- Ţinând seamă de arhitectura fortificaţiei, asemănătoare cu a unor castele din Polonia sau Lituania, putem accepta şi versiunea unor cercetători care susţin că cetatea Hotin a fost consolidată şi extinsă în vremea lui Alexandru cel Bun şi cu sprijinul unor arhitecţi trimişi de marele cneaz Vitold al Ducatului Lituaniei (cu care Moldova se învecina, la Est,  în sec. XIV-XV).

Cetatea reprezinta astăzi o importantă  atracție cultural-turistica a Euroregiunii "Prutul de Sus" (creata in urma Tratatului româno-ucrainean incheiat in 1997) si poate fi considerata parte a patrimoniului european, avand in vedere ca, in conformitate cu documentele citate la bibliografie (vezi lucrarea "Cetatea Hotinului - destin istoric", autor Haralambie Holic, bine documentata pe baza Cronicilor turcești şi hrisoavelor lăsate de domnii Moldovei) fortăreața Hotinului a fost condusă si administrată incepând cu sec.XIV (de cand exista izvoare istorice scrise) astfel:

În perioada sec.XIV - 1711 - peste 350 de ani (cu mici intreruperi poloneze sau turcesti de circa 25 de ani cumulati), de Principatul român al Moldovei (pârcălabii români moldoveni-în număr de peste 130 – sunt identificaţi, pe baza documentelor de arhivă, în lucrarea lui Haralambie Holic, citata mai sus, incepând cu Ştefan al Şipeniţului - 1366 și Ștefan, Șandru și Horaeț de Hotin - in jurul anului 1400, Stanciul Hotnog-1436 și terminând cu Ionașcu Balș și Constantin Jora - 1669-1670, Pătrașcu – 1712). Aici trebuie menționat că un pârcălab de Hotin putea fi menţinut,  de către domn, la comanda garnizoanei cetăţii și pentru o perioadă de până la 7-8 ani, cum se observă în vremea lui Ștefan cel Mare, fiind păstraţi la nevoie şi pe durata a 2-3 domnii;

În perioada domniilor fanariote (1718-1812), de Imperiul Otoman, când Hotinul a fost reședință de Raia turcească timp de peste 90 de ani, cu scurte întreruperi rusești sau austriece de pana la 10 ani cumulati (și în acest caz cronicile turcești pâstrează numele muhafâziilor de Hotin începând cu Abdi-pașa, Mârza Mehmed-pașa și Abdul-pașa - 1713-1721 și terminând cu Seid Iusuf-pașa și Cara Mehmed-pașa - 1806);

De Imperiul Țarist (1812-1918), după ocuparea abuzivă şi ilegală a

teritoriului Moldovei dintre Prut şi Nistru (Basarabia), timp de 106 ani;

  De Regatul României, după revenirea Basarabiei  la sânul patriei mamă, conform voinţei poporului, pentru circa 26 de ani (1918-1940 si 1941-1944);

  De către sovieticii bolşevici, timp de aproximativ  48 de ani, după ce a fost ocupată din nou  de imperiul de la răsărit şi distribuită aleatoriu, de către Stalin, Ucrainei socialiste (Nordul şi Sudul Basarabiei) şi RSS Moldoveneşti (Centrul Basarabiei), in perioadele  1940-1941 și 1944-1991;

De către administraţia ucrainiană, începând din 1991 și până azi (circa 23 ani), de când cetatea se află sub stăpânire ucrainiană, ca aşa-zis teritoriu moştenit de la sovietici.

În concluzie Cetatea Hotinului a aparținut, într-o perioadă de circa 645 de ani (de când dispunem de izvoare scrise), astfel :

Principatului român al Moldovei şi Regatului României, o perioadă de circa 376 de ani cumulați;

Imperiului Otoman, o perioadă circa 90 de ani;

Rusiei (ţariste şi sovietice), o  perioadă de 154 ani;

Ucrainei, o perioadă de 23 de ani (1991-2014).

Astfel, istoria demonstrează, fără tăgadă, că principala contribuție la ridicarea, întărirea și modernizarea Cetății Hotin (încă din Evul Mediu, când valoarea ei strategică, ca fortificaţie în sistemul de apărare al Moldovei, era inestimabilă), așa cum arată ea astăzi, au avut-o voevozii români moldoveni, adevăr istoric care trebuie consemnat în toate documentele de promovare a acestui monument de patrimoniu universal (mai ales că această promovare a început deja prin proiectele trilaterale România-Ucraina-R.Moldova finanțate din banii publici ai Uniunii Europene, respective şi ai României).

 Cetatea Hotin inspiră şi astăzi forţă şi admiraţie celor care o vizitează.În acest sens, merită să reţinem aceste descrieri sugestive:

“Cetatea cu turnurile sale semeţe a sfidat norii negri de plumb şi ploile năprasnice de foc şi de sânge, ce s-au abătut necontenit, timp de peste 350 de ani (cât timp a fost apărată de garnizoane formate din români moldoveni  băştinaşi n.n.), asupra acestor pamânturi mănoase, dar năpăstuite de soartă, iar curajul apărătorilor ei – din neam de răzeşi moldoveni – stârnea spaima asediatorilor venetici  care fugeau mâncând pământul!” (preluat de pe site-ul: http://istoria.md/articol/132/Cetatea_Hotin_a_Moldovei )

Dimitrie Cantemir în a sa "Descriere a Moldovei" avea sa afirme, că cetatea  Hotin ".....în ziua de azi (sfârşitul sec.XVII n.n.) iaste vrednică de a se socoti cea mai frumoasă şi mai mare decât celelalte ale Moldovei".

Bibliografie:

Documenta Romaniae Historica, A.Moldova, vol I (1384-1448), vol.II (1449-1496), vol.III (1449-1496), Bucureşti, 1975-1980;

Teodor Bălan, Documente bucovinene, vol. I, II, III, IV, Cernăuţi, 1933-1938;

Constantin şi Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, Bucureşti, 1975;

Ion Nistor, Istoria Basarabiei, Bcureşti, 1990;

Haralambie Holic, Cetatea Hotinului (Destin istoric), Botoşani, 2000.

(VA URMA partea a 2-a: Pârcălabii de Hotin din Evul Mediu (1350-1700)

……………….

(1)  Am făcut aceste precizări necesare şi pentru a contracara diverse teorii şi aşa-zise descoperiri publicate de diverşi “specialişti”, inclusiv pe site-ul istoric al Wikipedia (vizitat de internauţi din toată lumea), care, fără niciun fel de dovezi, încearcă să acrediteze tot felul de teze fantasmagorice, care n-au nimic cu ştiinţa numită ISTORIE, conform cărora “mărturiile” despre existenţa Cetăţii Hotin ar fi mult mai vechi, astfel:

- Unii “cercetători” afirmă că pe locul cetăţii Hotin ar fi existat “un fort militar, înălţat de slavii vestici în sec XI pentru a se apăra de numeroşii duşmani” (vezi pe Wikipedia “Cetatea Hotinului”), fără argumente, fără a preciza măcar care erau slavii vestici pe atunci (strămoşi ai polonezilor şi cehilor) şi care au fost acei numeroşi duşmani ai acestora! Slavii de vest (cehii, slovacii şi mai ales polonezii) erau în curs de aşezare şi constituire în state feudale, proces finalizat prin formarea Regatului Poloniei în timpul lui Cazimir cel Mare (1333-1370), care prin cucerirea Podoliei a ajuns în graniţă cu Principatul Moldovei abia la 1366.

- Alţii, mai ingenioşi, încearcă să ne impresioneze (tot pe Wikipedia) cu numele cneazului Vladimir I al Rusiei care, tot în sec. XI (fără a fi deranjat de slavii vestici!) “Aici (la Hotin n.n.) a realizat o FORTIFICAŢIE DE LEMN (SIC!), pentru a apăra frontiera de sud-vest a Rusiei Kievene…de invaziile popoarelor migratoare şi de raidurile nomazilor din stepe”.Teza este neîntemeiată şi lipsită de orice logică istorică: În acest timp românii autohtoni, urmaşi ai daco-romanilor, erau déjà organizaţi în Ţări sau Cnezate, în sec. XI-XIII, fie independente (formaţiuni statale dintre Prut şi Nistru, ca de exemplu: Ţara Şipeniţului sau Ţara Herţei) fie sub suzeranitatea regelui Ungariei (formaţiuni conduse de voevozii de Maramureş).Aşa că Vladimir nu putea să construiască o fortificaţie pe un teritoriu care nu-i aparţinea, pentru a apăra frontiera de SUS-VEST a Rusiei Kievene împotriva popoarelor migratoare şi nomazilor care veneau din EST!!.Este evident, deasemenea că nu poate exista vreo dovadă arheologică în sprijinul existenţei unor  FORTIFICAŢII DE LEMN  acum 1000 de ani!!

- Aceiaşi dezinformare continuă şi pentru perioada 1250-1264 în legătură cu care se afirmă, fără ruşine (tot pe site-ul istoric internaţional Wikipedia), că “ cneazul Danilo de Halici (1201-1264) și fiul său Lev, cu toate că erau forțați să fie supuși (SIC!) ai Hoardei de Aur, au realizat lucrări de întărire a cetăților de pe cuprinsul statului său. Ei au înlocuit fortificațiile din bârne (de la Hotin n.n.) cu un zid de piatră cu o grosime de o jumătate de metru (care pornea din locul unde este acum Turnul de Nord și continua spre sud, unde era reședința comandantului) și au săpat un șanț cu adâncimea de 6 metri în jurul cetății”(Cetatea Hotin.Wikipedia).Aceste afirmații stârnesc râsul oricărui cititor cât de cât avizat! Un cneaz (și fiul său?) de Halici, "erau forțați să fie supuși" (adică nu erau pur și simplu supuși lăsați în viață, ca prin minune, de tătari) de TĂTARI (exact în perioada lor de glorie când au năvălit în Europa și au nimicit toate cnezatele rusești), dar aveau timp să înlocuiască, în secret (fără ştiinţa stăpânului tătar!), fortificații din BÂRNE (LEMN) cu zid de piatră (acum 800 de ani!!) pe malul drept al Nistrului, împotriva groaznicului lor stăpân - Hoarda de Aur, pe teritoriul Moldovei, care nu le-a aparținut niciodată!! Evident, nu se menţionează vreun izvor istoric, pentru că nu există.Dar minciuna, ca să fie credibilă trebuie întărită cu cifre exacte: “zidul de piatră… de jumătate de metru”, “şanţul avea adâncimea de 6 m”, nici mai mult, nici mai puţin!! Oare cu ce instrumente au măsurat atât de précis, în metri (nu exista această unitate de măsură pe atunci), acum 800 de ani?! Întrebarea e retorică.

Alexandru Teodoreanu – Asociaţia STINDARD

Fotografia din arhiva ziarului "Zorile Bucovinei"