05 aprilie 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

FILE DIN ISTORIA SATULUI ROPCEA: CASA DE CULTURĂ

20 martie 2015 р. | Categorie: Istoria neamului

În anii puterii sovietice, fiecare oraş şi localitate rurală aveau case de cultură sau cluburi, menirea principală a cărora era să propage ideologia comunistă. Totodată, se urmărea scopul de a înstrăina populaţia autohtonă de la tradiţiile strămoşeşti şi credinţa străbună, de a-i îndepărta pe oameni de biserică şi a-i sustrage de la problemele acute ale traiului, care deveneau tot mai complicate. Treptat, căminele culturale s-au transformat în centre în care se demonstrau filme, se oficia înregistrarea civilă a căsătoriilor, se desfăşurau diverse activităţi culturale şi festivităţi cu prilejul sărbătorilor comuniste.

Fiind unicul loc unde oamenii se puteau distra, localurile respective, spre care la început sătenii priveau cu suspiciune, începeau să fie vizitate de cei mai îndrăzneţi. La Ropcea, căminul cultural a fost deschis în 1947, în casa gospodarului Vasile Borcea. Tot acolo se afla şi biblioteca satului. În privinţa localului se cere de precizat că stăpânul casei, harnicul nostru consătean, a muncit timp de 20 de ani pe continentul american. A adunat cent lângă cent ca să-şi cumpere pământ şi să-şi dureze o casa frumoasă la baştină – cu etaj, subsol şi sală de petreceri după moda americană. Dar bietul om şi-a „câştigat” moartea din cauza bunăstării obţinute prin muncă istovitoare. La 13 iunie 1941 a fost deportat împreună cu soţia şi trei copii. Din exil s-au întors numai soţia sa cu un copilaş.

Primul şef al căminului cultural a fost Grigorii Kalina un venetic venit din Rusia. El nu cunoştea limba română, nici obiceiurile noastre. Tineretul se aduna acolo mai mult pentru a viziona un film. La datele sărbătorilor revoluţionare învăţătorii erau obligaţi, după festivităţile oficiale, să prezinte concerte, în program alături de elevii fiind angajaţi şi tineri din sat. Deseori artiştii noştri amatori participau la festivalurile-concurs din raion, de unde se întorceau cu premii pentru locurile obţinute. Cu timpul activitatea de amatori a luat amploare. Au fost organizate orchestra populară şi un colectiv de dansatori, din care făceau parte cei mai frumoşi tineri – floarea satului. Grupul coregrafic, condus de storojineţeanul Dionis Polianski a luat premiile I în raion şi regiune, cu dansul „Raţa”. Membrii colectivului au primit premii băneşti şi dreptul de a participa la un festival folcloric din Kyiv. Tinerii noştri erau speriaţi, se ascundeau pe unde puteau, căci se temeau să nu li se întindă o capcană pentru a fi deportaţi. Conducătorul ansamblului a depus mari eforturi pentru a-i convinge să plece în capitala Ucrainei. Dansatorii din Ropcea au cucerit premii şi la Kyiv. Printre cei care primii au dus faima satului departe în ţară s-au aflat: Chirilă Zbira, Gheorghe Costinean, Florea Bucaciuc, Ion Vicovan, Petru Pascal, Ion Himinciuc, Ilie Şubran, Dragoş Petraşescu, Dumitru Nituşca, Aurel Mahul, Toader Lacusta. La momentul de faţă, în viaţă a rămas numai Petru Pascal. Ei i-au impresionat pe spectatori, îndeosebi, prin frumoasele lor costume naţionale.

Începând cu triumful obţinut la Kyiv, căminul cultural din Ropcea a devenit foarte popular în rândul tineretului. Flăcăii şi fetele veneau nu doar la filme, ci şi la dansuri, la diverse întâlniri… Deseori, reprezentanţi din raion ţineau lecţii pe teme politice sau ateiste. În asemenea cazuri tinerii şi oameni mai în vârstă erau aduşi aproape cu forţa. Desigur, învăţătorii şi elevii se prezentau de „bună voie”, iar sătenii îşi vedeau de treburile lor.

Prin anii 50 ai secolului trecut, în lipsa radioului şi televizorului, clubul erau unicul focar de cultură. Veseli şi energici prin firea lor, ropcenii participau la diverse cercuri artistice, care funcţionau în cadrul căminului cultural. În acele timpuri a luat fiinţă cercul dramatic, condus de regretatul Gheorghe Mihailiuc din Dimca, profesor de limba română la şcoala noastră. Era foarte stimat şi ca profesor, şi ca un talentat conducător artistic. La reprezentaţiile cenaclului dramatic sala era întotdeauna arhiplină. Foarte îndrăgiţi de spectatori erau artiştii amatori Maria Bejan, Fenea Tcaciuc, Dragoş Petraşescu, Mihai Petraşescu, care interpretau personaje din piesele lui Vasile Alecsandri, înscenate de Gh. Mihailiuc.

Pe parcursul anilor s-au perindat mulţi şefi ai căminului cultural, fiecare străduindu-se să-şi aducă partea sa de contribuţie la promovarea culturii. Unii din ei aveau studii în domeniul respectiv. Corul, condus la început de Dionis Polianski, apoi de Floarea Bogoslaveţ, a fost în permanenţă înalt apreciat în raion, evoluând pe multe scene din satele vecine. Cohorta artiştilor amatori se îmbogăţea cu noi talente, apăreau grupuri noi de dansatori talentaţi. În anul 1967 s-a renovat sala căminului cultural, devenind mai spaţioasă, cu o scenă mai mare. Au început să concerteze mai des elevii de la şcoala locală, să se organizeze diferite concursuri, întruniri literare, olimpiade şcolare. Îndeosebi, tineretul era atras de cercul dramatic. M-am încadrat şi eu cu plăcere şi mare entuziasm în spectacolele „Cărăbuşul” de Constantin Stamati-Ciurea, „Despre toate” şi „Amarul iubirii” de Ana Lupan, alături de alţi tineri din sat – Mihai şi Dragoş Petraşescu, Maria Olar, Aurica Opaeţ, Elena Demidova, Mircea Cosovan.

Între timp a apărut o pleiadă frumoasă de muzicanţi – fraţii Ilie, Florea şi Aurel Costinean, Ilie Şubran, Ion şi Ilie Olari, Gheorghe Gavriliuc, Ion Vicovan, Ilie Zbira, Ion Creţu, Traian Olari, Vasile Gluşco, Aurel Bizian, Nicolae Proţiuc, Valeriu Bejan. Ei erau solicitaţi la toate festivităţile din satul nostru şi localităţile învecinate.

Funcţia de şef al căminului cultural au îndeplinit-o în ordine succesivă următoarele persoane: Grigorii Kalina, Aurel Bizian, Alexandru Morar, Ion Olari, Eugenia Vicovaniuc, Maria Varzariuc, Gheorghe Gavriliuc, Vasile Gluşco, Eusebiu Zegrea, Vasile Grigenco. La 7 noiembrie 1983 a fost inaugurată noua casă de cultură, aidoma unui adevărat palat, cu o sală spaţioasă cu 450 de locuri. Cu acest prilej artiştii amatori au prezentat un bogat concert, printre spectatori aflându-se oaspeţi dragi din regiune. Îmi amintesc că a fost prezent şi poetul Vasile Tărâţeanu. Atunci, funcţia de şefă i-a fost încredinţată dnei Valeria Zavialeţ din Carapciu, raionul Vijniţa, iar conducător artistic era talentatul acordeonist Vasile Gluşco. În 1984 acest post i-a revenit lui Ion Bojescu din satul vecin Iordăneşti, raionul Hliboca. Paralel, în sat mai exista un club, condus succesiv de Ion Nichiforiuc, Domnica Subran, Ana Meglei, Silvia Braha, care în 1986 a fost transferată la casa de cultură, în funcţie de conducător artistic. După plecarea la odihna binemeritată a lui Ion Bojescu, de la 1 ianuarie 2009 şi până în prezent, dumneaei îndeplineşte şi funcţia de director. Aici îşi desfăşoară activitatea diverse cercuri artistice, la care participă tineri şi oameni vârstnici – colectivul coregrafic, grupul vocal, un cor etc. Colectivul dramatic din Ropcea este unicul reprezentant al românilor din Storojineţ care a participat la concursul regional „Primăvara teatrală” şi a cules multe aplauze. Din repertoriu, de mare succes la public se bucură piesele „Fata babei şi fata moşneagului”, „La doctor”, „Păcală, argat la boier”, „Hai, Părinte Macovei”, Cumetrele”, „Soacra cu trei nurori”, „Arvinte şi Pepelea”, în care sunt angajaţi talentaţii noştri actori – Vasile şi Natalia Chiriliuc, Gheorghina Zbira, Silvia Braha, Virginia Dascaliuc, Maria Carci, Viorica Braha, Elvira şi Mihai Fedorciuc, Gheorghina Ţopa, Maria Vicovan, Gheorghe şi Nicolae Dascaliuc, Gheorghe şi Gheorghina Himinciuc şi mulţi alţii.

Satul se mândreşte cu grupul folcloric de copii şi adulţi „Tradiţii”, care este invitat la sărbătorile naţionale din raion şi regiune. La Cernăuţi au participat la Festivalurile „Mărţişor” şi „Florile Dalbe”, „De al Crăciun la Iordan”, precum şi într-un film despre sărbătorile de iarnă cu duetul „Pysanka” (protagonişti Oksana Savciuk şi Ivan Kavaţiuk). Acest colectiv este nelipsit la Festivalul internaţional „Malanca bucovineană”, iarmarocul „Sâmbra oilor” de la Crasna, la Ziua Europei, organizată la Hliboca. Cu aplauze furtunoase este întâmpinat solistul de muzică populară Gheorghe Opaeţ, care este ascultat cu respiraţia întretăiată de spectatori. De asemenea, ne încântă cu vocile lor minunate şi repertoriul bogat soliştii Ion Moldovanu, Elvira Fedorciuc şi Valentina Procopciuc. Ultimele două, fiind câştigătoare ale concursului „Pe aripile speranţei”, au concertat şi în capitala Ucrainei. Nu de mai puţin succes se bucură interpretele Veruţa Sorocean şi Aglaia Costinean. Toată lumea o admiră şi pe Daniela Vicovan, participantă la Festivalul internaţional „În grădina cu flori multe” şi la concursul „Steluţa Storojineţului”.

În tot raionul este cunoscut colectivul coregrafic de la casa de cultură din Ropcea cu dansurile din străbuni, dar mai ales graţie costumelor pitoreşti, autentic naţionale. Din grupul celor vârstnici se evidenţiază Elena Ştefan şi Maria Ursulean, Dumitru şi Alexandru Chiriliuc, Ionela şi Mihai Lefter, Nicolae şi Mariana Borisenco, Alexandra şi Marina Borisenco, Alexandra şi Marina Şubran, Emilia Meglei, Daniela Vicovan, Antonina Bojescu, Adriana Culica, Gheorghe Meglei, Eduard Ciorcea, Constantin şi Ştefan Ţopa. Se integrează armonios în această activitate şi dansatorii tineri. Ropcenii se mândresc cu o cântăreaţă populară deosebită, Gheorghina Pascal, care stoarce lacrimi şi suspine chiar şi din sufletele cele mai insensibile. Cu vocea-i fină şi duioasă, imitând măiestrit trilurile păsărilor, ea îi farmecă pe ascultători, fiind invitată la spectacolele din raion şi regiune. Un loc cu totul aparte în peisajul cultural al satului şi, în genere, al românilor din ţinutul nostru revine ansamblului model „Izvoraş”, condus de binecunoscuta interpretă, profesoara şcolară Victoria Costinean.

Casa de cultură din Ropcea a avut onoarea să găzduiască artişti de mare valoare – regina cântecului popular românesc Irina Loghin, vestita noastră bucovineancă Sofia Vicoveanca, pe Benone Sinulescu, Angelica Fluture, Nazari Iaremciuk, Ivo Bobul, Lilia Sandulesa, orchestra de muzică populară „Busuioc moldovenesc”, renumiţii „Lăutari”, conduşi de maestrul Nicolae Botgros, teatrul „Vasile Alecsandri” din Bălţi. Mulţi ropceni cu vocaţie pentru muzică, care au devenit cunoscuţi în lume, şi-au început ascensiunea pe scena casei de cultură din satul natal. De aici şi-au luat zborul Viorel şi Gheorghina Meglei, Gheorghina Proţiuc, Ioniţă Fedorciuc, Veronica Creţu, Bogdan Costinean, Viorel şi Ion Vicovan, Eugeniu Hablea, Laurenţiu Costinean şi tânăra noastră speranţă cu care ne mândrim mult, Ilie Caras, devenit cunoscut în întreaga Românie.

Trebuie să menţionăm că în localul casei de cultură au loc festivităţi atractive, referitoare la viaţa satului. Voi evidenţia în acest context doar câteva dintre activităţile tradiţionale: „Miracolul sărbătorilor de iarnă”, „Natura înconjurătoare este viaţa noastră”, „Întâlniri cu foştii ostaşi-afgani”, seara teatralizată „Drag mi-i cântecul şi locul unde m-am născut”, şezătoarea literară consacrată lui Ion Creangă, seri tematice consacrate Zilei Mamei şi veteranilor muncii, expoziţii ale meşterilor populari. Ni s-a întipărit în memorie sărbătoarea de la 18 februarie 2008, când Ropcea a marcat aniversarea a 560-a de la atestarea localităţii. Atunci am avut mulţi oaspeţi din raion şi regiune, printre ei aflându-se consăteanul Emanuel Rei, profesor universitar la Suceava, arhivistul Dragoş Olaru, jurnalistul Ion Creţu, poetul Ilie Zegrea.

Activitatea casei de cultură din Ropcea a fost şi este înalt apreciată, atât de săteni, cât şi de specialişti în domeniu. Drept mărturie sunt diplomele şi premiile băneşti primite de participanţii la activitatea artistică la diverse festivaluri şi concursuri. În activitatea lor, lucrătorii şi animatorii culturii din satul nostru acordă prioritate renaşterii tradiţiilor naţionale, popularizării obiceiurilor din străbuni, menţinerii dragostei şi respectului faţă de neasemuitele comori ale neamului, mai presus de toate fiind limba maternă, datinile noastre româneşti.

Valeria MIHAILIUC, corespondentă netitulară

În imagini: Casa care a găzduit primul cămin cultural; o secvenţă din spectacolul „Fata babei şi fata moşneagului”, cu Silvia Braha-Dascaliuc; orchestra din Ropcea, anul 1947; primii corişti; artişti amatori de astăzi