11 august 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

GRIGORE NANDRIŞ – O LEGENDĂ PENTRU POSTERITATE

28 martie 2015 р. | Categorie: Noutăţi

În veşminte albe imaculate, cu o moralitate de cristal, ca un model al izbânzilor cucerite prin muncă asiduă, a ajuns la noi Grigore Nandriş, ilustrul savant de talie europeană, poliglot şi, totodată fiul unor oameni simpli de la coarnele plugului. Când citim despre oameni de vază sau evocăm numele unor personalităţi celebre înălţate pe Olimpul culturii sau ştiinţei avem impresia că ei provin din sfere nepământeşti. Grigore Nandriş, însă, a răsărit din mijlocul nostru, din Mahala, sat cunoscut prin hărnicie, agerimea minţii şi dragoste românească, din părinţi ce-şi câştigau pâinea vărsând sudoare în răcoarea brazdei, cu o casă plină de copii adunaţi seara în jurul mămăligii. La împlinirea a 120 de ani de la naştere, Grigore Nandriş a revenit cu onoruri la măhăleni săi, şcoala medie şi strada centrală a satului învrednicindu-se să-i poarte numele, iar la data-i aniversară, dar şi cu alte ocazii, a fost evocat cu drag de tânăra generaţie a baştinei, pentru care a rămas ca o frumoasă legendă.

Astfel, moştenitorii averii sale spirituale de la vatra străbună, pe care a iubit-o mai presus de toate, nu-l uită, cinstind cu pietate şi memoria celorlalţi membri ai renumitei familii – martira Aniţa Cudla-Nandriş, medicii Ion şi Tudor… Dar mai mult decât alţii, savantul şi artizanul renaşterii naţionale a românilor din Bucovina ar merita, măcar cu prilejul unor date aniversare, o popularizare mai amplă în România şi în plan internaţional. Ca un început promiţător în importanta şi oportuna activitate de a ne pune în lumină valorile poate fi considerată conferinţa comemorativă „Grigore Nandriş – savant de talie europeană”, desfăşurată la 27 martie în Sala Roşie a Universităţii Naţionale „Yuri Fedkovyci” din Cernăuţi, cu concursul Catedrei de Filologie Română şi Clasică a UNC, Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, Fundaţiei Culturale de Binefacere „Casa Limbii Române”. Menţionăm că preşedintelui acesteia, dl Vasile Tărâţeanu, membru de onoare al Academiei Române, îi aparţine iniţiativa şi rolul de moderator al conferinţei.

Despre contribuţia savantului la sporirea prestigiului ştiinţific al Universităţii Cernăuţene, referindu-se şi la perioada românească, au relevat în mesajele lor dna Halina Zahaiska, şef-interimar al Catedrei de Filologie Română şi Clasică, şi dl Oleksandr Popovyci, adjunct al decanului Facultăţii de Filologie a UNC. În sală erau şi câţiva intelectuali din Mahala, profesoara de istorie Ana Gostiuc făcând un excurs în istoria satului, cu popasuri în copilăria şi adolescenţa viitorului savant. Au fost evocate întâmplări anecdotice, rămase ca o poveste în gura sătenilor, dar şi momente emoţionante care denotă că pentru Grigore Nandriş nu exista nimic mai sfânt decât dragostea de părinţi, neamuri, baştină. Nepoţii săi de la fratele Florea –Ion şi Gheorghe Nandriş din Sibiu, neavând chip să se deplaseze la Cernăuţi, au transmis recunoştinţa lor şi mulţumiri organizatorilor printr-un mesaj, la care aş adăuga câteva rânduri dintr-o duioasă scrisoare a lui Grigore (avea 21 de ani), adresată fratelui mai mare medicului Ion. Această scrisoare s-a păstrat timp de 95 de ani în familie: „E dimineaţa zilei de Paşti, cerul senin şi afară cald şi soare, ca la noi acasă. …las condeiul din mână şi-mi încordez gândurile în credinţa nestrămutată că şi tu în timpul acesta te gândeşti undeva şi că acolo ne întâlnim azi toţi. Acolo la dânşii… nu la noi… când va învia Mântuitorul să le aducă pacea? Cum serbează ei azi, cu cine, unde le sunt gândurile? A trecut săptămâna patimilor, dar suferinţele în sufletul meu n-au încetat…”. Era anul 1916, când Grigore a sărbătorit primul Paști singur, departe de casa părintească.

Conturând multilateral sfera de interese şi erudiţia savantului, vorbitorii i-au evidenţiat virtutea de poliglot, menţionând că cunoştea 14 limbi străine. Asupra acestui aspect a stăruit şi ministrul consilier Ionel Ivan de la Consulatul General al României la Cernăuţi, care şi-a exprimat bucuria de a participa pentru a doua oară în acest an la o manifestare de omagiere a lui Grigore Nandriş, dumnealui fiind prezent în luna ianuarie la sărbătoarea comemorativă de la ŞM Mahala, care poartă numele distinsului consângean. Lăudând prezenţa unui mare număr de tineri, diplomatul român i-a îndemnat să nu le fie ruşine să înveţe şi să vorbească limba română, dulcea lor maternă, căci: „chiar Grigore Nandriş scria undeva că a reuşit că înveţe 14 limbi străine, cunoscând bine limba sa maternă, româna”. De rând cu meritele în domeniul slavisticii, dl Ionel Ivan a relevat despre vocaţia europeană a acestei personalităţi deosebite: „Deja în perioada interbelică aveam un bucovinean, un român din Ucraina de astăzi, care putem spune, era un veritabil diplomat în Europa. El vestea în urmă cu zeci de ani vocaţia europeană, occidentală a acestor teritorii româneşti, şi ucrainene deopotrivă, opţiunea europeană a României care deja e membră a UE. Sperăm că şi Ucraina în curând va face parte din Europa unită şi civilizată”. Diplomatul i-a îndemnat pe tineri să promoveze numele lui Grigore Nandriş pe Internet, căci apelând la motorul de căutare Google a găsit mai multe rezultate în limbile rusă şi poloneză decât în română şi ucraineană.

În una din cele mai strălucite pagini în cartea destinului lui Grigore Nandriş sunt înscrişi cei 13 ani cât a condus Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina – din cel mai critic moment al existenţei ei (1929) şi culminând cu inaugurarea Palatului Cultural al Românilor din Cernăuţi (1938), opera în care profesorul şi-a zidit o parte din sufletul său. Deşi era hărţuit de lipsuri materiale, el a trăit obsedat de simţul datoriei, de necesitatea jertfei, perioada cât s-a aflat în fruntea Societăţii constituind treapta cea mai înaltă a spiritului românesc din Bucovina. La acest aspect s-au referit persoanele ce-şi asumă rolul de continuatori – Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, şi membrul prezidiului respectivei societăţi, Octavian Voronca, ultimul atrăgând atenţia la ampla activitate desfăşurată de Grigore Nandriş în direcţia culturalizării satelor româneşti, înfiinţarea a 29 de filiale în localităţile rurale. Dr. doc. Ilie Popescu, preşedintele Societăţii „Golgota” din regiunea Cernăuţi, a vorbit despre calvarul familiei, mai ales chinurile îndurate de Aniţa Nandriş şi cei trei fii ai ei, despre melosul popular al cărţii „20 de ani în Siberia. Destin bucovinean”, despre investigaţiile ştiinţifice ale savantului (numit „Haşdeu al Bucovinei”), ca mijloc de realizare a adevărului.

Preţioasele-i calităţi de slavist instruit în cele mai prestigioase şcoli din Occident, legăturile sale cu popoarele polonez şi ucrainean, au fost aprofundate în prelegerile profesorilor de la catedra de slavistică a Universităţii Cernăuţene, Marian Skab şi Iaroslav Redkva, care au făcut referiri la lecţia de inaugurare „Unitatea lingvistică a popoarelor slave”, ţinută la 18 ianuarie 1927, când Gr. Nandriş a preluat conducerea catedrei. Ambii au subliniat necesitatea de a aduna cele mai importante lucrări ale savantului într-un volum unic, iar Ia. Redkva, făcând trimiteri la realitate, a sesizat că, dacă am avea mai multe personalităţi ca Grigore Nandriş, dornice să studieze cultura şi să cunoască limbile altor neamuri, n-ar fi apărut conflictul din estul Ucrainei. De la Universitatea din Iaşi, un omagiul de recunoştinţă predecesorului a adus specialista în slavistică Claudia Drecea, referindu-se detaliat la un manual de conversaţie în limba engleză, care a cunoscut patru ediţii.

Semnificativ au răsunat accentele de finalizare din partea dr. doc. Lora Bostan: „Această sesiune de comunicări demonstrează încă o dată că ştiinţa românească la Universitatea din Cernăuţi din perioada interbelică a avut o mare pondere, fiind reprezentată de trei lingvişti cu renume – Vasile Bogrea, Sextil Puşcariu şi Grigore Nandriş, care s-a axat de la bun început pe integrarea valorilor naţionale într-un context european”. Mulţumindu-le colegilor de la catedra de slavistică, dna Lora Bostan şi-a exprimat speranţa că vor reuşi să continue cauza lui Grigore Nandriş pe făgaşul studiilor interferenţelor româno-ucrainene.  

„Stau aici ca într-o închisoare, ale cărei cătuşe le simt că mă strâng tot mai mult din zi în zi… Mă dor toate încheieturile sufletului. Simt cum ruginesc în pribegie”, scria dezrădăcinatul fiu al Bucovinei în primii ani de exil. În pofida faptului că străinătatea l-a adăpostit şi l-a preţuit mai mult decât propria-i ţară, el a rămas pretutindeni şi întotdeauna un mare patriot român, la congresele internaţionale în Europa şi Statele Unite promovând valorile româneşti, combătând cu fermitate şi curaj pe cei care mistificau adevărul despre Patria sa.

Maria TOACĂ

Fotografii „Zorile Bucovinei”