11 august 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

PRIN PUSTIURI RĂTĂCIŢI, FĂRĂ CRUCI ŞI NEBOCIŢI

2 aprilie 2015 р. | Categorie: Noutăţi

Se spune că omul sfinţeşte locul. Aş afirma invers, că aici, la Varniţa, lângă Fântâna Albă,  unde pământul încă geme sub crucile rătăcite printre arborii ce au crescut pe osemintele chinuite ale sfinţilor neamului, unde brazii stau de veghe ca icoane sfinte, e un loc care-l sfinţeşte pe om  prin sacrificiile martirilor, care s-au jertfit pentru  NEAM şi ŢARĂ.

La 1 aprilie curent, clopotele durerii a vibrat din nou a jale, iar lumânările au plâns cu lacrimi de ceară în sacra catedrală a nemuririi din Valea Plângerii pentru sufletele martirilor români, masacraţi nu doar la Fântâna Albă şi Lunca, ci şi pentru pomenirea sufletelor tuturor sfinţilor noştri, chinuiţi pe drumul morţii şi calvarului Golgotei neamului românesc – torturaţi şi împuşcaţi în închisori şi lagăre staliniste, deportaţi în Siberia, Kazahstan, Karelia, vânaţi şi duşi cu forţa la munci silnice la minele din Ural şi Donbas, în lagărele morţii de pe ţărmurile lacului Onega etc., prin pustiuri rătăciţi, fără cruci şi nebociţi.

MĂI ROMÂNE, MĂI ROMÂNE, CE-AI FOST IERI SĂ FII ŞI MÂINE!

Apropo, candela memoriei a fost aprinsă din nou la altarul iubirii de neam, graţie preşedintelui Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina,  Octavian Bivolaru, iniţiatorul mitingurilor de doliu pe parcursul ultimilor 20 de ani. De altfel, ea nu s-a stins timp de 74 de ani, ci arde în sufletele românilor ce îşi iubesc cu adevărat Patria şi nu-şi uită eroii, e susţinută şi graţie  Consulatului General al României la Cernăuţi, în deosebi Excelenţei Sale, dnei Eleonora Moldovan, precum şi ÎPS Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, parlamentarului Eugen Tomac şi senatorului Viorel Badea, care sunt aproape de durerile şi aspiraţiile românilor bucovineni, înstrăinaţi de Ţară. Or, 1 aprilie din acest an a fost peste aşteptările noastre – la mitingul de doliu a fost alături de noi Secretarul de Stat Sebastian Ioan Hotca, delegaţii din România, consilieri, reprezentanţi ai autorităţilor ucrainene, ai mass-media, profesori şcolari, lideri ai societăţilor culturale-româneşti, dl Ion Botoş din Transcarpatia, primari, printre care şi dna Elena Nandriş, deputatul Nicolae Gostiuc din s. Mahala, raionul Noua Suliţă, elevi, studenţi de la Catedra de Filologie Română şi Clasică de la Universitatea din Cernăuţi, însoţiţi de dna conferențiar universitar, Lora Bostan, elita intelectualităţii româneşti din ţinut, Ion Şcrobaneţ, medicul-şef al Spitalului Raional Hliboca, Ion Creţu, conducătorul Direcţiei Raionale a Fondului de Pensii etc.

Adevărul e că, în pofida faptului că soarele ne zâmbea cu raze primăvăratice, sufletul oricum  ne durea, amintindu-ne de masacrul ce a avut loc aici, în poiana Varniţei,  acum 74 de ani. Cu ochii înrouraţi, dna doctor Lora Bostan, soţia regretatului savant, Membru de Onoare al Academiei Române, titularul respectivei catedre, a relevat perioada după anul 1991, când, după prăbuşirea imperiului sovietic, a început pelerinajul pe aceste locuri sfinte, scăldate de sângele nevinovat al românilor bucovineni, seceraţi de gloanţele grănicerilor sovietici, doar pentru faptul că au dorit să trăiască liberi în Patria-mamă: „Când prima dată am venit aici, noi membrii Societăţii „Mihai Eminescu”, nu era nimic, doar copaci mici, sădiţi pe osemintele martirilor, şi martori oculari, mărturisirile cărora te îngrozeau, când îşi aminteau cum a”umblat” pământul trei zile cu cei răniţi, dar încă în viaţă, îngropaţi de vii în cele trei gropi comune. Faptul că în acest an, ca niciodată, la parastas au venit o mulţime de  tineri – elevi, studenţi, dovedeşte că ei nu s-au îndepărtat de rădăcinile neamului. Or, aceasta înseamnă că ei se întorc la matricea lor, înţeleg că, de fapt, nu pot fi îndepărtaţi de neam, de valorile naţionale, dar, mai ales, de jertfele martirilor români  în numele acestor valori”.

BUCOVINĂ, CE-AI PĂŢIT, CINE-N DOUĂ TE-A ÎMPĂRŢIT?

Pentru al cincilea an consecutiv, îşi croieşte o cale duhovnicească integră, oficiind serviciul divin la complexul comemorativ de la Fântâna Albă, unde cu 74 de ani în urmă, pământul sfânt a fost udat cu sângele celor care au avut o singură dorinţă – de a  se uni cu fraţii din Ţară, de a-şi păstra identitatea şi credinţa strămoşească, părintele spiritual al românilor înstrăinaţi, IPS Melchisedec Velnic, stareţul Voievodalei Mănăstiri Putna, cu porţile mereu deschise spre românii înstrăinaţi, susţinut de un sobor de preoţi din România şi din ţinut, în frunte cu Vasile Covalciuc, protopop de Storojineţ, şi Ioan Gorda, protopop de Hliboca. Prin ruga fierbinte, înălţată la altarul de jertfă al eroilor neamului, a mărturisit că „aducerea aminte de ei este o datorie sfântă. Ne-am rugat şi ne rugăm. Iertăm toate greşelile. Iertăm, dar nu uităm, pentru ca ele să nu se mai repete în istoria noastră. Poţi să propovăduieşti prin faptă. Aceşti martiri, care şi-au vărsat sângele, au propovăduit cuvântul lui Dumnezeu prin faptă”.

Auzind din nou, precum de fiecare dată când aprindem o lumânare la altarul de jertfă al  martirilor, masacraţi la Fântâna Albă, un freamăt zbuciumat al pădurii, în care am simţit duhul sfinţilor, rătăcind printre noi, „Parcă-ar fi din oase, crengile trosnesc, /Cum am înţelege despre ce şoptesc”, ne trec fiorii.

Ni s-a strecurat în suflet o umbră de speranţă că, în sfârşit, vom fi trataţi omeneşte, căci pentru prima dată ni s-a alăturat guvernatorul regiunii Cernăuţi, Oleksandr Fyşciuk. Înaltul demnitar a adresat cuvinte de mulţumire Statului Român pentru susţinere în lupta pentru independenţă, accentuând importanţa păcii pentru poporul ucrainean, ca astfel de momente tragice să nu se mai repete nici pentru poporul român, nici pentru poporul ucrainean, nici pentru alte popoare, ca jertfa eroilor să nu fie zadarnică, să trăim în pace şi bunăstare, în înţelegere şi armonie, idealuri împărtăşite şi de  Iaroslav Kurko,  prim-locţiitor al preşedintelui Consiliului Regional, de Gheorghe Pridii, şeful ARS Hliboca, de Grigori Vanzureak, preşedintele Consiliului Raional Hliboca,  de deputatul poporului Grigore Timiş.

Comemorarea victimelor de la Fântâna Albă e o „rană adâncă şi o pată întunecată în istoria naţiunii române, o rană, ce nu s-a vindecat nici până astăzi. Pomenirea martirilor naţionali, care s-au jertfit pentru  Neam, Ţară şi Libertate, este o lecţie şi, în acelaşi timp, o motivaţie pentru noi de a fi uniţi şi de a promova  cu mândrie istoria, limba şi cultura românească. Suntem obligaţi să-i comemorăm,întrucât ei au avut curajul şi demnitatea să nu-şi trădeze Ţara. Trebuie să nu uităm ce spunea Nicolae Iorga: „Un popor care nu-şi cunoaşte istoria  este ca un copil, care nu-şi cunoaşte părinţii”. Datoria noastră morală este să transmitem aceste fapte din generaţie în generaţie, deoarece viitorul nostru depinde şi de modul în care tinerii vor înţelege istoria şi vor avea grijă de păstrarea identităţii naţionale”, a specificat Secretarul de Stat în cadru DPRRP, Sebastian Ioan Hotca.

Ziua de 1 aprilie e declarată zi de pomenire a jertfelor de la Fântâna Albă  atât în România, cât şi în afara Ţării. Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, le-a mulţumit, din numele Statului Român, autorităţilor ucrainene pentru prezenţa la mitingul de doliu şi grija ce o au faţă de eroii neamului, faţă de trecutul comun pentru că popoarele ucrainean şi român convieţuiesc împreună de milenii, au în istoria lor şi pagini luminoase, dar şi sângeroase, că pagina de care ne amintim  la 1 aprilie e plină de lacrimi şi sânge. „Mă bucur că, de această dată, sunt prezenţi şi tineri de la Catedra de Română a Universităţii din Cernăuţi, tineri din România şi Ucraina, că, după anii’ 90, ÎPS Melchisedec Velnic vine la Fântâna Albă împreună cu un sobor de preoţi şi copilaşi de la Liceul „Ion Nistor” din Vicovul de Sus. Doar astfel putem fi liberi, putem păstra credinţa şi valorile strămoşeşti ce au format european. Freamătul codrului ce a fost întotdeauna frate cu românul ne însoţeşte şi acum prin duhul celor răposaţi, care au murit pentru libertatea noastră comună”.

DOAMNE, TRECI O SUPĂRARE, NU NE DA ALTA MAI MARE

Un omagiu le-au adus românilor, împuşcaţi la Fântâna Albă, parlamentarul Eugen Tomac şi senatorul Viorel Badea, ultimul mărturisindu-şi bucuria că a reuşit să participe şi în acest an la comemorarea martirilor, căci ei „trăiesc prin noi, iar noi, dacă suntem aici, suntem datorită lor. Mărturia noastră nu trebuie să se vadă doar din  vorbe de la tribună, nu doar în companiile electorale, ci şi în cărţile de istorie, în educaţia copiilor şi a celor care vin după noi. Aş dori ca nu doar din România să se acorde importanţa cuvenită acestui eveniment, ci şi din partea fraţilor ucraineni”. Tragedia  românilor masacraţi în poiana de la Varniţa e un foarte bun prilej de a costata un lucru, afirmă Eugen Tomac – „atât noi, românii, am trecut, cât şi ucrainenii trec prin mari încercări şi urmează să înţelegem că ura, teroarea, lasă în urmă foarte multă durere. O asemenea durere, care nu se va stinge niciodată, fiindcă bărbaţi tineri şi femei, copii şi bătrâni, au fost omorâţi pe pământul lor sfânt, fiindcă-şi iubeau Ţara şi Credinţa strămoşească, ne-a chemat, la 1 aprilie, la Fântâna Albă. Sper ca naţiunea ucraineană să înţeleagă că România este un stat care îşi  respectă vecinii. Întotdeauna am dorit să trăim în înţelegere şi pace, să construim un viitor în care cetăţenii din ambele state să se bucure de libertăţi supreme, precum libertatea de exprimare, libertatea de convingeri, şi, desigur, libertatea de conştiinţă. Alţii sunt cei care au semănat ură şi vedem, din păcate, ce se întâmplă şi astăzi. Tinerii ne-au demonstrat că durerea poporului român din Bucovina nu este uitată, iar obligaţia noastră este să creăm tot posibilul  ca românii, indiferent unde locuiesc,  să fie respectaţi şi să aibă toate condiţiile  să-şi ducă mai departe zestrea pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o – Limba şi Dragostea faţă de Ţară”.

MĂI ROMÂNE, CÂT TRĂIEŞTI, EROII SĂ ÎŢI CINSTEŞTI

Prinosul dragostei şi recunoştinţei, dorul de Ţară ni l-au adus bravii şi talentaţii românaşi de la Liceul „Ion Nistor” din Vicovul de Sus, conduşi de profesorul Vasile Schipor, elevii de la ŞM Pătrăuţii de Jos, îndrumaţi de Natalia  Popescu, care au recitat versuri despre Fântâna Albă, scrise şi de regretatul Grigore Bostan, au prezentat crâmpeie din dramatica viaţă a românilor care au avut curajul să înfrunte moartea pentru a scăpa de robie, înserate în cartea orădeanului cu rădăcini bucovinene, Vasile Ilica – „Fântâna Albă – o mărturie de sânge”,  ne-au cântat cu foc în suflet cântece patriotice, despre Bucovina şi despre soarta noastră vitregită, făcându-i să lăcrimeze chiar şi pe bărbaţi: „Rupe, Doamne, gardu-n două /Şi fă o cărare nouă, /Să trec cu picioarele, /Să-mi văd surioarele...Fii pribegi ai ţării mele, /Rătăciţi printre străini, /Nu uitaţi menirea voastră /De români şi de creştini./ Legea noastră creştinească /Şi pământul strămoşesc /S-au păstrat cu multe jertfe, /Care nu se pomenesc”. Deşi duşmanii au încercat să ne dezrădăcineze, în pofida faptului că „În pădurea deasă nu se văd morminte, /Căci pădurea toată s-a făcut mormânt”, ne-am păstrat fiinţa naţională, Graiul, iubirea de Neam şi Patrie.

Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota”, care anul acesta a marcat 24 de ani de activitate, a evocat pelerinajele organizate anual  la Fântâna Albă în perioada ce a urmat după  independenţa  Ucrainei, optând pentru colectarea de mijloace băneşti întru înălţarea unei troiţe în Lunca Prutului, pe locul masacrului din ianuarie-februarie 1941.

După depunerea coroanelor de flori la troiţa înălţată în memoria victimelor regimului totalitar sovietic,  deasupra cărora au luminat cu speranţă cele trei sacre culori ale Tricolorului, ÎPS Melchisedec Velnic ne-a binecuvântat cu câteva poveţe: „Dacă Cel de Sus a rânduit să ne întâlnim înainte de Paşti, ca inimile noastre să se înnoiască cu iertarea,  să se îmbogăţească cu dragostea pentru frumos, credinţă, adevăr, dreptate, să ştim să ne iubim, să ne cunoaştem, să iertam, dar să nu uităm ce-a fost, pentru ca jertfa martirilor să nu se mai repete în istoria românilor. Preacucernicii părinţi protopopi Vasile Covalciuc şi Ioan Gorda le-au mulţumit pentru susţinere înalţilor oaspeţi, îndemnându-ne să ne cinstim înaintaşii, martirii care prin sacrificiul lor au rămas pentru noi un exemplu de devotament, de dragoste faţă de Neam, de Patrie, de Credinţă în Dumnezeu, faţă de tot ce este Sfânt pentru poporul Român,  care, precum Iisus Hristos, şi-au purtat Crucea spre Golgota până la sfârşit, iar Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, ne-a surprins cu o veste îmbucurătoare că misiunea diplomatică română la Cernăuţi, pe care o conduce, în comun cu Mănăstirea Putna şi Primăria or. Kolomyia, iniţiază un proiect foarte important de marcare a evenimentului istoric din 15 septembrie 1485 – semnarea la Kolomyia a tratatului dintre Domnitorul Ştefan cel Mare şi regele Poloniei, Kazimir al 4-lea.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii: „Zorile BUCOVINEI”