17 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

PRIMARUL DIN MAHALA – FĂCLIA DE VEGHE A SPIRITULUI NEAMULUI

21 aprilie 2015 р. | Categorie: Noutăţi

„Felicia, voi cu Maria Toacă prea mă lăudaţi în ziar, nu ştiu dacă e bun ceea ce faceţi?”, mi-a spus, nu demult, dna primar Elena Nandriş. Ba şi unii activişti invidioşi, care se consideră mari patrioţi, ne-au reproşat nu o dată că „primarul din Mahala  nu lipseşte din nici un număr de ziar „Zorile Bucovinei”, că mai avem primari în satele noastre româneşti…”. Ce-i drept, avem primari mulţi, în fiecare sat românesc din rădăcină, chiar şi în acele ce treptat se ucrainizează şi nu fără umărul primarilor locali, directorilor de şcoli şi părinţilor trădători, vânzători de Neam şi Ţară. Dar nu toţi sunt Români adevăraţi în suflet. Ce-i împiedică şi pe alţii să fie ca primarul din Mahala? Doar în satul Mahala nu trebuie să vină nimeni de la ziar să-i îndrume pe  oameni să nu-şi înstrăineze copiii de Limbă, de Neam. Dincolo de orice laudă sau adevăr, doar pe un singur edificiu al primăriei, al celui din Mahala, din istorica provincie a României,  flutură Tricolorul,  steagul comunei, simbolul naţiunii noastre. Sau am greşit, steagul nostru românesc e arborat şi pe alte primării? De ce n-ar adopta şi alţi deputaţi locali o asemenea hotărâre ca în drapelul satului să strălucească cele trei sacre culori ale românismului pentru care s-au sacrificat înaintaşii, buneii şi străbuneii noştri? De ce n-ar arbora şi alte primării un astfel de simbol al românităţii?

Adevărul, place el sau nu, e că dna primar Elena Nandriş e făclia de veghe a spiritului neamului, de altfel, susţinută şi prin devotamentul, sacralitatea credinţei consătenilor săi, care îşi iubesc, mai presus de orice laudă, Graiul şi Glia Străbună, model fiindu-le  însuşi primarul. Comună martirizată, localitatea Mahala din raionul Noua Suliţă, a avut cea mai mult de suferit în consecinţa „eliberării”,  înstrăinării de Ţară. În zadar însă s-a încercat nimicirea acestor adevăraţi Români Patrioţi, căci Iubirea de Neam a slobozit rădăcini nezdruncinate în inimile tinerelor vlăstare. Or, la Mahala, comună cu destoinici români, cu un primar pe măsura localnicilor iubitori de tot ce e Străbun, Românesc, nu trebuie să vină nimeni de la ziar,  să-i roage să nu-şi înstrăineze odraslele de Limbă, de Neam, această dragoste clocoteşte în vinele fiecărui mahalean, care se consideră român. Iar noi, ziariştii, ne bucurăm şi scriem adevărul ce merită toate laudele, la fel ca şi dna primar. Adevărul e că am dori să-i lăudăm în fiecare număr de ziar şi pe alţi primari, să fim invitaţi mai în fiecare săptămână, ca la Mahala, unde azi se deschide o şcoală, mâine – o grădiniţă, poimâine un club sportiv, răspoimâine – un paraclis, o troiţă etc., unde primarul trăieşte, ca dna Nandriş, cu grijile pentru bunăstarea sătenilor săi, graţie hărniciei, generozităţii, susţinerii cărora le reuşeşte pe toate. În fond, după cum mi-a mărturisit, face doar ce-i stă în puteri pentru bunăstarea, confortul românilor din sat, precum şi a propriilor săi copii – fiilor Ionel şi Marian, nurorilor Adelina şi Mariana. Dar o cunoaştem bine pe dna Elena Nandriş, ea face şi peste puteri ca tinerii, micuţii vlăstari de români, printre care şi iubiţii nepoţei, drăgălaşul boţ de aur – mezinul Alexandru, cel mai mic Românaş din familia Nandriş, care, ca un adevărat voinicel din seminţia dacă, ştie să-şi iubească Limba şi Străbunii, doar e nepoţelul Elenei Nandriş, cunoscută nu numai în ţinut, dar şi în România. De altfel, nu demult, a primit un colet poştal cu 40 de cărţi şi o scrisoare sufletistă, pe care i-a adresat-o o tânără din România

 Stimată  doamnă primar Elena Nandriş!

Mă numesc Larisa-Elena Mitu, sunt elevă în clasa a 11-a şi vă scriu din sudul României – oraşul Piteşti, judeţul Argeş. Găsind în Internet informaţii despre românii din comuna Mahala, fapte ce mi-au dat un impuls sufletesc să fac acest pas, adică să vă scriu.

Aş vrea să încep prin a vă felicita pentru interesul dumneavoastră de a-i conduce cum se cuvine pe consăteni – atât cetăţenii simpli, cât şi tinerii la început de drum, în care vă puneţi toată speranţa, pentru eforturile şi dorinţa de a păstra tradiţiile şi valorile româneşti, limba română. De asemenea, faptul că aţi arborat drapelul României pe clădirea primăriei comunei, denotă patriotism şi curaj. 

Fiind impresionată de faptul că muzeul satului Mahala, cu obiecte vechi de peste 200 de ani, a fost conceput din voinţa oamenilor cu suflet autentic, de diferitele activităţi pe care dumneavoastră le coordonaţi, importante pentru noua generaţie, dar, nu în ultimul rând, de necesitatea de cărţi româneşti în biblioteca şcolară, vreau să vă donez cu tot dragul 40 de cărţi proprii ce conţin poezii şi proză, scrise de mine în timpul trecerii spre adolescenţă.

Un proverb spune: „Un copil învaţă mult mai mult din ceea ce eşti, decât din ceea ce-l înveţi”, şi cred că dumneavoastră sunteţi un model de urmat, o personalitate care  inspiră mii de suflete. Haosul tehnologic şi tot ce este nou, creează o rupere din rădăcini faţă de viaţa tuturor eroilor, care s-au jertfit pentru liniștea plaiurilor, prin care românii sunt dispersaţi chiar şi în zilele noastre, ducând la pierderea credinţei ce exista la strămoşii noştri.

Numele de familie „Nandriş” m-a dus cu gândul la ora de istorie, când ni se povestea despre trista şi dramatica viaţă a Aniţei Nandriş-Cudla şi fascinanta ei carte „20 de ani în Siberia. Amintiri din viaţă” ce a fost tipărită pe baza propriului ei manuscris. Recunosc că am citit-o cu lacrimi în ochi datorită profunzimii şi simplităţii de a relata cât mai detaliat suferinţa şi viaţa zbuciumată din timpul acela, încercările la care a fost supusă autoarea şi, în special, dorinţa de a se întoarce la locul pe care toţi îl rostim cu alt glas „Acasă”, cum, de altfel, spunea şi Aniţa Nandriş-Cudla: „…rândunica şi multe altele, când se întorc primăvara, îşi caută cuibul pe care l-au lăsat”.

Cu siguranţă că locuitorii din Mahala sunt cu adevărat norocoşi să vă aibă printre ei, iar eu mă bucur că mai există oameni ca dumneavoastră. Sunt mândră că sunt româncă şi micul meu ajutor sper să-i încânte pe copiii din comună, dornici de lectură.

Cu tot respectul,
Larisa-Elena MITU

O adevărată comoară, dăruită românaşilor din s. Mahala cu dragoste din suflet de autoare, culegerea de proză şi versuri a tinerei poete Larisa-Elena Mitu – „Nu te îndepărta de copilărie!”,  le va păstra micuţilor, care o vor citi-o cu interes, cât mai mult, cert,  pentru întreaga viaţă, „zilele de mai” din lumea magică şi minunată a copilăriei: „O lume minunată /E Copilăria,/În care soarele răsare /Pe a noastră cărare./Cu basme şi balade/Eu  mare o să cresc /Alături de acei care mă iubesc…/N-aş vrea să cresc!/Te rog  mai stai! /Păstrează-mi zilele de mai /Pentru atunci când voi avea /Doar,,,/ Amintirea…Ta” („Copilăria”). Or, îşi vor purta peste ani dorul de ţară, de grai, cu care  vor înflori mereu în copilărie, precum autoarea acestor încântătoare versuri pline de înţelesuri: „Copilăria ce e, /Un tărâm de vis, /Pământul ce scânteie, /De frumuseţi cuprins?.../Şi ne arată ţara /Din munţi până la mare…/Copilăria ce e /Decât un tărâm de soare?!” („Cu tine înflorind”).

Aş îndrăzni să afirm că unele din versuri sunt, pentru autoarea adolescentă, care visează să-şi păstreze cât mai mult „zilele de mai” ale copilăriei, de-acum încărcate de maturitate, de dureri şi trăiri sufleteşti pentru fraţii înstrăinaţi de Patria-mamă: „Grea e viaţa prin străini /Ca iarba plină de spini /Spinii înţeapă tare /Şi sufletul mă doare. /Aş vrea să fiu cu voi, /Părinţi şi fraţi ai mei, /Căci gânduri mă frământă /Şi jalea mă răpune /În aceste ţări străine!” („Viaţa printre străini”), la fel precum şi proza:  „Din împărăţia îngerilor, coboară în visurile noastre câte un gând bun pentru Univers…Te invit, călătorule, să vezi şi tu dincolo de nori…” („Dincolo de nori”). Cât mister, câtă taină, câtă filozofie ascunde veşnicia, pe care autoarea încearcă s-o „fure” în visul său de cunoaştere: „Mi-aş dori să ating o stea măcar o clipă pentru a fura din taina frumuseţii ei şi pentru a trăi în veşnicie…” („În lumea stelelor…”). Câtă dragoste şi căldură sufletească vibrează în versurile dedicate Gliei Străbune: „Aşa-i că paşii voştri /Se îndreaptă /Spre un  „acasă” /Care vă aşteaptă? /Dar ştie orişicine / Că cel mai drag „acasă” / E la mine…” („Acasă”).

Şi chiar dacă pe tinerii din România şi pe acei din Bucovina istorică îi desparte un „Dincolo de nori” şi un gard de sârmă ghimpată, ei vor da mână cu mână „Acasă” prin lectura captivantă a culegerii adolescentei Larisa-Elena Mitu din Piteşti  – „Nu te îndepărta de copilărie!”. Pentru darul scump românaşilor din Mahala, dna primar Elena Nandriş mulţumindu-i din suflet autoarei, a donat cele 40 de cărţi la Grădiniţa „Lumea copiilor” din Ostriţa-Mahala, elevilor claselor primare şi bibliotecilor din localitate, dorindu-i tinerei poete zbor înalt spre Olimpul creaţiei artistice, să-şi păstreze cât mai mult „zilele de mai” şi visele copilăriei.

Felicia NICHITA-TOMA