20 mai 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ARTIŞTI DIN SUCEAVA ŞI CERNĂUŢI – ÎNTR-UN CURCUBEU AL VEŞNICIEI

8 mai 2015 р. | Categorie: Noutăţi

După calda, însorita miercuri de Sfântul Gheorghe, zilele Europei la Cernăuţi au început cu o ploaie de maeştri ai culorilor. Pe cerul înlăcrimat de afară norii negri ba se adunau, ba se împrăştiau într-un haotic dans de alintată primăvară. Iar pe bolta somptuoasei săli a Centrului artiştilor plastici din Cernăuţi „Vernisaj” se aşternuse un curcubeu ce se revărsa strălucitor în toate nuanţele cromatice ale universului. Până la deschiderea vernisajului comun al artiştilor plastici din Suceava şi Cernăuţi mai era ceva timp, prilej folosit de creatorii care au dat suflet şi sclipire operelor expuse (îi am în vedere pe suceveni) să se mai reţină pe străzile oraşului, dornici de a fotografia cu privirea peisaje, siluete de vechi clădiri, chipuri de oameni demni de a fi înveşniciţi pe pânzele lor.

Încântă şi recheamă inima Bucovinei

Dialogul artistic anunţat pe aproape de chindie, de fapt, începuse cu o zi înainte, dna Lucia Puşcaşu, preşedinta filialei artiştilor plastici din Suceava, stăruind să-şi aducă colegii nu numai cu graba, cum se întâmpla de obicei până acum, ci şi cu zăbava de a avea timp pentru contemplarea vederilor cernăuţene, dar mai ales pentru a schimba în linişte o vorbă cu prietenii ucraineni.

Cum conversează pictorii români din Suceava cu cei ucraineni din Cernăuţi e mare plăcere să-i asculţi, dar şi mai mare-i dragul să-i priveşti. Adie din comunicarea lor un farmec al timpurilor de demult, când la Cernăuţi toată lumea se înţelegea de minune, fiecare vorbind în limba sa. Nu-i doar o figură de stil, ci foarte concret fenomenul că ei, asemenea îndrăgostiţilor, nu au nevoie de cuvinte. Mai bine zis, toţi sunt iremediabil îndrăgostiţi, fiind uniţi şi înfrăţiţi de marea pasiune pentru frumosul care salvează omenirea. Deşi sunt departe de lumea lor, le-am simţit emoţiile ce-i adună într-o unică inimă a culorilor însoţindu-i pe suceveni în atelierul pictorului Ihor Khilko, preşedintele filialei Cernăuţi a Uniunii Artiştilor Plastici din Ucraina. Până a le deschide uşa atelierului şi a-şi împărtăşi din tainele creaţiei, dl Khilko şi-a plimbat oaspeţii prin centrul istoric. În grupul pictorilor din Suceava se afla un cunoscător al limbii ruse, Ioan Coţofan, originar din localitatea basarabeană Şipoteni de lângă Călăraşi. Este printre primii tineri basarabeni care a şi-a făcut studiile în România, valorificându-şi la maximul şansa de a se afirma pe tărâmul creaţiei, dar şi în viaţa personală, găsindu-o pe iubita Camelia, care l-a făcut să-şi întemeieze casă de piatră la Suceava. Dar aceasta e o poveste lungă şi nu e cazul s-o desfăşor acum. Voi spune doar că Ioan mai mult zâmbea decât trudea ca translator. Or, în atelierul lui Ihor Khilko, într-adevăr, nu era loc pentru cuvinte şi nici măcar poftă de cafeluţe. Toată atenţia şi admiraţia oaspeţilor se îndrepta la picturile sale. Îndeosebi i-a impresionat compoziţiile originale pictate pe lemnul unor uşi vechi. Doamna Lucia Puşcaşu n-a rezistat emoţiilor, propunându-i să-i organizeze anul viitor o expoziţie personală la Suceava. Iniţial conveniseră împreună asupra deschiderii la Suceava, în luna septembrie, a unui vernisaj colectiv (similar celui din Cernăuţi). „Dar într-o expoziţie colectivă, lucrările lui se „vor pierde”. E un artist fin, subţire – şi la propriu şi la figurat. L-am cunoscut anul trecut, la Suceava. Abia mă liniştisem după febra mai multor evenimente. M-a impresionat fineţea lui şi ca om, şi ca pictor care atât de interesant stilizează suprafeţele”, şi-a împărtăşit emoţiile dna Lucia, precizând că pentru artiştii penelului culorile şi simbolurile sunt cea mai preferată limbă de comunicare.

De la Ihor Khilko, sucevenii au bătut la uşa vechiului prieten Oleksandr Litvinov, unde până şi pisica purta urme de vopsele pe lăbuţe şi sub mustăţi. Aici s-au îmbrăţişat cu un alt bun prieten, pictorul Sizov, au apreciat „vechiturile” ce creau anturajul de antichitate, precum şi gustul extraordinar ar berii propuse de fălticenianul Anton Costîn. Era ora de reculegere spirituală, inima Bucovinei bătând întregită şi împăcată, căci dacă ar fi voia acestor oameni demult n-ar mai exista între noi vămi, frontiere, ruşinoasa sârmă ghimpată, pacea şi armonia domnind pretutindeni pe pământ.

„Nu e un început, e o continuitate”

N-ar sângera, s-ar desfăta planeta noastră albastră în eterna pace, aşa cum am văzut-o în cele 120 de lucrări ale artiştilor români şi ucraineni, 52 aparţinând pictorilor din Suceava. Directoarea salonului „Vernisaj”, Larisa Koniuk a stăruit să le plaseze pe simeze ca o comuniune de inimi, toate arterele pulsând spre (sau de la) compoziţia „Rod” – o fascinantă tapiserie a măiestritei Lucia Puşcaşu. Şi în celelalte lucrări de tapiserie expuse de artistă firele de lână ţes poezie, arta ei textilă, ca şi pictura, pornind de la izvoarele tradiţiei, păşeşte îndrăzneţ spre experimente novatoare, nu mai este doar podoabă ornamentală, ci expresia sentimentelor universului lăuntric.

Acest laitmotiv – îngemănarea tradiţionalului cu elemente moderne, trecerea lentă, pe unda limpede şi subţire a culorilor, de la natură la abstracţionism – a fost sesizat de vizitatorii vernisajului, de onorate persoane care au luat cuvântul la deschiderea expoziţiei. Primarul Cernăuţiului, Oleksii Kaspruk, a menţionat semnificaţia momentului, exprimându-şi satisfacţia că evenimentul se desfăşoară în cadrul zilelor Europei, mai cu seamă că oamenilor de artă le revine rolul principal în integrarea europeană. Emoţii pozitive, torente de energie tinerească, dorinţa ca în aceste zile cât mai mulţi oameni să se întremeze spiritual în această sală au consemnat în cuvântările lor şi ceilalţi vorbitori. În special, şefa Direcţiei de Cultură a ARS Cernăuţi, Vira Kitaihorodska a lansat propunerea ca asemenea dialoguri artistice să se iniţieze mai des, încredinţându-i pe oaspeţii români că: „Ne sunteţi dragi, vă aşteptăm în fiecare zi să ne fortificăm reciproc cu energie vitală de la întâlnirea cu artele frumoase”.

Preşedinţii celor două filialele organizatoare a vernisajului, Lucia Puşcaşu şi Ihor Khilko, cunosc mai bine decât alţii cui se datorează revitalizarea acestor benefice dialoguri. De aceea ambii i-au exprimat mulţumiri Consulului General al României la Cernăuţi, dnei Eleonora Moldovan, dl Khilko înmânându-i în semn de recunoştinţă şi o diplomă din partea Administraţiei Regionale de Stat. Excelenţa Sa a accentuat că frumoasa sărbătoare a întâlnirii pictorilor cernăuţeni şi suceveni nu e un început, ci o continuitate a dialogurilor iniţiate cu câţiva ani în urmă: „Aduc mulţumiri deosebite dnei Lucia Puşcaşu pentru că şi-a asumat această responsabilitate de a continua proiectele iniţiate şi a reformata dialogul pictorilor în formatul organizării unor expoziţii comune, precum şi al altor proiecte interesante, care vor constitui un nou imbold de dezvoltare a relaţiilor între aceste două instituţii şi minunaţii pictori ce le reprezintă. Mă bucur că la aceste manifestări participă autorităţile ucrainene şi că ele susţin într-o formă consistentă aceste proiecte culturale”. Fără doar şi poate, fiecare din participanţii avea cuvinte de mulţumire pentru organizatori şi susţinătorii evenimentului. Însă, pentru prima dată am auzit să li se exprime o atât de frumoasă recunoştinţă şi jurnaliştilor. Evocând începutul relaţiilor bilaterale din 2006, rodnica colaborare cu Ivan Gordiţa, preşedintele din acea perioadă a filialei pictorilor cernăuţeni, amintind cu nostalgie de primele vernisaje inaugurate la Consulatul General al României la Cernăuţi (cu entuziasta susţinere a fostului Consul General Romeo Săndulescu), dna Lucia Puşcaşu a mulţumit şi presei, în special ziaristei şi scriitoarei din Suceava, Doina Cernica – o prezenţă permanentă la toate evenimentele culturale de anvergură din ambele părţi ale Bucovinei: „Dacă presa nu te vede, degeaba lucrezi în atelier, nu te ştie nimeni”. La drept vorbind, acelaşi lucru se întâmplă cu orice eveniment neluat în seamă de presă. Doar ce e scris rămâne şi devine cunoscut unui public larg.

Cu emoţii nostalgice şi bucuria de a se întâlni cu prietenii şi operele lor a vorbit Ivan Balan, pictor emerit al Ucrainei. La manifestare au fost prezenţi o delegaţie din Maramureş şi consulul onorific al Austriei la Cernăuţi, Serhii Osaciuk, care, în spiritul toleranţei austriece de odinioară, a lansat ideea de a consolida mai intens unitatea cultural-spirituală a Bucovinei. În sprijinul pledoarie sale a propus un experiment incitant: să se scoată toate bileţele cu numele autorilor, de sub lucrările vernisate, şi să încercăm a ghici care sunt din sudul şi care din nordul Bucovinei. Într-adevăr, afinităţile sunt incontestabile, toate operele împreună înălţând Cântarea Bucovinei. Totodată, fiecare artist îşi are stilul şi aura sa, pe care nu le vom confunda chiar după primul contact cu operele lor. Bunăoară, tapiseriile Eugeniei Goraş şi ale Luciei Puşcaşu, portrete de copii, natura statică ale lui Ioan Coţofan şi peisajele rustice marcate de păreri de rău după trecerea farmecului patriarhal din tablourile lui Gabrel Baban sau „Merele”lui Ovidiu Buzec, „Himera” alte nuduri ale lui Niculai Moroşan şi inocenţa reflectată în „Copilăria”, „Adolescenţa” Oanei Hrişcă. Alinându-ne tristeţea cu un „Apus de soare” de la Viorica Moruz, ne vom înviora privirile de la „Primăvara” ucrainencei Mariana Rybacuk sau simfonia florală a Ludmilei Bogdan sau cu un „Week-end în Ucraina” din improvizaţia lui Ovidiu Buzec. Astfel, de la cea mai reală „Seară la fântână” a lui Gabrel Baban şi până la abstractele „Clipe de inspiraţie” ale Georgetei Gheorghiu – toate ne vin din universul celor chemaţi să ne poarte spre triumful binelui şi zborului.

Maria TOACĂ

Fotografii: "Zorile Bucovinei"