14 august 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

COMEMORAREA EROILOR ROMÂNI LA BUDINEŢ

9 mai 2015 р. | Categorie: Noutăţi

La 8 mai a.c., pentru prima dată în Ucraina, s-a sărbătorit Ziua memoriei şi concilierii, adică a împăcării tuturor acelor, care au luptat împotriva fascismului în anii celui de-al doilea război mondial, s-au jertfit pentru independenţa ţării, de orice parte n-ar fi fost ei, a egalării în drepturi a tuturor veteranilor.

În satul Budineţ, raionul Storojineţ, în acea zi, la crucea-monument, înălţată în memoria celor ce nu s-au întors de pe câmpurile de luptă, au rămas să-şi doarmă somnul de veci în pământ străin – în Siberia, Kazahstan, Karelia, pe ţărmul lacului Onega ş. a. – fără mormânt,  fără cruce la căpătâi, a avut loc comemorarea consătenilor ce s-au jertfit pentru apărarea Neamului şi Credinţei strămoşeşti, organizată de către Floarea Dumitriuc, preşedinta organizaţiei locale a veteranilor.

Evenimentul a început cu un parastas în memoria eroilor, săvârşit de un sobor de preoţi, printre care preacucernicii părinţi Silvestru Motrescu de la Mănăstirea Leorda, Roman Zbigli, parohul Bisericii Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din Budineţ, în frunte cu preacuviosul  Vasile Covalciuc, protopopul raionului Storojineţ. „Dumnezeu ne poartă în gândul Lui, în pronia lui. Şi astăzi voia Domnului a fost să fim aici, unde am slujit din 1987 până în 1990, timp când s-a sfinţit acest monument important, pe care  sunt înscrise numele de familie a 87 de localnici, care şi-au dat viaţa pentru aproapele său. Din păcate, istoria se repetă şi oamenii răi încalcă porunca creştinească – să trăiască în pace cu aproapele. Să dea Domnul să nu se repete nicicând ceea ce se întâmplă acum în estul Ucrainei – se varsă din nou sânge nevinovat, cineva doreşte să stăpânească lumea. Însă Mântuitorul le vede pe toate de sus şi cei ce stăpânesc în prezent răul şi păcatul îşi vor primi pedeapsa meritată. Pace în ţară şi în inima fiecăruia, dragoste şi înţelegere tuturor”, a spus părintele Vasile Covalciuc.

Doamna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, le-a mulţumit oaspeţilor din România pentru prezenţă, iar localnicilor fiindcă nu-şi uită consătenii-eroi: „Un moment emoţionant şi o rugăciune înălţătoare ca cea de azi n-am mai auzit, resimţit şi trăit demult. Mă închin în faţa dumneavoastră, dnă Florica, pentru că ţineţi vie aici, la Budineţ, flacăra luptei pentru bine şi credinţă. Mă bucur că sunt prezenţi şi elevi de la şcoala din localitate. Şi în România memoria celor ce au căzut pentru ca noi să trăim sub cer senin şi luminat este păstrată, cinstită la nivel oficial şi religios, căci asemenea evenimente ne amintesc de jertfa unei comunităţi, unesc trecutul cu viitorul. E bine că venim cu toţii la asemenea rugăciuni în spirit creştin româno-ucrainean, ca Bunul Dumnezeu să ne ferească de asemenea conflicte.

Mă bucur că azi m-am rugat la baştina lui Grigore Bostan, care a plecat de la Budineţ şi care şi acum înalţă slavă celor ce sunt din această localitate. M-am rugat pentru sufletul acestui Proroc al Bucovinei, având-o alături pe doamna dr. doc. Lora Bostan, soţia academicianului. Mulţumesc tuturor dumneavoastră, celor care credeţi în adevăr, vă rugaţi în aceeaşi limbă strămoşească, precum au făcut-o şi părinţii voştri. Aceasta este calea cea dreaptă de luptă, pe care trebuie să ne-o asumăm. Vă mulţumesc părinte protopop pentru această înălţătoare rugăciune comună, căci de fiecare dată, preoţii din protopopiatul Storojineţului sunt alături de popor, au grijă ca lumina credinţei să fie împărtăşită. Dumnezeu să aşeze sufletele celor care au căzut pentru adevăr şi credinţă în locuri luminate, unde se odihnesc spiritele eroilor români”.

La comemorarea eroilor români din Budineţ au fost prezenţi şi au luat cuvântul senatorul român Viorel Badea, primarul Nicolae Fedorean,  Ecaterina Huţuleac, preşedintele Consiliului Raional Storojineţ,  profesorul Dorin Misichevici, Matvii Pleguţa, Dragoş Tochiţă, poet popular, medicul şef al Spitalului Raional,deputat în Consiliul Regional, etc. La propunerea primarului Nicolae Fedorean, cei prezenţi au păstrat un minut de reculegere în memoria celor căzuţi pe câmpul de luptă, împuşcaţi în închisori, decedaţi în lagărele de muncă. Întru slava înaintaşilor, care şi-au jertfit viaţa pentru libertate, pentru un viitor demn, elevii şcolii locale au prezentat un mic spectacol.

Prezentă la omagierea consătenilor martiri, cu o poezie, dedicată scumpului său părinte, omorât de iscoadele bolşevice, după „eliberarea „Bucovinei, poeta populară Elena Fedoreac a mărturisit că,  de când tatăl său a fost arestat, întemniţat şi împuşcat de barbarii sovietici, trăieşte mereu cu o rană în suflet: „Am purtat şi port această durere în suflet. Pe această cruce e scris şi numele tatălui meu, care a fost încarcerat şi apoi omorât mişeleşte de cotropitorii ruşi. Un adolescent de 14 ani, s-a ascuns sub o grămadă de lemne, a văzut cum au venit NKVD-iştii cu o maşină de tonaj, în care erau  încărcate trupurile schingiuite ale deţinuţilor patrioţi români, le-au aruncat într-o cazemată. După ce Ucraina a devenit independentă, el a povestit totul şi pe acel loc a fost înălţată o troiţă. Acolo îi zac osemintele chinuite şi tatălui meu”.

De ani de zile, e alături de durerile noastre, ale românilor din istorica provincie a României, senatorul Viorel Badea, care, şi de data aceasta, a sosit din Ţară  pentru a le aduce un omagiu  martirilor regimului stalinist, tuturor eroilor români, căzuţi pe câmpurile de luptă şi în războiul nedeclarat  din estul Ucrainei.

Aducându-le sincere mulţumiri oaspeţilor din Ţară, autorităţilor locale, preacucernicilor părinţi, Excelenţei Sale, dnei Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, dna Florica Dumitriuc, acea care şi-a pus sufletul în organizarea comemorării martirilor români din Budineţ, a dezvăluit noi crime şocante din timpul „eliberării” ţinutului bucovinean de către sovietici: „Lucram la spital, când am fost arestată împreună cu sora şi duse cu forţa într-un lagăr din Chişinău, unde ne-au impus să spălăm rufele celor împuşcaţi, care apoi erau dezbrăcaţi. Cu groază îmi amintesc că atunci au fost chinuiţi şi omorâţi 340 de preoţi români.  

Când au năvălit călăii sovietici, oamenii, de frică, se ascundeau  unde puteau – prin beciuri, făcute sub pământ. O verişoară de-a Elenei Fedoreac a stat 4 ani într-o pivniţă, făcută de părinţi în casă. Însă, o coadă de topor din sat, un slugoi de-al bolşevicilor, a văzut când tânăra a ieşit din ascunziş pentru a lua o gură de aer şi a pârât-o noii stăpâniri, care a dat-o în judecată, dar a salvat-o Domnul, căci erau şi printre servitorii noii stăpâniri oameni buni. Judecătorul a iertat-o, spunând  că tânăra şi-a ispăşit pedeapsa, stând  4 ani sub pământ. N-a avut un asemenea noroc însă tânărul Gheorghe, de 30 de ani, când a ieşit din ascunziş a fost prins şi întemniţat, chinuit şi omorât.

Am trăit şi noi cu groaza deportării. Tata, care n-a făcut în viaţa lui nimănui rău, era gardian la români şi, când ne-au cotropit ruşii, şi-a făcut o colibă în luncă şi trăia acolo, chiar iarna pe ger, de frică să nu fie arestat. Eram 7 copii şi trebuia să dormim pe un pat, căci pe celălalt, cu pistolul pe pernă, se odihnea un NKVD-ist, care îl pândea pe tata. I-a spus mamei să se pregătească că vom fi deportaţi în Siberia. Iar când mama a mers în sat să cumpere pâine, s-a întâlnit cu secretarul comitetului executiv raional, care era un om foarte bun, cumsecade, a întrebat-o de ce plânge. „Cum să nu plâng, dacă ni s-a spus că suntem în lista deportaţilor, împreună cu cei 7 copii vom fi duşi în Siberia”. Atunci el a liniştit-o: „Du-te acasă şi stai liniştită, azi a fost şedinţa comitetului executiv şi sunteţi şterşi din listă, că doar soţul matale n-a făcut nici un rău nicicând nimănui”.  Oamenii trebuia să dea pâine multă la stat. Un unchi din Davideni avea 11 copii şi nu avea de unde să dea. A ascuns puţinele grăunţe să-şi salveze copiii de la foamete, ca să nu le ia iscoadele sovietice. Însă a fost prins, torturat şi nevoit să spună unde a ascuns. Din această cauză i s-a tras şi moartea. Călăilor nu le păsa că oamenii au casa plină de copii, cărora le iau ultima fărâmă de la gură.  

Acum îi mai cert uneori pe unii consăteni indiferenţi, le spun să vină la troiţă, să-i pomenim pe acei omorâţi, decedaţi în chinuri grele. Unii însă îmi reproşează: „Dar ce au căutat ei acolo, în Siberia, în închisori?”. Dar cine s-a cerut în Siberia, în Kazahstan, în închisoare? Cine s-a cerut împuşcat? S-au jertfit ca noi să trăim mai bine, de aceea trebuie să-i pomenim pe eroii noştri, să nu uităm prin ce chinuri îngrozitoare şi-au dat viaţa pentru Credinţă, Patrie, Neam.

Nicolae TOMA

Fotografii „Zorile Bucovinei”