13 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ROMÂNA A DEVENIT REGIONALĂ ŞI LA SUCEVENI

4 aprilie 2013 р. | Categorie: Limba noastră cea română

Cine ca cine, dar locuitorii satului Suceveni din raionul Hliboca ştiu ce înseamnă iubire de Neam, Limbă şi Ţară. Iar nu demult, la 15 martie curent, au demonstrat pe viu  dragostea faţă de graiul matern, de străbuni şi că sunt cetăţeni devotaţi ce respectă legile statului ucrainean. Din iniţiativa şi prin osârdia dlui profesor Ion SUCEVAN al lui Ilie, deputat în Consiliul Sătesc,  limba română a îmbrăcat şi la Suceveni veşmântul noii Legi cu privire la funcţionarea limbilor în Ucraina.  După cum ne-a mărturisit dl Ion Sucevan,  toţi cei 13 deputaţi, prezenţi la sesiunea a 21-a a respectivului organ reprezentativ, au votat în unanimitate „pentru” adoptarea hotărârii ca limba română să devină limbă regională la Suceveni, unde românii constituie majoritatea populaţiei.

E o mare  bucurie că încă într-un sat românesc româna a obţinut statut de limbă regională, fapt despre care am aflat întâmplător, iar întâlnindu-l pe dl Ion la mitingul de doliu ce s-a desfăşurat la 1 aprilie la Fântâna Albă, poate că din modestie, or, după cum mi s-a dat de înţeles,  bravul deputat n-a fost prea încântat de intenţia mea de a elucida acest eveniment istoric important în ziar. Însă îmi asum toată responsabilitatea, căci conaţionalii trebuie să ştie că sucevenenii, cei care s-au sacrificat pentru idealul naţional, sunt demni urmaşi ai înaintaşilor lor, poartă cu sacralitate în inimi icoana sfântă a românismului.

Fiind protejată prin lege de stat, s-ar părea că limba română în Ucraina n-ar trebui să aibă nici o problemă. Însă procesul de oficializare a ei se mişcă cu paşi de melc. Or,  limba română se află încă între Scila şi Caribda. Chiar şi dacă e pusă la loc de cinste, e considerată oficială, unii  primari şi deputaţi stau cu frica în sân ca nu cumva cei de la organe să afle despre aceasta, căci atunci imediat sunt „poftiţi” la „sinceritate”.

 Un alt revers al medaliei, o altă spaimă a conducătorilor consiliilor săteşti constă în imposibilitatea îndeplinirii Legii Ucrainei „Cu privire la principiile politicii de stat în domeniul limbilor” din cauza lipsei de mijloace financiare. Ar trebui să înţeleagă că dacă statul ucrainean a adoptat acest act legislativ, urmează să aloce şi mijloacele necesare pentru implementarea lui. Deci, toate cheltuielile, conform legislaţiei în vigoare, urmează să le asigure statul ucrainean, astfel demonstrând întregii lumi că e un stat democratic, unde legile sunt nu numai adoptate, dar şi respectate, ca româna să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi limba de stat –  să fie introdusă în documentaţia primăriilor,  denumirile localităţilor şi pe indicatoarele rutiere din ţinut să fie scrise în limba română, să înceteze, în sfârşit, politica lingvistică distrugătoare din şcolile noastre româneşti,  panourile din instituţiile de învăţământ să conţină şi informaţii în română, iar în cataloagele de clasă să se scrie în limba maternă.

Deci, să nu ne fie teamă şi ruşine să spunem că suntem Români, căci nu avem nici un temei să stăm cu frica în sân, în timp ce statul ucrainean a adoptat o lege ce ne protejează ca minoritate. Să ne păstrăm demnitatea naţională, să ne iubim şi să ne protejăm Graiul dat de Dumnezeu.

Vă mai amintim că Româna a obţinut statut de limbă regională în satele  Tărăsăuţi şi Mahala, raionul Noua Suliţă,  Iordăneşti, Voloca, Oprişeni, raionul Hliboca,  Pătrăuţii de Jos, Ciudei, raionul Storojineţ, în Ţinutul Herţa.

În care sate din ţinut se mai ţine în taină oficializarea limbii române ? Spuneţi-ne şi nouă, să ştim.

Felicia NICHITA-TOMA