Şapte copilaşi din grupa românească au spus ”Adio” grădiniţei

Lacrimi, zâmbete, cântece, flori... Toate s-au amestecat într-o emoţionantă urare de bun drum spre şcoală pentru cei şapte deja mari prichindei din grupa românească de la grădiniţa nr. 1 din Cernăuţi. Totul e deosebit în această grupă. Alţi copii vin cam de aceeaşi vârstă la grădiniţă, sunt promovaţi împreună din grupa mică în cea mare, apoi toţi odată îşi iau rămas bun de la educatoare, devenind şcolari. Unica grupă preşcolară din oraş, unde copiii românilor pot vorbi şi auzi limba lor maternă, este deosebită prin faptul că adună micuţi de diferite vârste, educatoarele având grijă pe unii să-i înveţe alfabetul, iar pe alţii să rostească barem două rânduri de poezie.

N-a fost uşor acest an pentru copilaşii noştri. A plecat de la ei cea mai iubită educatoare, domnişoara Marina, apoi a venit o altă tânără şi frumoasă Marina – bună, blândă ca mămica şi bunica de acasă. Iarna n-au avut apă caldă în grupă... Dar acum e cald afară, nu le este teamă să-şi spele mânuţele şi cu apă rece. Principalul că inimile educatoarelor sunt fierbinţi, că alături de Marina Apetri s-a mai găsit o doamnă româncă – Vera Panfilova, care lucrează cu dragoste pentru această grupă.

S-a recitat poezii, s-a cântat şi s-a dansat în ritmuri vesele, însă matineul de rămas bun al absolvenţilor le-a adus celorlalţi mai mici părerea de rău că se despart de Sorana, Roma, Tanea, surioarele gemene Arina şi Romila, Colea şi Anişoara. Toţi le erau ca frăţiori şi surioare mai mari, se jucau, îi ajutau să deseneze, să construiască palate de hârtie colorată şi nisip. De la Sorana, fetiţa soţilor Dragomir, născută în România, deprindeau frumoasa şi corecta rostire în limba maternă. Or, copiii învaţă mult mai repede unul de la altul, decât de la cei mari. Cei şapte, deveniţi deodată mari în ochii tuturor, au fost priviţi cu invidie de prichindei, mai ales când şefa grădiniţei le-a înmânat diploma de absolvent. Dar obida le-a trecut repede, cântecul copiilor pentru şi despre pace, făcându-i pe părinţi să plângă. Până la ora mesei au răsunat ultimele acorduri ale sărbătorii şi, apoi, parcă nimic nu s-a schimbat. Doar cu toate că „oficial” şi solemn prietenii mai mari au spus „Adio” grădiniţei, ei vor continua s-o frecventeze până la toamnă, când în locul lor vor veni alte scumpe odoraşe ale românilor devotaţi limbii materne.

Maria TOACĂ

Fotografii: "Zorile Bucovinei"