17 noiembrie 2017
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

INTELECTUAL DE ALEASĂ CUMSECĂDENIE

23 iunie 2015 р. | Categorie: Destine

În cartea sa „Elogiu satului”, marele scriitor şi filozof român Lucian Blaga constata următoarele: „Fiecare sat se respectă ca atare, există pentru sine în centrul unei lumi şi are frumoasa mândrie de a fi altfel decât celelalte”.

„Frumoasa mândrie” a Boianului este pădurea de la marginea satului care mai păstrează urmele urgiei primului război mondial. Mai sunt şi dealurile, împânzite, de la începutul primăverii, cu ierburi şi flori mirositoare, sub care îşi dorm somnul veşnic victimele acelui groaznic război, ce ne transformase vatra străbună într-un imens cimitir. Avem fericirea să treacă pe la noi şi Prutul, bunul prieten ce scaldă satul, când murmurând cu jale, când vesel cântând. De secole, apele râului duc la vale nevoile şi nenorocirile boincenilor.

Totuşi, mândria noastră cea mare şi frumoasă sunt oamenii satului, care au fost odinioară şi care trăiesc astăzi. Din fericire, mai avem conaţionali care iubesc aceste locuri pitoreşti, tradiţiile şi obiceiurile de demult şi au grijă să nu dispară frumuseţile create de Dumnezeu, precum şi de înaintaşi cu credinţă şi dragoste de Patrie. Avem oameni care au luptat şi continuă să militeze pentru Libertate, Neam, Limba Noastră cea Română.

Unul din pleiada boincenilor care fac cinste satului este dl Gheorghe Demenciuc – în timpul de faţă primarul satului şi director de şcoală în anii trecuţi. Deoarece am mai scris în paginile „Zorilor Bucovinei” despre acest vrednic fiu al satului, o să amintesc cititorilor doar unele date mai însemnate din biografia sa. În 1978 a absolvit Şcoala Medie din Boian, în anii 1978-1983 şi-a continuat studiile la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău (actuala Universitate Pedagogică). După absolvirea facultăţii a revenit în satul natal, începându-şi dificilul, dar mult doritul drum în cariera pedagogică. Câţiva ani a lucrat ca simplu profesor, apoi – în calitate de şef de studii la ŞM Boian. Din 1993 până în 1997 a deţinut postul de director al şcolii. A fost o perioadă deosebit de grea pentru sistemul de învăţământ în curs de reformare. După destrămarea fostului imperiu sovietic, Ucraina independentă, ca şi alte state postsovietice trecea printr-o acută criză economică, salariile se plăteau cu mare întârziere, de obicei, în mărfuri. Mulţi intelectuali, mai ales lucrătorii din învăţământ, au luat atunci calea străinătăţii, căutându-şi mijloace de existenţă în alte domenii de activitate. În pofida acestor greutăţi, ŞM Boian, condusă de Gheorghe Demenciuc, se clasa pe unul din cele mai de frunte locuri în raionul Noua Suliţă, dar şi în regiune. Directorul a reuşit să păstreze colectivul, să-l consolideze.

În anul 1999 a fost numit director la Gimnaziul Boian-Hliniţa, transformat în 2009 în Complexul instructiv-educativ „Gimnaziul Boian”. Din 2010 începe o nouă pagină în viaţa sa, Gheorghe Demenciuc bucurându-se de încrederea sătenilor şi fiind ales la postul de primar. O parte din inima sa şi-a lăsat-o la gimnaziu, cu toate că s-a uitat sau dintr-o simplă neatenţie n-a fost menţionat în cartea editată cu prilejul jubileului acestei instituţii de învăţământ.

Din păcate, odată cu încheierea directoratului lui Gheorghe Demenciuc, se sfârşeşte şi prestigiul ŞM Boian ca şcoală cu predarea în limba română. Oricum, pierzând un director, satul a câştigat un primar bun. Or, el a rămas acelaşi om cumsecade şi intelectual de aleasă probitate, care combină fericit pasiunea pentru carte şi cunoştinţe cu grija de oameni, de foştii elevi şi colegi, de locurile natale. El a rămas acelaşi bun învăţător şi sfătuitor pentru locuitorii satului, încurajând copiii la iubire de carte şi cultură, îndemnând generaţia tânără să revină la obârşii. Este omul cu zbucium în suflet, care înţelege importanţa trecutului satului, preţuieşte valorile naţionale, scoate din uitare numele oamenilor care ne reprezintă Boianul.

Istoricul Nicolae Iorga scria: „Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie şi un dram de iubire s-o înţelegi”. Gheorghe Demenciuc aude, iubeşte şi înţelege povestea locurilor natale, ba chiar şi o continuă. Vrednicia sa de primar se observă şi în implicarea în viaţă spirituală a localităţii. Ca fost profesor, el are grijă în primul rând de spiritualitate, oferind un model de cultură lingvistică.

Consătenii noştri, dintre cei cu renume, s-au risipit prin lumea întreagă. Însă, indiferent de locul unde trăiesc sau în care cimitire îşi odihnesc veşnicia, ei sunt fiii Boianului şi consider că datoria noastră este, să-i facem cunoscuţi scriind despre ei. La fel de important este să nu-i ignorăm nici pe cei de aproape, care trăiesc lângă noi şi merită să fie cunoscuţi de mai multă lume. De aceea am şi început galeria de directori ai Boianului, în care un loc de seamă revine domnului Gheorghe Demenciuc – un bărbat demn de înaintaşii care ne-au înscris satul în cele mai luminoase pagini ale istoriei.

Eleonora BIZOVI, corespondentă netitulară