Maria ILIUŢ – PRIVIGHETOAREA CU CÂNTEC DE BALADĂ

Cu miros purificator al cetinii de brad din Carpaţii noştri tineri, arome seducătoare ale ierbii, ţesute într-un covor multicolor de flori, cu triluri corale ale măiestrelor pădurilor de brazi şi fagi, cu jocul feeric al peisajelor montane ce sprijină cerul, cu oameni vrednici ce-şi iubesc mai presus de orice Neamul, astfel „Veşnicia s-a născut la sat”, vorba poetului, a coborât, probabil, lin din ceruri să se aştearnă armonios peste acest tărâm de dor românesc – Crasna Putnei lui Ştefan cel Mare, peste inimi de daci liberi, ca nici un vârtej duşman să nu le poată smulge rădăcina, să nu le poată subjuga sufletul, mângâindu-le ţăranilor mâinile truditoare şi braţele puternice, obrajii îmbujoraţi  ai zglobiilor copilaşi, găsindu-şi leagănul în forfota zorilor şi liniştea amurgului, în dragostea de Ţară, de Grai, în durere, tristeţi şi bucurii. De altfel, toţi acei cu cântul privighetorilor în suflet, care au plecat din acest colţ de rai pământesc, lăsând în urmă speranţa şi pornind pe drumurile destinului, poartă în inimi o părticică din finețele lui seducătoare, o părticică din ACASĂ. Or, EA – Veşnicia, Sfinţenia mai există graţie ţăranilor noştri, părinţilor şi buneilor, bunătăţii lor, leagănului copilăriei noastre, care ne face ori de câte ori ne înstrăinăm de vatra străbună să revenim ACASĂ, unde înfloreşte o altă dragoste, senină ca adâncul azuriu al cerului, curată ca prourul dimineţii, care niciodată nu te părăseşte, nu te trădează – dorul de glia străbună, de fraţi, de casa părintească, de leagănul copilăriei, de Bucovina.

În această oază liniştitoare a copilăriei, unde viaţa e ca un răsărit de soare, când îi cresc aripi dorului, mai bine zis, când dorul de-acasă îi răscoleşte sufletul, roade în el precum carul în oase, iubita, îndrăgita şi cunoscuta cântăreaţă Maria ILIUŢ, Privighetoarea cu nume de baladă, Regina cântecului popular românesc, după forfota obositoare şi activitatea-i efervescentă din capitala Moldovei, revine ca de pe o altă planetă. Dumnezeu a dorit să avem pe pământ îngeri cu chip de femeie şi ne-a dăruit-o pe Maria Iliuţ, artistă cu glas duios şi dulce cum altul nu e, cu chip plin de perfecţiune.

Am admirat-o marţea precedentă la Crasna, cu frumuseţea-i chipului îngeresc, în armonie uluitoare cu nobleţea sufletească, cu vocea-i catifelată, la regala Sărbătoare a Cântecului Popular Românesc, pe muntele Munşel, regizată ingenios şi organizată de Domnia Sa, dăruită din suflet consătenilor, tuturor românilor cu dor de Bucovina, de cântecul românesc, tezaurul folcloric constituind duhul acestui mioritic plai, duhul familiei şi al casei unde s-a născut. 

Cu arome de trandafiri în glas, dna Maria Iliuţ, susţinută de membrii Ansamblului Etnofolcloric „Crenguţa de iederă”, pe care îl conduce, de invitaţii săi Constantin Rotaru, Elena Padure, Silvia, Zagoreanu, Olesea Olteanu, Marin Gânciu, Mariana Dobzeu, Snejana Frija, Nicu Mâţă, Alexandru Brădăţeanu, Nicolae Gribincea şi Ansamblul Etnofolcloric „Plăeşii”, instrumentistul Victor Botnaru, etc., ne-a dăruit momente superbe de dor şi visare, mângâindu-ne sufletele cu vocea-i catifelată, de un lirism tulburător.

Un izvor, în care găsim leac pentru orice dor şi alinare, cu dăruire urcă  la inimile oamenilor – tristeţe, dragoste, despărţire şi bucurie – toate curg răscolitor prin glasul puternic al Corifeului operei româneşti, de o melodicitate unică, pătrunzând în sufletul fiecărui ascultător, dacă acesta are deschiderea să pătrundă mesajul Artistului Poporului din Republica Moldova Ioan PAULENCU, vestitul trandafir ghimpos de la Voloca. L-am admirat pe acest artist cu inimă mare, înzestrat cu  har divin, şi pe scena improvizată din pridvorul carpatin, mai bine zis, pe vestitul meu consătean care, în forfota sărbătorii, a găsit o clipă pentru a-şi înălţa, dar şi înghimpa puţin consătenii, nelăsându-i să dea uitării Rădăcinile, Obiceiurile şi Tradiţiile: ”Îi mai dojenesc din când în când ca să nu uite de sufletul lor – tradiţii, obiceiuri străbune, dar îs bravo, căci au păstrat această zestre inestimabilă de-a lungul anilor. Îi critic, când văd că șchiopătează la lecţia iubirii de Grai şi Neam şi mă mândresc cu ei, că-s adevăraţi români, n-au permis să se ucrainizeze şcoala, au stat zid de piatră pentru Limba Sfântă a Strămoşilor”.

Fiori şi o avalanşă de emoţii, au dezlănţuit, prin vocile melodioase, în curcubeul sărbătorii, pe feericul tărâm de la poale de Carpaţi, tinerii şi talentaţii noştri bucovineni Ilie Caraş şi Grigore Gherman, steaua cărora s-a aprins efervescent pe universul cu boltă înstelată al cântecului popular românesc.  Ambii susţinuţi la început de cale de generoasa Maria Iliuţ, au mărturisit că păstrează în suflet Altarul Bucovinei, Icoana sufletului lor, sunt mereu cu gândul  ACASĂ, unde le-a rămas inima, unde le sunt părinţii, de unde le zâmbeşte copilăria.

Oaspeţi dragi şi scumpi, consătenii Mariei Iliuţ, adevăraţi patrioţi români, au venit la Sărbătoarea Cântecului Popular înveşmântaţi în haine naţionale din lada buneilor – voinicii călări pe cai, iar femeile, copiii şi bătrânii în trăsuri. Am întâlnit-o şi pe fidela noastră cititoare, corespondentă netitulară Gheorghina Pascal din Ropcea, îmbrăcată în frumosul strai naţional de peste 150 de ani din zestrea bunicii,  pe antreprenorii Ştefan Tarâţă din Ciudei şi Vasile Socolovschi din Pătrăuţii de Jos, cu drăguţa şi adorabila sa fiică, Gheorghe Berezovschi, care a avut grijă de cazarea oaspeţilor din România şi din Republica Moldova.

Le aducem din suflet mulţumiri ospitalierilor gospodari crăsneni, care ne-au servit cu caş, carne şi slănină afumată, pârjoale şi alte bucate gustoase şi palincă de la munte, în deosebi, factoriţei poştale Domnica Grozavu, soţului ei Gheorghe şi fiului Andrei, lui Dumitru Iliuţ, nepotul Artistei, şi soţiei sale Elena, fiului Ştefan, lui Gheorghe Bruja, operator de sunete la Biserica locală Acoperământul Maicii Domnului, şi nu în ultimul rând dnilor Petru David, şef al Serviciului Sanitar Raional, Ştefan Mitric, directorul Gimnaziului din Crasna, pentru cina prietenească.

Privighetoarea de pe Valea Siretului a avut parte şi de oaspeţi aleşi – cu onoare şi sinceritate au salutat-o dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, cea care ne reprezintă cu demnitate, ne susţine  şi ne poartă grijile, care ţine aprinsă iubirea de Neam şi Ţară în sufletele românilor înstrăinaţi de Patrie din istorica provincie a României,  Iaroslav Bartoş, şeful ARS Storojineţ, şi adjuncta sa, Diana Covalciuc.

Referindu-se la faptul că localitatea Crasna e cunoscută în toată lumea prin „Malanca” sa şi, indiscutabil, prin cântecele Mariei Iliuţ, Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, i-a adresat mulţumiri din partea Statului Român şi a Consulatului General al României la Cernăuţi: „Mă bucură faptul că dna Maria Iliuţ s-a născut şi trăieşte cu inima alături de consătenii săi. E formidabil că nu-şi uită rădăcina, ceea ce e o cinste, o onoare pentru crăsneni şi pentru noi toţi. Îi mulţumesc pentru atmosfera feerică, creată în această regiune transfrontalieră, unde se unesc rădăcinile, tradiţiile, folclorul, istoria, valorile morale, căci dorim cu toţii ca datina strămoşească să fie păstrată cu demnitate, precum o fac crăsnenii şi dna Maria Iliuţ”.

Graţie Artistei Poporului din Republica Moldova, Mariei ILIUŢ, originară din Crasna, o zi obişnuită de lucru a fost transformată într-o excepţională sărbătoare a portului, dansului şi cântecului popular românesc, la care au participat nu doar oaspeţii şi consătenii săi, ci şi români din întreaga Bucovină. Am admirat-o cu toţii atât pentru vocea-i minunată, cât şi pentru caracterul, frumuseţea chipului şi a sufletului, cu care a dăruit-o Dumnezeu.

Vă mulţumim distinsă Doamnă şi Regină a Cântecului Românesc că faceţi parte din visele şi realitatea vieţii noastre, luminaţi şi în continuare la fel de efervescent asupra spaţiului românesc dintre Nistru şi Prut, reveniţi mai des ACASĂ să ne aduceţi bucurii.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii „Zorile Bucovinei”