06 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

VISUL GIMNAZIŞTILOR DIN CRASNA – SĂ NU SE ÎNSTRĂINEZE DE RĂDĂCINILE NEAMULUI

26 iulie 2015 р. | Categorie: Limba noastră cea română

Dincolo de orice scop, propus în viaţă, omul are nevoie de un vis ca să suporte realitatea. Visul nostru, moştenit de la părinţi şi bunei, este să ne păstrăm nealterate rădăcinile Neamului. Or, iubindu-ne din inimă Limba, Tradiţiile, Patria istorică, nu prezentăm nici un pericol pentru integritatea ţării în care trăim, dimpotrivă, doar respectând drepturile minorităţilor naţionale, Ucraina poate deveni o Ţară democratică cu adevărat europeană. Ce-i drept, chiar dacă directorilor școlilor româneşti din ţinut  li se recomandă să deschidă clase ucrainene,  „nimeni nu ne pune pistolul la cap”, după cum afirmă chiar unii lideri de-ai noştri, consideraţi mari patrioţi, o fac benevol părinţii şi, desigur, directorii, profesorii. Adevărul e că nimeni nu ne poate impune să ne ucrainizăm şcolile, odraslele, să vorbim cu ele într-o limbă străină, ca în cataloagele de clasă şi chiar toate informaţiile din şcoală să fie scrise doar în ucraineană. O fac, cu firea lor slugarnică şi executoare, unii părinţi, directori, profesori etc. Ne facem uituci, trădăm, ne vindem sfinţii şi părinţi numai să ne fie bine. De altfel, chiar nu demult, unul din foştii şefi ai Direcţiei de Învăţământ a ARS Cernăuţi, de pe timpul şefiei căruia a început ucrainizarea vertiginoasă a şcolilor româneşti, a fost  invitatul de onoare al unui centru românesc din Cernăuţi, care se luptă cu ucrainizarea şi apărarea drepturilor românilor din acest colţ înstrăinat al Ţării. În fond, nimic nu s-a schimbat, doar conducerile, ideologia a rămas aceeaşi, la fel ca şi tendinţa de ucrainizare a românilor – la Gimnaziul din Boian au fost deschise anul precedent clase ucrainene, la Stroieşti, baştina dnei Ludmila Rotaru, şefa Cabinetului metodic al Secţiei Raionale de Învăţământ Noua Suliţă,  şcoala a fost complet ucrainizată, la Ostriţa Herţei a fost numit un nou director care nu cunoaşte limba română, la Şcoala Incompletă din Pătrăuţii de Sus, de la 1 septembrie curent, vor fi deschise, după cum am aflat, clase ucrainene, adjunctul directorului fiind recent furtunos aplaudată nu doar de ucraineni, care se bucură de „reuşitele”  noastre, că ne ucrainizăm, ci şi de profesorii, directorii români, prezenţi recent la un consiliu la Administraţia Raională de Stat Storojineţ.

Dar nu despre trădare, minciună şi făţărnicie aş dori să mă refer aici, mai ales, când e vorba de vitejii pui de daci liberi, de patrioţii de la poale de Carpaţi, din Crasna poetului Ilie Motrescu, care şi-a sacrificat tinereţea pe altarul de glorie al Neamului, la un român, care îşi iubeşte cu adevărat Graiul, Neamul – Ştefan Mitric, directorul Gimnaziului din Crasna, raionul Storojineţ, care consideră că elevul trebuie, în primul rând, să cunoască limba maternă, iar apoi să înveţe la perfecţie şi limba de stat: „Ni se spune că e de dorit ca predarea tuturor obiectelor să se facă în  limba ucraineană, „ca elevii să însuşească mai bine limba de stat”. Sunt de acord – elevii trebuie să cunoască bine limba de stat, dar româna e limba noastră maternă şi trebuie s-o iubim, s-o învăţăm şi să ne mândrim cu ea. Baza principală de studii sunt specialiştii. Profesorii care nu cunosc la perfecţie ucraineana. nu le pot da cunoştinţele necesare şcolarilor, astfel elevii nu vor şti nici româna, nici ucraineana. Anul acesta gimnaziştii noştri din clasa a 11-a s-au prezentat la atestarea externă de stat la limba ucraineană nu chiar la nivel. Înţeleg foarte bine că gimnaziul trebuie să fie cu o treaptă mai înaltă decât şcoala obişnuită, dar avem peste 100 de copii de romi, care nu prea frecventează şcoala, sunt aduşi la lecţii cu arcanul de către părinţi sau fraţii lor din clasele superioare şi, deci, nu posedă cunoştinţele necesare, unii dintre ei, fiind în clasa a 3-a, nu ştiu încă a citi. E o problemă complicată ce necesită rezolvare – din cei 602 de elevi, 110 sunt romi. Multe fete din clasele a 9-11-a sunt de-acum căsătorite. Înţeleg că sunt şi ei oameni ca şi noi,  ar trebui să facem ceva,  de altfel punem  obrazul şi reputaţia la bătaie. Urmează să ne gândim bine cum să procedăm.

O altă chestiune ce trebuie gândită şi soluţionată sunt olimpiadele raionale, regionale şi panucrainene, care înainte vreme se desfăşurau separat de şcolile cu predarea în limba ucraineană, iar acum împreună. Clar lucru, elevul ce din faşă vorbeşte ucraineana nu se compară cu românii noştri, mai ales cu romii. Ar fi bine ca aceste întreceri să aibă loc separat de şcolile ucrainene, doar între cele cu predarea în română. Am discutat pe această temă cu demnitarii de la Departamentul Învăţământ şi Ştiinţă al ARS şi secţiile raionale de învăţământ. Cu toate că la etapa a 4-a eleva noastră Maria Augusta a ocupat locul I pe Ucraina la Olimpiadă la limba română, Maria Tarnaveţcaia – locul II la Olimpiada Regională, iar Gheorghe Bruja – locul II la chimie. Conform totalurilor olimpiadelor, stăm destul de bine, deţinem locul al III-lea pe raion.

Când am fost numit director la Gimnaziul din Crasna, toate informaţiile din şcoală,  de pe panouri, tăblițele din clase erau doar în ucraineană, am insistat să se facă şi în română, la bucătărie – meniul la fel.

Mulţumim din suflet, desigur, Patriei noastre istorice pentru ajutorul acordat la construcţia primului edificiu al şcolii, însă al doilea încă n-a fost dat în exploatare, urmează să amenajăm şi teritoriul. Avem încă multe de făcut, dar sper, susţinut de colectivul pedagogic şi de părinţi, vom sparge gheaţa. Am făcut un proiect termoenergetic Ucraina-Moldova cu finanţare europeană (vom schimba uşile, geamurile vechi), împreună cu Iaroslav Kyrpuşko, pentru Gimnaziul nostru şi Şcoala Medie din Cuciur, câte 15 mii de euro fiecare. Sperăm şi la un proiect european pentru a amenaja  secţia sportivă,  a îngrădi stadionul din centrul satului, să nu intre vitele sătenilor. Visăm să înălţăm pe lângă gimnaziu şi o grădiniţă nouă, confortabilă. Avem în localitate peste 1125 de copii de vârstă preşcolară, iar grădiniţa veche e frecventată de doar 112 micuţi. Dispunem doar de o clasă computerizată, dar e prea puţin pentru elevii noştri, care ar avea nevoie de încă două”.

Felicia NICHITA-TOMA