05 august 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

IANCU FLONDOR – GRAVAT ÎN INIMA NEUITĂRII LA STOROJINEŢ

5 august 2015 р. | Categorie: Noutăţi

A LUPTAT PENTRU UNITATEA ROMÂNILOR

Militant unionist, descendent al unei vechi familii boiereşti, care a avut moşii în Ţara de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare, Iancu cavaler de Flondor (1865-1924) se numără printre marii patrioţi ai Bucovinei care au militat pentru unitatea Bucovinei cu Regatul României. Cu doctorat la Facultatea de Drept a Universităţii din Viena, în 1898, la vârsta de doar 33 de ani, este ales în Dieta Bucovinei. Luptă toatăă viaţa pentru îmbunătăţirea situaţiei ţărănimii şi pentru dreptul românilor de a se exprima în limba maternă.

În 1892, după moartea tatălui său, Iancu Flondor se stabileşte la moşia sa din Storojineţ, dedicându-se activităţii politice şi devenind unul din liderii românilor bucovineni. În perioada primului război mondial şi-a pierdut, în consecinţa unui incendiu, conacul şi întreg utilajul agricol, sprijină populaţia bucovineană, ameninţată cu deportări şi rechiziții ale bunurilor. Iancu Flondor a preferat de nenumărate ori să se retragă din politică atunci când erau puse în joc principiile sale, autorităţile austro-ungare, acuzându-l de  trădare. Deşi a fost ameninţat în timpul războiului, a refuzat să se refugieze în România, fiindcă a fost însufleţit de un crez şi o dorinţă -  păstrarea identităţii românilor din Bucovina.

 În toamna anului 1918, după destrămarea imperiului Austro-Ungar, revine în fruntea mişcării de eliberare naţională a românilor din Bucovina, luptând pentru unirea Bucovinei cu România. La 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, sub conducerea lui Iancu Flondor, la care au participat 74 de membri ai Consiliului Naţional Român – 7 delegaţi germani, 6 – polonezi, 13 – din comunele ucrainene,  întrunit în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan din Cernăuţi, a adoptat cu unanimitate de voturi moţiunea UNIRII Bucovinei cu Regatul României, prin care s-a hotărât “Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”. Tot atunci, la Congresul General al Bucovinei, Iancu Flondor este ales preşedinte al Consiliului Naţional Român şi declară: “Sunt gata să jertfesc totul pentru înfăptuirea voinţei poporului roman din Bucovina”. La 28 noiembrie Congresul General al Bucovinei consfinţeşte revenirea acesteia la Patria-mamă. În primul guvern al României Mari, aflându-se în funcţia de Ministru Secretar de Stat, fără portofoliu, însărcinat cu administrarea Bucovinei, Iancu Flondor a pus bazele noii administraţii româneşti în Bucovina, introducând limba română în învăţământ, în administraţie, a promovat democratizarea vieţii publice şi a pledat în  favoarea sprijinirii ţărănimii. La 15 aprilie 1919 Iancu Flondor se retrage din toate funcţiile deţinute, dezamăgit de jocul politic ce se instaura, stabilindu-se la moşia sa din Storojineţ. După tragicu-i deces din 19 octombrie 1924, este înhumat în cripta familiei la moşia sa din Storojineţ, în curtea Bisericii Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.

Figură emblematic a luptei bucovinenilor pentru Unirea cu România, acel care a fost un exemplu de moralitate în viaţa politică, care a consfinţit Unirea şi a reprezentat Bucovina în primul guvern al României Mari, nu are la Alba Iulia, capitala UNIRII,  un monument sau nici măcar un bust.

COMEMORAT LA STOROJINEŢ

La 3 august curent, când s-au împlinit 150 de ani din ziua naşterii artizanului UNIRII,  graţie preacucernicului părinte Vasile Covalciuc, protopop de Storojineţ, care nu-şi uită înaintaşii şi îşi îndrumă enoriaşii să fie tari în credinţă, să-şi păstreze  nealterate sfintele rădăcini ale neamului, aşa precum le-au lăsat părinţii şi strămoşii, lui Nicolae Toma, redactorul-şef al ziarului “Zorile Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, la mormântul lui Iancu  Flondor din curtea Bisericii Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, de pe moşia lui din Storojineţ, unde e gravat în piatra neuitării, a fost oficiat un parastas de pomenire întru cinstirea celui care a fost conştiinţa Neamului, „Omul Providenţial al Bucovinei”, a celor peste 107 martiri, deportaţi şi decedaţi în Siberia, Karelia, Kazahstan, în lagărele muncii de pe ţărmurile lacurilor Onega şi Ladoga etc., aduşi simbolic la baştină prin monumentul de piatră, înălţat de un alt chinuit pe drumul Golgotei neamului românesc – Alexandru Davidean, prin rugăciunile fierbinţi ale preacuvioşilor părinţi Constantin Chifu, parohul Bisericii din Igeşti, părinţilor Gheorghe Covalciuc şi Rostislav, ucraineanul ce învaţă limba română şi are de-acum performanţe, căci a vorbit cu noi liber în română,  Roman Zbigli, parohul Bisericii din Budineţ, ale enoriaşilor şi intelectualilor din Cernăuţi, care au aprins o lumânare în candela memoriei nobilului Cavaler şi Patriot Român.

Părintele Vasile Covalciuc, duhovnicul românilor ce ţine aprinsă în inimile enoriaşilor lumina credinţei şi amintirea înaintaşilor, după oficierea serviciului divin, aducându-i mulţumiri dnei Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, a invocat puterea divină a rugăciunii. Or, doar prin rugăciune şi credinţă în cele sfinte se pot face faptele bune şi frumoase:  “Rugăciunea este tămâia ce se ridică la Dumnezeu. Prin ea El revarsă mila şi harul  asupra acestui loc sfânt, asupra noastră, a celor masacraţi la Lunca şi Fântâna Albă, deportaţi, omorâţi, duşi în străinătate ce nu s-au întors la vetrele străbune. De aceea rugăciunea şi gândul la cele sfinte este legătura ce ne uneşte cu cei dispăruţi. Să nu-i uităm şi pe înaintaşii care au lăsat lucruri frumoase şi au făcut fapte bune, precum familia Flondor, care a lăsat urme frumoase aici, la Storojineţ. De aceea n-am putut să nu-i cinstim memoria, să ne rugăm pentru pace. Dacă avem pace în inimi şi suflete, atunci vom avea şi în familie, societate, în Ţară şi în lume. Faptele bune duc spre unitate, iar cele rele spre dezbinare şi ură. Să învăţăm copiii, nepoţii, să-şi cinstească  înaintaşii, care au fost oameni mari şi şi-au sacrificat viaţa pentru adevăr şi credinţă, să-i învăţăm să-L iubească pe Dumnezeu, pe aproapele, să-şi păstreze credinţa, limba şi datinile”.

O bucurie pentru românii din raionul Storojineţ e şi susţinerea, prezenţa la mai toate manifestările lor a înţelegătoarei şi delicatei doamne Diana Covalciuc, adjunct al şefului Administraţiei Raionale de Stat Storojineţ, care întotdeauna  li se adresează în limba lor maternă, cea română. Şi de data aceasta Domnia Sa i-a onorat cu prezenţa, cu durere în suflet evocând evenimentele dramatice din estul Ucrainei, unde şi-au pierdut viaţa 6 bărbaţi din raion, propunând ca pe clădirea Şcolii-internat din centrul raional, de pe teritoriul moşiei familiei Flondor, să fie dezvelită o placă comemorativă în memoria ilustrului bărbat al neamului: „Iancu Flondor e o personalitate marcantă a Bucovinei, istoria vieţii lui trebuie scrisă cu litere de aur, fiindcă i-a ajutat nu numai pe românii din Storojineţ, ci şi pe acei din întreaga Bucovină. Şi-a trăit viaţa ca un creştin adevărat, i-a ajutat pe cei sărmani, a construit biserici şi şcoli, printre care şi Şcoala-internat din Storojineţ”.

Nicolae Toma, le-a mulţumit din suflet părintelui protopop Vasile Covalciuc, celorlalţi părinţi pentru înălţătoarea rugăciune la mormintele Marelui Patriot Român, Făuritorul Unirii Bucovinei cu Ţara,  Iancu Flondor, şi a martirilor neamului, ucişi de călăii bolşevici, după ocuparea Bucovinei, Excelenţei Sale, dnei Eleonora Moldovan, pentru amabilitatea de a ne pune la dispoziţie mijlocul de transport, împărtăşindu-şi speranţa că se va reuşi, totuşi, s-o  aducem aici la Storojineţ, pe moşia familiei, pe Miona Miclescu, nepoata lui Iancu Flondor, soţia lui Radu Miclescu, ultimul descendent al acestei nobile familii de boieri, care locuiesc în conacul de peste 300 de ani de la Călineşti, judeţul Botoşani.

Flondorean din talpă se consideră şi arhivistul Dragoş Olaru, şef de secţie la Arhiva Regională de Stat Cernăuţi, care a descoperit în fondurile instituţiei un adevărat tezaur : „M-am născut nu departe, la Ropcea, unde au văzut lumina zilei părinţii, buneii şi străbuneii mei, pe fosta moşie a lui Iancu Flondor. După absolvirea Universităţii din Cernăuţi, când am venit să lucrez la Arhivă, am descoperit o adevărată comoară – Fondul personal al familiei Flondor, documente scrise cu vreo 200 de ani înainte, în româna veche, în chirilică. Acum pe Internet apar zeci de fotografii ale familiei Flondor, se digitalizează şi se publică, intenţionăm să facem o expoziţie împreună cu Vasile Bâcu, care din motive de sănătate n-a putut fi prezent la comemorarea artizanului Unirii, pe care o va găzdui Societatea „M. Eminescu”.

Cuvinte de laudă pentru părintele Vasile Covalciuc şi Nicolae Toma, fiindcă „nu uită personalităţile marcante ale Bucovinei, în deosebi pe Iancu Flondor – făuritorul României Mari”, a avut şi dl Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, îngrijorat de faptul că după decesul omului cu suflet de român, Alexandru Davidean, fostul preşedinte al Societăţii Raionale „Golgota”, asociaţia respectivă din raion nu e atât de activă. Dl Ilie Popescu, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din regiunea Cernăuţi, care a trecut prin calvarul iadului stalinist, împreună cu mama şi fraţii săi, când era încă un copil de 7 ani, a avut fericirea să se întoarcă la vatra străbună graţie „rugăciunii cu zel Celui de Sus”: „Totul ce se face aici, în Bucovina, rugăciunea la monumentul lui Flondor şi a martirilor neamului, e sfânt. Numele martirilor trebuie să fie gravat nu doar în piatră, ci şi în inimile noastre, să nu-i uităm niciodată. Când sunt întrebat cum am supravieţuit, le răspund că, în primul rând, datorită rugăciunii mamei, care plângea şi se ruga lui Dumnezeu să nu îngheţăm şi să nu murim de foame”.

La neuitare ne-a îndemnat şi părintele Constantin Chifu, să le păstrăm memoria acelor care s-au jertfit pentru credinţă şi neam, fiind învinuiţi de trădare şi nimiciţi de cozile noastre de topor, care şi-au bătut joc de conaţionali. „Trebuie să ne căim toată viaţa, să ispăşim păcatele pentru Iuda, care ne-a vândut”. Dna Floarea Costinean, cea care a rămas să vegheze lumânarea memoriei eroilor martiri ce şi-au dat viaţa pentru Patrie, preşedinta Societăţii raionale „Golgota”, a constatat cu durere „că la Şcoala-internat, construită de familia Flondor, nu este nici măcar un colţişor, o fotografie, care să amintească de ilustrul înaintaş, care a sprijinit şi ajutat copiii-orfani şi familiile nevoiaşilor”, cu tristeţe constatând că „nu s-a scris în ziarul raional nici un cuvânt  despre comemorarea aici, cu câteva săptămâni în urmă, a  martirilor neamului românesc”, organizată de dumneaei, împreună cu elevi de la şcoală, parastasul fiind oficiat de părinţii Ioan Schipor, parohul Bisericii Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil,  protopopul Vasile Covalciuc, la care a fost prezentă şi dna Diana Covalciuc, că, „în general, despre evenimentele românilor din raion nu prea se scrie”. Iar dl Petru David, şeful Serviciului Sanitar din raion, a pledat pentru a se adresa Primăriei Storojineţului ca o stradă din centrul raional, cea boierească, să-i poarte numele lui Iancu Flondor.

Comemorarea Marelui Patriot Român, Iancu Flondor, s-a încheiat cu o agapă în cantina viitoarei Şcoli Duminicale, de pe lângă Biserica Sfântul Gheorghe din Storojineţ, construită parţial, precum şi celelalte două din centru, de familia Flondor, pe pământurile sale donate, unde harnica şi delicata preoteasă Maria pregăteşte bucate şi-i hrăneşte pe oamenii nevoiaşi din oraş, şi unde, în scurt timp, după amenajarea frumosului local, după cum ne-a spus părintele Vasile Covalciuc, vor putea învăţa copiii în limba română, fiindcă o altă şcoală românească în or. Storojineţ nu există.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii : "Zorile Bucovinei"