17 noiembrie 2017
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

GRIGORE GHERMAN – VOCEA DE AUR A BUCOVINEI

9 august 2015 р. | Categorie: Destine

S-ar părea că la această firavă vârstă gândurile şi visele înaripate ale tinereţii doar înmuguresc. Deşi, în timp ce alţi semeni de-abia îşi aleg calea în viaţă, înzestrat cu har divin, cunoscutul şi îndrăgitul interpret Grigore GHERMAN, originar din s. Pasat, Ţinutul Herţei, şi-a găsit deja un loc de frunte în florilegiul cântecului popular românesc, asaltând cu curaj şi talent Olimpul muzicii. Când îi ascultăm vocea-i  măiastră, de un lirism tulburător, ne părăsesc tristeţile şi ne înfloresc în suflet bucuriile, visele ne poartă pe aripile alintătoare ale frumoaselor sale cântece şi melodii, scrise de tânărul artist cu vocaţie, din inimă, pe o floare de alean, pe o frunză de dor de Bucovina, înrămată ca o sacră icoană în sufletul lui, dor de părinţi, de Acasă...

Deşi vine foarte rar Acasă, tânărul şi talentatul cântăreţ Grigore Gherman sau Grigoraş din Bucovina, după cum îl alintă bucovinenii,  ne poartă cu demnitate onoarea prin cântec în lume, noi, cei din provincia istorică a României, admirându-l la TV Bucureşti, Favorit TV etc., pe postările din Internet. Probabil, dragostea pentru cântec i-au sădit-o în suflet părinţii. Mai bine zis, în familia mamei sale, stabilită cu traiul în Horbova,  după cum a mărturisit, s-a cântat întotdeauna. Bunelul după mamă, Gavril Avrumuţoaie, cânta foarte bine la vioară, era un lăutar cunoscut. Şi fraţii mamei sale mânuiau de minune unele instrumente muzicale. Pe linia tatălui, bunelul Gheorghe  Mereniuc, cânta tot la vioară,  Şi mama lui Grigore cânta foarte frumos în tinereţe, posedând o voce formidabilă. „Am moştenit cântecul de la părinţi, dar am cântat mereu. De multe ori nici nu mă mai gândesc la vreo regulă, cu toate că am citit mult despre tehnici interpretative şi stiluri, las vocea  să curgă cum ştie ea, să aline şi să bucure inima omului întristată”.

Povestea cântecului lui a început la o nuntă. „Cânta un prieten de-al familiei noastre, Mitrucă Soponaru şi cu Ion Iacobuţă. M-am apropiat de muzicanţi, am luat microfonul şi am început să cânt. Cei din formație au oprit și am cântat o melodie cap-coadă fără vreo problemă de ritm ori de dicție sau să distonez. Toţi au rămas impresionaţi, mai ales, părinții. De atunci tot cânt”.

A urmat Școala de muzică din Mogoșești, unde i-a avut pe  bunii dascăli Ion Rusu și Lilia Cărăușu. A cântat apoi cu Orchestra „Valea Prutului” din Horbova, în aceeaşi perioadă evoluând și la Casa de cultură din Pasat. Cu Toader Bilea a cântat pentru prima dată pe o scenă mare - la Filarmonica din Cernăuți. Şi-a continuat studiile la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii „Iu. Fedkovyci”din Cernăuţi. Or, studiile la această prestigioasă instituţie de învăţământ l-au format ca personalitate şi l-au ajutat mai uşor să se afirme în viaţă - a continuat să scrie versuri, articole, publicate apoi în „Zorile Bucovinei”, „Concordia”  şi în alte publicaţii româneşti din ţinut.

„Prima facultate m-a ajutat și cu siguranță mă va ajuta și peste ani. Cât trăim trebuie sa facem 2 facultăți: una pentru domeniul în care vrem să activăm, alta – a vieții. Universitatea din Cernăuți m-a ajutat să cunosc oameni frumoși de care a depins viitorul meu,  să scriu versuri mai bune. A fost facultatea perioadei de tranziție de la copilărie la maturitate. Student fiind la Cernăuți, cântam, perseveram  printre tinerii talentați. În 2009 am obținut Premiul II la Concursul „Studentul anului”. Tot în această perioadă la universitate am cântat în duet cu Doina Lavric, un alt imbold. Nimic nu se întâmplă în zadar, iar Dumnezeu lucrează prin oameni. Am învățat de la doamna Lora Bostan să vorbesc frumos, să comentez un poem, să țin o oră fără să folosesc manualul sau un caiet cu notițe. Am avut câțiva profesori buni: Ilie Popescu, Cristina Paladean, Veronica Todoșciuc etc.”.

Nici mai târziu, după absolvirea Facultăţii de Litere din capitala Bucovinei istorice, nu l-a părăsit muza, ci dimpotrivă, i-a desfăcut larg aripile talentului - a început să scrie versuri pentru cântece. Astfel s-au născut „Miere dulce-i dragostea”, „Grigoraș din Bucovina”, „Lelea cea nemăritată”, „Mama” sau „Prutule, când curgi la vale”. Scrie cântece şi pentru alţi interpreţi, melodii ce se bucură de succes la public – „De la Iași la Chișinău”, interpretată de Constantin Bahrin, care a dat titlu unui album, „Gospodar ca mine nu-i”, cântată de Andrei Balan, „La cireșul de pe vale”,  interpretată de Iulia Mihai, care a obținut numeroase premii graţie acestei piese muzicale, „Dragă mamă, dragă tată”, cu care apare în scenă Tatiana Martin (Chișinău), „Mamă, ceasul vieții bate”, cântată de Ana Pătrășcioiu din Prahova etc.

Studiind apoi în România, orizontul muzicii i s-a deschis lui Grigore Gherman cu norocul de a urma o cale încununată cu lauri, dar dificilă, nu întotdeauna  aşternută cu trandafiri fără ghimpi. N-a abandonat însă nici scrisul. Norocul i-a zâmbit să studieze muzica tocmai la București, căci pentru alt oraș nu erau burse și nici pentru alte specializări. Astfel a urmat Universitatea Națională de Muzică, Secţia Compoziție Muzică Ușoară – o facultate foarte grea, unde i-a avut ca îndrumători pe excepţionalii profesori, marele compozitor Andrei Tudor, Dan Buciu, compozitor și fost rector, autor de tratate de armonie, George Națis, pianistul și dirijorul band-ului de la Vocea României.

„Lauri și ghimpi, așa este. Dar simt că îmi cresc aripi, când după spectacol vine omul și îmi spune: „Sunt fericit că te-am ascultat și mai ales văzut”. Muzica le aduce oamenilor bucurii, le ajută să uite durerea și supărarea. N-am avut nici prea mulţi îndrumători, deși mulți îmi spuneau că ar fi bine să mergi mai departe, acest departe însemna un oraș din România. Știți că am cochetat cu poezia, dar și cu scrisul, cred că am acasă peste o sută de interviuri cu Irina Loghin, publicat chiar în „Zorile Bucovinei”, şi cu Sofia Vicoveanca, articole, sondaje și reportaje. Dar simțeam nevoia de a pleca, de a cânta unui public mai mare. Nu a fost să fie Iașul, nici Suceava. La început intenţionam să studiez la Iaşi sau Suceava  jurnalismul. Însă iarăşi nu a fost să fie. Așa am ajuns la București, la Universitatea Națională de Muzică, Secția Compoziție Muzică Ușoară. Deci, eu cânt muzică populară tradițională, deși sunt specializat în  muzica ușoară și lucrez ca profesor de muzică la o Școala Privată de Teatru, Muzică și Dans din București, în frunte cu marea actriță Cristina Stamate. Student fiind, împreună cu Marioara Man Gheorghe, am creat o școală privată de muzică, unde sunt profesor de pian și canto. Am un grup folcloric de copii, care cântă, peste 20 –  cu care apar deseori pe ecran cu diferite ocazii. Lauri și ghimpi sunt peste tot și în fiecare domeniu, nu trebuie însă să acordăm atenție răutăților și oamenilor mai puțin buni. Astfel am procedat de nenumărate ori. Știu ce doresc de la viață, știu ce vreau să fac, știu că trebuie să lupt. Îmi amintesc cum am apărut pentru prima dată la TVR 1. La televiziune nu apare oricine și până ajungi într-o emisiune trebuie să parcurgi o cale lungă-lungă în creaţie.  TVR sărbătorea 55 de ani de activitate. Cineva din mulțimea de artiști mi-a zis: „Tu cine ești? Ce cauți aici? Ești un nimeni, neică!”. Sau un alt caz: de ziua unei comune din Suceava, primarul a dorit să mă aducă și să cânt pentru bucovineni. Nu avea numărul meu de telefon şi  l-a sunat pe un coleg de microfon,  iar acesta i-a spus ca nu ştie numărul celularului meu, cu toate că am stat de vorbă cu el doar cu câteva ore mai înainte, zicându-i că Grigore Gherman are preț mare pentru prestație.

Încă un ghimpe - când am prezentat un mare spectacol în Sala Palatului din București, despre acest eveniment major nu s-a scris la Cernăuți nici măcar două cuvinte. În schimb, a apărut într-o revistă din Cernăuţi: Grigore Gherman cântă la nunți muzică lăutărească...”

 De altfel, Grigore Gherman cântă și la acordeon, și la pian, cântă și la nunți, dar cântă muzică populară, cântă muzică ușoară, prezintă și un program țigănesc pentru show. Nimeni din bucovineni nu știe că Grigore Gherman a prezentat timp de un sezon o emisiune, „La Hanul cu veselie”, la postul naţional Favorit TV.

Îl admirăm de pe ecranele televizoarelor, interpretând cântece populare şi muzică uşoară, i-am admirat vocea catifelată la spectacolul Mariei Iliuţ ce s-a desfăşurat în iulie curent la Crasna, ne bucurăm de succesele bucovineanului nostru  Grigore Gherman, cu câtă dibăcie, talent şi îndrăzneală ia cu asalt Olimpul muzicii şi suntem mândri de el. Dar îl rog să-şi spună începutul poveştii, care înger l-a ocrotit şi i-a adus norocul. La o vârstă foarte tânără, când alţii, după cum am spus, sunt la început de cale, Grigoraş al nostru din Bucovina a atins înalte performanţe profesionale, a cules laurii diverselor concursuri şi festivaluri, a apărut în cadrul emisiuni „O dată în viață”, a cântat în recitaluri cu orchestra „Lăutarii” și „Mugurelul” din Chișinău.

„Totul s-a întâmplat spontan, în cazul meu. Până la Olimpul muzicii nu am ajuns, ar trebui să mai trăiesc 2 vieți. Am întâlnit la facultate un coleg – student la canto clasic. Datorită lui astăzi cânt cum cânt. Dacă vă mai amintiți, cântam destul de sus, ca și registru. El m-a ajutat să cobor vocea la registru tenor-bariton. Am participat în 2012 la Festivalul Mamaia, unul din cele 3 mari festivaluri de folclor din România (sunt unicul român din Cernăuți și din Basarabia, care a luat premiu la acest festival). Am obţinut premiul II și cele mai multe aplauze ale publicului, ba chiar m-au chemat de după culise, au aplaudat mult. A fost un premiu important pentru mine, dar și destul de mare – 2 mii de euro. A fost un imbold. Cu acești bani am înregistrat 3 melodii la Chișinău și am filmat primul videoclip”.

 Soarele norocului i-a zâmbit lui Grigoraş din Bucovina cu înalte aprecieri şi premii la diverse festivaluri şi concursuri muzicale pe care le-a meritat din plin – s-a învrednicit de Trofeul Festivalului „În grădina cu flori multe”, Trofeul Festivalului „Ponoare, Ponoare”,  Trofeul Festivalului „Pe marginea Dunării”, Premiul I la Festivalul „Irina Loghin”, Premiul I la Festivalul „Munte, munte, brad frumos”, Premiul II la Festivalul „Doina Bărăganului”, Premiul de Popularitate la Festivalul „Pe deal la Teleormanel”, Premiul Radio România - Festivalul „Mariana Drăghicescu”, Premiul de Popularitate la Festivalul de muzica ușoară „Ghiocelul de aur”,  Premiul pentru cel mai autentic costum românesc – Festivalul „Doina”. De altfel, imediat după perioada premergătoare festivalurilor, a debutat cu o compilație, cu laureați din toate zonele țării, cei mai buni tineri. În decursul anului a apărut cu 4 compilații, CD: „Să petrecem, oameni dragi”, „Mugur, Mugurel” (CD realizat cu Orchestra „Mugurelul” din Chişinău), „De la Gorj în toată țara”, „De la Iași la Chișinău”. Iar anul precedent a apărut în albumul celebrei interprete Niculina Stoican și în albumul „Hai, cănuța sus” ca laureat al Festivalului „Ponoare, Ponoare”.

„Dacă fiecare om are un înger păzitor, atunci el a fost mereu cu mine. Doamne-Doamne a fost mereu aproape, ca în poezia mea „La ceai cu Dumnezeu”. Nu e ușor departe de casă, dorul e greu și mai greu te apasă. Am cântat această realitate în piesele muzicale „Bună vreme, dragi părinți”,  „Nu-i ușor printre străini”, „Sunt ca floarea printre spini”, „Cel străin nu-mi ține parte, /Nu mi-e soră, nu mi-e frate!”. Dumnezeu lucrează prin oameni, iar eu am avut norocul să întâlnesc oameni frumoși la suflet și chip, care au știu să aprecieze talentul, frumosul și calitatea. Am avut norocul să întâlnesc oameni cu suflet mare la televiziune. Printre altele, televiziunea te face mare. Am avut noroc să întâlnesc producători și dirijori de marcă, în câțiva ani am colaborat aproape cu toate orchestrele de muzică populară: „Lăutarii” din Chișinău, „Mugurelul”, „Doina Gorjului”, „Valahia”, „Folclor” din Chișinău, „Doina Bărăganului”, „Balada Siretului”, „Ciocârlia”. Cert, nu a fost uşor să ajung colegii mei de microfon, mă refer aici la nivelul artistic și recunoștința publicului. Muncesc foarte mult. Abia mai am timp pentru mine. Muncind și alergând nu mi-am dat seama de povara lucrurilor. Totul s-a întâmplat firesc de la sine. Totuși, mă consider un copil norocos.

Am avut câteva turnee în vreo 6 țări într-un an. Am început cu Praga, un oraș foarte frumos, acolo l-am întâlnit pe Ştefan Gorda, ambasadorul Republicii Moldova în Cehia, originar din satul meu, Pasat. Timp de o săptămână le-am cântat românilor din Torino, a urmat un revelion în Londra și la sfârșitul lunii mai – Lisabona, Portugalia, unde am avut un spectacol mare, au fost peste 500 mii de români. Am fost trei artiști de afiș: Nicolae Furdui-Iancu, Vlăduța Lupău și eu, Grigore Gherman. Am fost primiţi cu ovaţii şi aplauze furtunoase de minunatul public, românii lăcrimau de dorul casei, ascultându-ne cântecele. Am trăit emoții deosebite”.

Anul acesta, în calitate de  profesor de muzica, Grigore Gherman a participat cu discipolii la câteva festivaluri naţionale şi internaţionale. De altfel, în luna iunie, a făcut parte din juriul Festivalului Internaţional „EuroKids” ce a avut loc în Italia, la care au participat concurenţi din 9 țări, eleva  lui, Mihaela Petrache, obţinând premiul II cu melodia „Mama” (versuri și muzică de Grigore Gherman).

Îi urăm lui Grigoraş din Bucovina zbor înalt şi reuşit, să domine cu cântecul piscul Muzicii, să revină mai des Acasă, unde îl aşteaptă admiratorii bucovineni, îndrăgostiţi de cântecul popular românesc, de vocea lui de aur.

Diana TOMA