04 august 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

A DAT DUMNEZEU SĂ AJUNGEM ŞI NOI LA COVASÂNŢ

12 august 2015 р. | Categorie: Noutăţi

Poate şi din cauză că în ultimii ani nu prea am avut invitaţii la festivaluri, diverse sărbători naţionale din Patria istorică, participarea noastră la cea de-a VI-a ediţie a Festivalului Românilor de Pretutindeni desfăşurat la Covasânţ, în Tabăra Ortodoxă de Păstrare şi Conservare a Tradiţiilor Româneşti, ni s-a părut un adevărat miracol. Credeam că am intrat într-o ţară de vis, că e prea frumos ca să fie din domeniul realităţii. Până acum această denumire geografică nu ne spunea nimic, dar din luna iulie a acestui an localitatea Covasânţ din judeţul Arad ne este cel mai drag punct de pe harta României, căci acolo trăieşte, slujind lui Dumnezeu şi enoriaşilor săi, preotul Mihai Octavian Blaj... Acolo le-am cunoscut pe amabilele noastre gazde Doina şi Lucian, precum şi pe nobila doamnă Cireşica, ne-am împrietenit cu fiul ei Radu... Am ascultat în dimineaţa duminicii de 26 iulie sfânta liturghie oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului... Am ascultat cu respiraţia întretăiată şi ne-a pătruns până în adâncul sufletului predica părintelui Mihai despre fiul rătăcitor, simţindu-ne şi noi ca fiul care se întoarce la Tatăl şi este primit cu mare dragoste. Ne-am rugat în străvechea biserică pentru un viitor mai bun în familia unită a neamului, alături de creştinii păstoriţi de vrednicul părinte.

Dar s-o luăm de la început. Cum s-a întâmplat că ansamblul „Izvoraş” din Ropcea a avut norocul şi responsabilitatea de a-i reprezenta pe românii din Ucraina la acest prestigios festival? De obicei, invitaţiile vin la anumite persoane pe post de preşedinţi, de lideri ai societăţilor naţionale. Ei trimit pe cine găsesc de cuviinţă. Mai sunt şi unii conducători de colective artistice care singuri se cer invitaţi. Ştiut lucru, modestia deseori e în defavoarea popularităţii. Nu vreau să arunc pietre în grădina nimănui, însă cei care, într-adevăr, etalează valori autentice, stând modeşti într-o parte, deschid drumul nonvalorilor. Noi suntem recunoscători dnei Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, pentru că a avut încredere în colectivul nostru şi ne-a recomandat să fim invitaţi la Festivalul de la Covasânţ.

Un om cu suflet mare spre care se îndreptă mulţumirile noastre este preotul Constantin Şubran, parohul Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Ropcea. Fără contribuţia dumnealui nu ştim dacă ne încumetam (trei profesoare de la ŞM Ropcea) să pornim la un drum atât de lung cu un grup de copii între zece şi cincisprezece ani. Cucernicul părinte ne-a dus cu microbuzul său până la Rădăuţi, acolo ajutându-ne să luăm alt transport până la Oradea, de unde am fost preluaţi de preotul Mihai Blaj.

Ajungând la Covasânţ, mai întâi am rămas frapaţi de casele mari şi frumoase ca nişte adevărate palate, de curţile curate, inundate în flori multicolore. La o vilă au fost cazate fetiţele cu profesoarele, iar la alta, nu departe –  băieţii. Gazda noastră, doamna Cireşica, ne-a servit cu toate bunătăţile de pe pământ. Am servit masa şi în tabără, şi la cantina bisericii, însă gospodina care ne-a primit insista să gustăm numaidecât din plăcintele cu brânză şi dulciurile gătite după reţetele ei. Timp de mai bine de trei decenii, de când conduc ansamblul „Izvoraş”, am fost cu copiii prin multe locuri minunate din România şi Ucraina, am cunoscut nu puţini oameni ospitalieri, însă nicăieri n-am întâlnit gazde atât de primitoare, n-am văzut o localitate rurală atât de impecabil amenajată, cu drumuri netede ca în cele mai bogate ţări europene, cu edificii de locuit în care există toate comodităţile. Şi ce-i mai important, bogăţia n-a deformat sufletul oamenilor, poate şi din cauză că şi-au câştigat bunăstarea prin muncă grea, aproape din fiecare familie cineva trudind în străinătate. Dar cel mai mare este meritul preotului, care are grijă ca sufletele sătenilor să nu se înăsprească, să nu li se umple de răutate. El însuşi le serveşte model de înaltă moralitate, demonstrându-le zilnic cum se poate trăi bine muncind. Le-am văzut pe cele două fiice ale sale şi soţia, care este directoare a şcolii din localitate, încadrate în activitatea de organizare a Festivalului, ajutându-l la tot pasul.

Sătenii îşi amintesc de anul 2003, când preotul Mihai Blaj a venit în vechea lor aşezare, situată la poalele Munţilor Zarandului, fiind numit paroh al Bisericii Pogorârea Sfântului Duh la Covasânţ, unde a înfiinţat muzeul parohiei, centrul de tineret de la casa parohială şi tabăra ortodoxă de păstrare şi conservare a tradiţiilor româneşti, în cadrul căreia din 2010, în fiecare vară se desfăşoară Festivalul folcloric al românilor de pretutindeni. Dar până a ajunge la Covasânţ, vatră ce-şi are originea în negura istoriei, coborâtoare până la vitejii strămoşi – dacii, părintele Mihai a fost trimis într-un sat cu vreo 46 de case, fără de biserică. Singur a tăiat din pădure brad pentru scânduri, i-a îndemnat pe oameni să adune fier uzat de prin gospodărie, a vândut materialele reutilizabile şi a cumpărat porumb cu care i-a plătit pe lucrătorii de la un gater. Cu forţele localnicilor a înălţat bisericuţa de lemn. Mai târziu, pe terenul moştenit de la părinţi a construit un azil pentru bătrâni, iar casa bunicilor din satul natal a refăcut-o pentru cazarea oaspeţilor.

Localitatea are o istorie foarte bogată, însă a devenit vestită îndeosebi datorită dragostei oamenilor de aici pentru tradiţiile populare, pe care le păstrează cu sfinţenie, în pofida europenizării modului de trai. Alături de colectivul de dansatori din Chişinău, artiştii amatori din Bulgaria şi Serbia (cei din Ungaria n-au evoluat cu numere artistice), am avut şi noi ce arăta: spectacolul de jumătate de oră - „Jocul zestrei”, câteva cântece populare specifice zonei noastre, melodii instrumentale interpretate de fraţii Julian şi Cristian Glebciuc. Am văzut lacrimi în ochii spectatorilor locali, când le-am prezentat cine suntem, de unde şi cu cât dor venim, cum ne-am păstrat modelul de costum „Cernăuţiul” sau „Naţionalul”, cu ozoare specifice satului Ropcea. Le-am povestit că trăim în condiţii de război, cu frica să nu ne pierdem taţii şi feciorii… Le-am spus şi despre consăteana noastră Ileana Creţu, care deţine o avere de costume naţionale şi ni le împrumută cu drag. O fetiţă din ansamblul nostru, Alexandra Costinean, bunăoară, a fost îmbrăcată în cămaşă din lada acestei păstrătoare de zestre populară.

Am avut bucuria să ne etalăm averea la parada portului popular, alaiul deplasându-se din faţa bisericii parohiale la Tabăra Ortodoxă, unde a debutat spectacolul folcloric, prezenţi fiind Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului. După spectacol, două zile ne-am odihnit la o plajă, pe malul unui lac mare, şi am luat cunoştinţă de relicvele ţinutului în timpul excursiilor la Mănăstirea Feredeu, unde vine lume de pe lume la Izvorul făcător de minuni, şi la Muzeul lui Ioan Slavici.

În cadrul evenimentului a fost prezentă și formația de dansuri „Păstrătorii Tradiției” a Parohiei Ortodoxe din Covasânţ, acest meleag binecuvântat de Dumnezeu, fiind proslăvit şi prin renumitele sale coruri bisericeşti.

La întoarcerea acasă am fost preluaţi, tot de la Rădăuţi, de preotul nostru, părintele Constantin, simţind părerea de rău că n-a fost cu noi, nu l-a cunoscut pe vrednicul părinte Mihai, care ne-a primit cu inima încărcată de dragoste creştinească. Şi preotul de la Ropcea a iniţiat un lucru de mare cinste – înălţarea Bisericii cu hramul Sfântul Ştefan cel Mare, care, vara aceasta, a fost sărbătorit la 15 iulie cu multă lume şi coruri bisericeşti, ropcenii fiind onoraţi de prezenţa Consulului General al României la Cernăuţi, dna Eleonora Moldovan. Asemenea clipe de supremă bucurie duhovnicească, precum şi călătoria noastră la Covasânţ, fac să ne crească şi să ne rodească frumosul în suflet.

Victoria COSTINEAN, conducătoarea ansamblului model etnofolcloric „Izvoraş”, Lucrător Emerit al Culturii din Ucraina