25 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

SUNTEM O APĂ ŞI-UN PĂMÂNT: CU LIMBA ROMÂNĂ ŞI EMINESCU

1 septembrie 2015 р. | Categorie: Noutăţi

Publicând anunţul Societăţii pentru Cultura Românească privind sărbătorirea Limbii Române la 6 septembrie, concomitent cu părerea de rău că anul acesta Cernăuţiul nu va fi sincronizat la pulsul Ţării, prima întrebare ne-a fost ce am putea face noi, ziariştii de la „Zorile Bucovinei”, pentru ziua de 31 august, declarată şi oficializată în Patria noastră istorică ca Sărbătoare naţională a românilor de pretutindeni. Aveam câteva idei pe care ezitam să le materializăm în cadrul redacţiei, chibzuind asupra unei activităţi care să nu ne atragă în pălăvrăgeală sau festivism. Dar frământările şi emoţiile ni s-au temperat, odată cu sosirea înaltei delegaţii din Ţară, care ne-a insuflat încrederea că nu suntem lăsaţi singuri, că avem un sprijin de la Bucureşti şi prilej de a ne bucura de Sărbătoarea Limbii Române, în unison cu românii de pretutindeni, deşi senatorul Viorel Badea ne-a asigurat că noi, cei din Cernăuţi, nu ne încadrăm în acest „pretutindeni”, fiind mult mai apropiaţi Patriei istorice.

„Şi aceasta, graţie faptului că nici nu există alt loc mai potrivit pentru omagierea limbii române decât alături de Mihai Eminescu, la Cernăuţi”, ne-a mai asigurat dl Viorel Badea, în calitatea-i de părinte al Legii cu privire la sărbătorirea Limbii Române la 31 august, dată care anul acesta s-a nimerit la începutul săptămânii, în zi de lucru. Totuşi, dacă Limba Română ne este ca o Sfântă Catedrală, apoi hramul ei se cuvine sărbătorit în orice zi ar fi, aşa cum îşi cinstesc creştinii din satele noastre, dar şi de pretutindeni, hramurile bisericilor.

Terminând cu lirica, voi menţiona că, deşi nu s-a făcut mare publicitate, mulţi conaţionali au găsit timp să vină cu flori la Eminescu în această zi lucrătoare, alături de delegaţia oaspeţilor români (senatorii Viorel Badea şi Iulian Cristache), condusă de dl Marcel Bujor, preşedintele Comisiei pentru românii de pretutindeni din Senatul României, aflându-se dl Ionel Ivan,  ministru consilier la Consulatul General al României la Cernăuţi, şi reprezentanţi ai autorităţilor locale, din partea cărora viceguvernatorul Volodymyr Kuliş ne-a adresat un călduros mesaj, marcat de recunoştinţa pentru ajutorul permanent acordat Ucrainei de către vecina prietenă România. Ionel Ivan, ministru consilier, a vorbit despre sărbătoarea de suflet care ne este Limba română, ca simbol fundamental al afirmării identităţii naţionale, un element ce aprofundează apartenenta poporului român la spaţiul de civilizaţie europeană, mai ales că Româna este limba oficiala a Uniunii Europene. De la senatorul Viorel Badea am mai auzit ceea ce nu se cuvine să uităm nici pentru o clipă: „Sărbătoarea Limbii române ar trebui să existe pentru noi în fiecare zi, când rostim cuvintele Ţară, Neam, Mamă…”. În privinţa ucrainenilor, cu care convieţuim, senatorul a relevat că „cel care le-a fost până mai ieri prieten le-a devenit duşman, iar România pe care unii o considerau duşmănoasă le-a devenit cea mai bună prietenă. Dumnezeu ne-a pus unii lângă alţii în această parte a Europei ca să reclădim o istorie de succes”. Şi ca dovadă că n-au răsunat doar vorbe frumoase a urmat depunerea de flori la monumentul lui Taras Şevcenko.

Batem şi ni se deschide – la Consulatul General al României la Cernăuţi

Lăsând trandafirii să troienească cu drag statuia lui Eminescu, am intrat cu toate durerile şi lacrimile limbii noastre la Consulatul General al României, unde dl Ionel Ivan i-a îndemnat pe liderii societăţilor româneşti să beneficieze de prezenţa viceguvernatorului Volodymyr Kuliş şi să transmită direct doleanţele şi demersurile faţă de autorităţi. Iar dl Marcel Bujor a făcut o trecere în revistă a dialogului avut cu reprezentanţii conducerii din raioanele Herţa şi Storojineţ, observând că e la curent cu multe din problemele comunităţii româneşti din ţinutul nostru, care sunt mai puţin dramatice decât ale românilor din Transnistria sau Valea Timocului, cu toate că şi la noi „ca peste tot, multe se promit, puţine se realizează”. Oricum, încă nu s-a întâmplat ca vreun conducător să declare că nu va încerca să ne rezolve problemele.

Şi de data aceasta s-a vorbit în formatul „toate-s vechi şi noi sunt toate”, problemele abordate de conducătorii de societăţi, Ilie T. Zegrea, Vasile Tărâţeanu, Ilie Popescu, Petru Grior, Alexandrina Cernov, Octavian Bivolaru, fiind o dovadă în plus că acestea persistă timp de decenii. Ba chiar mai mult, unele se agravează amarnic, iar lovitura cea mai perfidă, prin care ni se fură identitatea, o suferă limba română - din 1990 până acum am pierdut mai mult de 30 de şcoli cu limba română de predare doar în regiunea Cernăuţi. S-a mai propus deschiderea unei Facultăţi pedagogice cu predarea în limba română, după modelul celei maghiare din Ujgorod, numirea unui adjunct român la Departamentul Învăţământ şi Ştiinţă, înălţarea monumentului lui Ştefan cel Mare în Codrii Cosminului. Rezumând problemele expuse de vorbitori, dl Viorel Badea a răspuns cu un sfat rezonabil, dar cam greu de realizat, când fiecare lider îşi are interesele şi ambiţiile sale: „Vi se deschide o fereastră de oportunităţi. Încercaţi împreună să schiţaţi un model al strategiei de abordare a relaţiilor dintre comunitatea voastră şi Statul Român…”.

Popas la „Zorile Bucovinei”

Deşi erau grăbiţi şi aveau un program foarte încărcat, domnii senatori au găsit timp să intre la „Zorile Bucovinei”, datorită poate şi faptului că redactorul-şef Nicolae Toma, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, a ţinut să le facă cunoscute măcar o parte din problemele colectivului nemijlocit la locul de muncă. De fapt, locurile noastre de muncă pot fi oriunde – acasă, prin localităţile regiunii, pe unde ne deplasăm cu mari dificultăţi. Dl Nicolae Toma, mulţumindu-le înalţilor oaspeţi şi Consulatului General al României la Cernăuţi, în deosebi dnei Eleonora Moldovan, Consulul General, dl Ionel Ivan, ministru consilier, tuturor reprezentanţilor misiunii diplomatice române, a cutezat să solicite sprijin pentru a tipări în culori ziarul, care se apropie de a 75-a aniversare şi merită un veşmânt mai atrăgător. Dar principalul, după cum a observat colega noastră Felicia Nichita-Toma, este perspectiva de a ne întineri cadrele, ceea ce, de asemenea, e foarte complicat pentru un ziar nesusţinut de statul ucrainean. În acest context amintim că Statul Român alocă anual pentru necesităţile cultural-spirituale ale comunităţii ucrainene mai mult de un milion de euro.

La drept vorbind, i-am invitat pe înalţii oaspeţi nu doar pentru a ne plânge de necazurile noastre (la redacţia „Zorilor Bucovinei” dna dr. Lora Bostan a vorbit despre situaţia Catedrei de Filologie Română şi Clasică), ci ca să le arătăm zestrea sufletească, portul popular, cele mai scumpe comori promovate în paginile ziarului. Că inimile noastre bat în unison cu inima Ţării, Consulatului General al României la Cernăuţi, tuturor românilor care nu-şi trădează graiul stau mărturie cele peste 14 mii numere de ziar. Dar şi faptul că la noi se adună cele mai alese talente, de data aceasta avându-le pentru încântare şi lăcrimare pe melodioasele voci „Fetele din Bucovina”, îndrumate de viorista Luminiţa Pavel-Demeanic. Clopotul de la Putna s-a făcut auzit prin glasul răscolitor al interpretei Victoria Costinean, amintind de lacrima lui Dumnezeu pentru Limba Noastră.

Ce-am ales şi-am cules de la „masa rotundă”

 Senatorii români au participat şi la anunţata în prealabil „masă rotundă”, organizată de preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi, Ilie T. Zegrea, la Centrul Cultural „Eudoxiu Hurmuzachi”. Au fost prezenţi directori de şcoală, câţiva profesori de limba română şi alte discipline, activişti publici, scriitori şi ziarişti. Pornind de la remarca dlui Viorel Badea că importă calitatea nu numărul participanţilor, nu-i voi nominaliza, căci nu aceasta are importanţă.

Discuţiile au început cu binecuvântarea cucernicului părinte Radu Ilaş, sosit din Bucureşti, care ne-a citit şi un discurs despre esenţa sinelui, reliefând că nu ne cunoaştem pe noi înşine. E o sesizare profundă care a ieşit la suprafaţă în timpul dezbaterilor, pe alocuri foarte aprinse, pe alocuri catastrofal de pesimiste. Poetul Mircea Lutic a renunţat la „studiul socio-poetic” pregătit în prealabil, abordând momente triste ce periclitează limba română, pericolul cel mai mare fiind că „nu gândim româneşte”. La deznădejdea lui Mircea Pilat că „totul e pierdut, nu se mai poate face nimic”, tânărul Florin Dârda din Boian, istoric de specialitate, a replicat că „vinovaţi suntem noi toţi” pentru că „lucrăm mai mult cu morţii decât cu cei vii”. Aici aş fi de acord doar parţial, când acest „noi toţi” îi vizează, după cum a observat dl Nicolae Toma, pe părinţii români care îşi ucrainizează copiii din scutece, nu-i învaţă nici măcar „bună ziua” în limba maternă. „Trebuie să ne învăţăm a spune „NU!”, atunci când ni se impune limba ucraineană. La Voloca toate disciplinele se predau în română pentru că părinţii şi profesorii, inclusiv cei de ucraineană, s-au împotrivit ucrainizării şcolii”, a intervenit Nicolae Mintencu, Învăţător Emerit al Ucrainei, – titlu primit în rezultatul demersurilor ziarului „Zorile Bucovinei” şi la insistenţa redactorului-şef Nicolae Toma, în perioada când guvernator era Volodymyr Kuliş.

După plecarea oaspeţilor din Bucureşti, au părăsit „masa rotundă” şi mulţi dintre participanţii locali, printre cei mai stoici şi activi rămânând Florin Dârda, profesorul de română Gheorghe Micailu, conducătorul Societăţii „Armonia” Adrian Iliuţ (ambii din Ciudei). Printre altele, s-au iscat discuţii în jurul preşedintelui Societăţii republicane ştiinţifico-pedagogice „Aron Pumnul”, dl Aurel Constantinovici. Îndeosebi, patronul sediului, Eugen Patraş, a sensibilizat ziariştii să-l „înţepe” pentru „somnul cel de moarte”. Iar Nicolae Toma a obiectat că de faţă se află membri ai prezidiului acestei societăţi, care pot, la o adică, să convoace adunarea de dare de seamă şi să-şi revitalizeze activitatea, fără de „înţepăturile” jurnaliştilor, ce nu plac nimănui atunci când sunt simţite pe propria-i piele.



Maria TOACĂ

Fotografii şi video „Zorile Bucovinei”