Vă mulțumesc că existați

1 noiembrie 2015 р. | Categorie: Noutăţi

Stimate domnule redactor-șef
NICOLAE TOMA!
Publicația D-voastră am întîlnit-o aici, în acest colț de țară, întîmpălător
și mi-a făcut o mare bucurie. Răspândește un iz puternic de românism
ce amintește tuturor celor ce o citesc că mai sunt români adevătați.
Vă mulțumesc că existați.
Îndrăznesc să vă trimit o poezie și dacă credeți că merită, vă rog,
să o găzduiți printre cele scrise.
M-ar bucura să mă acceptați și pe viitor.

Un cernăuțean din ROMÂNIA MARE

GEORGE ANGHE

Hunedoara- ROMANIA

DA, AR FI FOST…

Da, ar fi fost, cîndva să fie, România Mare,

Rămasă, dinspre vremi și moși, între-ale ei hotare,

Și ar fi fost, vlahi vechi, românii, să o stăpînească

Să fie-a lor și de atunci, în voie, s-o păzească.

Da și au fost, pe-atunci, să fie, iubitori de țară

Ce n-au trădat și n-au vîndut, străinilor de-afară,

Bucăți, pămîntul, din Ardeal, Banat și Bucovina,

Moldova-n tot, păstrînd neamul în loc și rădăcina.

Și chiar de-au fost să fie-nstăpîniți o bună vreme,

Nu s-au plecat, sluj n-au făcut, nu au vrut a se teme,

Ștefan, Mihai, doar, au lăsat o, sfîntă, moștenire

Și cîți eroi să fi pierit, în timp, pentru unire?

De-atunci, de-ar fi să fie, cît, de strajă, stau Carpații

În trai, pe-acest meleag, doar, suntem toți, români, ca frații,

Am ridicat, aici, cetăți, biserici și morminte

Și le-am păstrat precum străbunii noștrii cele sfinte.

Am rînduit, cu suflet, sînge, lacrimi și din piatră,

Ce-a fost să fie, în demult, aici, o sfîntă vatră,

Dar ne-am hrănit inima doar cu pace-avută-n sine,

Fără de ură, lăcomie și în gînd cu bine.

Hrăniți cu dor de oameni și meleag au fost să fie

Toți cei ce-atunci n-au fost înstrăinați de Românie

Și laolaltă-n spiritul de neam și românește

Și jarul pătimirii, duh, țara se izbăvește.

Și de a fost, atunci, a fi, rămasă în nevoie

Nu au făcut celui străin pe plac și-n a lui voie,

Urcînd treptele-n timp au învățat altfel să vadă

Și să trăiască, într-un adevăr, de-acum, să creadă.

Într-un tîrziu am priceput că-ntre ce-a fost și este,

Între ce am și am avut și-mi este dat prin veste,

Se află gîndul la cei ce au fost, sunt și într-una,

După măsura inimii, spun Țării că e una.

Trăiesc, în cele de atunci, în amintiri tăcute

Nu mai sunt eu, căci, în acum, îmi sunt drumuri făcute,

Nu cred că mai pot fi cum am mai fost în începuturi,

Trădarea și minciuna stăpînesc, de-acum, ținuturi.

Da, ar fi fost și-acum să fie România Mare

De nu s-ar fi vîndut doar stăpînită de trădare

Și-apoi condusă de nevolnici și înstrăinată,

Cîndva, va fi a ta, române, cum a fost odată?

GEORGE  ANGHE