18 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

SPIŢA NEAMULUI NICHITOVICI-CĂLIN DIN BUCOVINA

2 noiembrie 2015 р. | Categorie: Noutăţi

Dacă dorim să ne înflorească şi să ne rodească  bucuriile în arborele vieţii, rămânem astfel precum ne-am născut, precum au fost părinţii, buneii şi străbuneii noştri – români în suflet şi în cuget, păstrându-ne graiul şi credinţa, căci nu avem altă hrană spirituală mai bună întru zidirea de identitate românească, decât această moştenire, lăsată  din moşi-strămoşi prin care dăinuim, ne menţinem într-un continuu periplu coloana vertebrală a Neamului prin rădăcina stropită de lacrima mamei, prin vorbirea dulce românească, prin căderea lacrimii altui român, vorba lui Grigore Vieru, trebuie doar s-o auzim, să avem sufletul deschis ca s-o primim. Or, cât de dificilă nu ne-ar fi calea, să rămânem fideli idealurilor  pentru care au trăit, au luptat, şi-au sacrificat viaţa înaintaşii noştri. De altfel, nu e lung drumul, dacă la capătul lui te aşteaptă un vis. Şi clipa de graţie a acestui vis a pulsat în nordul Bucovinei cu o nouă apariţie editorială, mai bine zis, cu lansarea, la 30 octombrie curent, la sediul Centrului Român „Eudoxiu Hurmuzachi”, a unei importante cărţi – „Spiţa neamului Nichitovici-Călin din Bucovina”, scrisă de istoricul şi scriitorul Dumitru Covalciuc ce cuprinde genealogia acestei cunoscute familii de români din nordul Bucovinei, ascendenţii şi descendenţii căreia au avut un rol deosebit în istoria culturală, ecleziastă a Bucovinei, au militat, în perioada habsburgică, pentru emanciparea naţional-culturală a neamului, au fost membri activi, susţinători ai tuturor societăţilor existente în Bucovina de la 1862 până la 1944, au contribuit la deschiderea unor şcoli, la renovarea şi construirea unor biserici, dintre care şi actualul locaş de închinare din Voloca, pe pământul dăruit de părintele Atanasie Nichitovici.

Deşi neobositul cercetător a muncit mult prin arhive pentru a aduna documentele ce vizează spiţa acestui neam vrednic, iniţiativa a venit din partea unui descendent al familiei – Corneliu NICHITOVICI din Cernăuţi, originar din Voloca, raionul Hliboca (Adâncata), care i-a pus la dispoziţie istoricului unele documente, o schiţă genealogică, alcătuită cu douăzeci de ani în urmă de unchiul după tată, inginerul Dionisie Nichitovici din Câmpulung Moldovenesc.

Cu sufletul vibrând de emoţii, Dumitru Covalciuc, cel care a trudit la alcătuirea mai multor monografii a satelor şi a preţioasei cărţi, s-a referit la viaţa acestei dinastii de adevăraţi români, care au lăsat o urmă frumoasă în diverse domenii de activitate, în special, în domeniul religiei, mulţi dintre preoţii acestei spiţe a neamului Nichitovici, zămislit  în ultimul pătrar al secolului al XVIII-lea, „iar la hotarul dintre veacurile XIX-XX a ajuns să fie unul dintre cele mai viguroase în fruntariile Bucovinei istorice”, au slujit în raioanele Chiţmani, Storojineţ, Putila, Zastavna, când încă nu erau ucrainizate, arborele genealogic al căreia are rădăcini adânci, de secole, în acest pământ.. „Conform tradiţiei familiei, strămoşul Nichitovicilor de azi s-a numit Ioan, fiul lui Nichita Călin, care a întemeiat neamul şi de la care au descins opt generaţii de urmaşi, care a părăsit Moldova şi s-a stabilit cu familia în stepa dintre Nistru şi Bug, numită astăzi Transnistria. Nichita Călin avea o stare economică mulţumitoare, odată ce l-a trimis pe fiul Ioan la studii teologice tocmai la Kiev. După ce a fost hirotonit, Ioan Călin se stabileşte, în jurul anului 1770, în Bucovina, astfel cred autorii schiţei genealogice, că episcopul de Rădăuţi i-ar fi încredinţat păstorirea enoriaşilor din Voloca pe Derelui. La 1786, la patronim i se adaugă sufixul „-vici”. Astfel devine Nichitovici. Preotul Ioan a avut 4 feciori şi fete, din care  au pornit 4 ramificaţii, în schiţa genealogiei fiind indicate doar cele pe linia paternă. Cel mai vestit din toată familia a fost Mihai, care a fondat, împreună cu Ciprian Porumbescu, Societatea „Arboroasa”.

Lansarea de carte, moderată de Vasile Tărâţeanu, preşedintele Centrului, a pulsat în unduirile evocatoare ale amicilor, colegilor şi cunoscuţilor – Mihail Găiniceru, preşedintele Consiliului Regional, şi Myhailo Bauer, fostul şef al Departamentului Învăţământ şi Ştiinţă a ARS, Arcadie Moisei, inspector în cadrul Departamentului Învăţământ, Centrul „Eu. Hurmuzachi”, Iacob Posteucă, directorul ŞM Târnauca, raionul Herţa, care s-au referit la activitatea pedagogică a lui Corneliu Nichitovici, când a activat în postul de adjunct al şefului Învăţământ şi Ştiinţă şi viceguvernator, vicepreşedinte al parlamentului bucovinean, iar  profesorii Gheorghe Cazacu şi Gheorghe Onofreiciuc, originari din Voloca –  la prietenia ce-i leagă de zeci de ani, specificând că cei din familia Nichitovici au fost oameni cinstiţi, de mare omenie. Scriitorul Ilie Tudor Zegrea, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi, criticul literar Ştefan Gostiuc şi Eugen Patraş, vicepreşedintele Centrului, au evocat momente din perioada deşteptării naţionale după 1991, când în şcolile „moldoveneşti” din ţinut a fost introdus alfabetul latin, când dl Corneliu Nichitovici, funcţionar la ARS şi membru în primul consiliu al Societăţii „Mihai Eminescu”, pe când preşedinte era regretatul savant Grigore Bostan, membru de onoare al Academiei Române,  împreună cu Gheorghe Ciubrei, şeful executivului raional Hliboca, i-au sprijinit şi au fost printre primii contribuitori la fondarea Societăţii şi apariţia primului număr al ziarului „Plai românesc”, Nicolae Toma, redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei”, specificând importanţa cărţii ce e una de pionierat în Bucovina istorică şi poate servi ca exemplu pentru alte familii româneşti din ţinut, a reînviat crâmpeie din impresionantele întâlniri cu inginerul Dionisie Nichitovici din Câmpulug Moldovenesc, numit şi Papaşa”, fratele părintelui Dimitrie, căsătorit cu Veronica, o rudă apropiată după mamă. Veteran de război, care a suportat şi calvarul prizonieratului la ruşi, Dionisie a înălţat un memorial în amintirea celor căzuţi în cel de-al doilea război mondial.

Excelenţa Sa dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, însoţită de o delegaţie de studenţi de la Catedra de Filologie Română şi Clasică de la Universitatea Naţională din  Ujgorod, împreună cu profesorul Taras Datsco, cu pioşenie faţă de personalitatea istoricului Dumitru Covalciuc, adresându-i cuvinte de mulţumire pentru invitaţie, pentru dialogul cultural istoric, pe care ni-l prezintă de fiecare dată într-o formă ştiinţifică corectă, scriind aproape zilnic câte o pagină de istorie pentru românii din Bucovina, a pus în lumină faptul că dl Corneliu Nichitovici, împreună cu liderii de atunci ai societăţilor româneşti, a avut o contribuţie semnificativă la deschiderea Consulatului General al României la Cernăuţi, că „Spiţa neamului Nichitovici-Călin din Bucovina” e o carte preţioasă pentru istorie, un exemplu demn de urmat pentru cei care-şi iubesc cu adevărat şi îşi  cinstesc familia, părinţii, strămoşii,  istoria şi neamul.

Emoţionat de clipa de graţie, oferită de cei mai buni şi devotaţi amici, dl Corneliu Nichitovici a mărturisit că e cel mai împlinit şi fericit om pe pământ, fiindcă şi-a realizat visul de-o viaţă, şi-a îndeplinit promisiunea, pe care le-a dat-o părinţilor şi unchiului Dionisie, să întocmească o istorie a neamului, fapt ce zeci de ani i-a răpit liniştea şi odihna, să le dovedească tuturor că spiţa Nichitovicilor se trage din neamul românesc, dar nu slavon, precum au fost rebotezaţi din Nichita – în Nichitovici.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii: „Zorile Bucovinei”