28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

MOARTEA MAMEI, LEGĂNATĂ ÎN POEZIE

10 noiembrie 2015 р. | Categorie: Noutăţi

Înlăcrimate privesc la lume ferestrele, în giulgiul cernit al tristeţii se retrage casa din care a plecat mama pe neprins de veste – nu pentru o zi-două, ci fără întoarcere, pentru totdeauna. Toate mamele pleacă odată şi odată, şi pe toţi ne dor geamurile întunecate ale casei părinteşti, dar numai un poet ca Arcadie Suceveanu, înzestrat cu „harul divinaţiei” (vorba lui Mircea Lutic, remarcă ce de altfel i se potriveşte şi domniei sale) e în stare să străvadă în întunericul lor „ferestre stinse de îngeri”, dăltuind în marmura durerii filigrane suave de poezie. Cu un furnicar de emoţii şi un recviem consacrat mamei – simplu, duios, alinător şi sincer aidoma unui cântec de leagăn, Arcadie Suceveanu a revenit la Cernăuţi, regăsindu-se, după cum a recunoscut, „bucuros şi fericit” pe drumurile tinereţii, înaripate de vise, în mijlocul prietenilor, colegilor de generaţie, dar şi al admiratorilor de toate vârstele. Or, e imposibil să nu-l ascultăm cu încântare când îşi citeşte versurile, mai ales, cele despre şi pentru copii, în postura-i de „peste gâze împărat”.

Aşa a fost şi la întâlnirea din cadrul cenaclului literar „Vasile Leviţchi”, într-o dimineaţă cu ceaţă deasă de noiembrie, cu fiori şi splendori lirice. Organizat sâmbăta trecută la cafeneaua „Bucureşti”, de către preşedintele Uniunii Scriitorilor Români din Cernăuţi, Ilie Tudor Zegrea, cenaclul l-a avut ca invitat de onoare pe Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, care s-a aflat în centrul atenţiei. Mai bine zis, prima vioară în mirifica orchestră autumnală a fost volumul său de versuri „Ferestre stinse de îngeri”, apărut ca un profund suspin şi cristalină lacrimă după trecerea mamei sale în veşnicie, acum trei ani, într-o toamnă învăluită în ceaţă, neajungându-i doar două săptămâni ca să-şi îmbrăţişeze fiul la sărbătorirea unui rotund jubileu. Poetizându-şi durerea, şi-a îmbrăţişat el mama în această carte, despre care au vorbit profesionist şi cu emoţii, exegeţii Ştefan Broască, Ştefan Hostiuc, Ilie T. Zegrea, Vasile Tărâţeanu, Mircea Lutic, Simion Gociu, Doina Bojescu. Totodată, s-a menţionat curajul şi poziţia civică din partea US din Moldova, care a emis o Declaraţie publică de susţinere a procesului de reunificare a Republicii Moldova cu România, ca unică soluţie salvatoare pentru mult pătimitul neam românesc din Basarabia. În acest context, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei”, Nicolae Toma, a lansat propunerea ca societăţile româneşti din Cernăuţi să-i susţină pe scriitorii din Moldova în demersul lor.

Că Arcadie Suceveanu e un talentat poet, renumit şi apreciat nu doar în spaţiul bucovinean şi basarabean, ci în întreaga românitate, e un fapt cunoscut, mărturie fiind cele peste cincizeci de cărţi de poezie, premiile primite din România, dar mai mult decât toate – dragostea copiilor faţă de poetul care creează pentru lumea lor. Doar sensibilitatea copiilor nu poate fi amăgită cu zorzoane şi vorbe de paradă, cum se întâmplă cu unii oameni mari. În acest context, Ilie T. Zegrea a invocat întâlnirea, ce avusese loc cu o zi înainte în şcoala din satul Suceveni, la baştina poetului: „Fantastic, extraordinar, cum le-a ţinut viu interesul mai mult de vreo două ore!”. La fel de fascinaţi ne-a ţinut şi pe noi în momentele când a citit din cărţile de versuri pentru copii, făcându-ne să transcendem în înduioşarea copilăriei şi confirmându-şi titlul de „poet al transcendenţei”. Atât doar că printre puţinii împătimiţi de poezie, adunaţi la matineul liric, aproape că nu erau tineri. Doar două eleve de la Şcoala Medie nr. 10 de la Roşa (Anastasia Stefaniuc şi Alina Striencu), cu profesoara de matematică Maria Timcu şi învăţătoarea Elena Gâza de la aceeaşi instituţie de învăţământ. După cum am aflat de la profesoara de limba şi literatura română, dna Doina Colesnicov, directorii celor trei şcoli cu limba română de predare din Cernăuţi au fost invitaţi, şi chiar rugaţi să le comunice despre şedinţa cenaclului elevilor care manifestă interes faţă de poezie.

Astfel prezentându-se situaţia, rămâne să meargă scriitorii la ei, prin şcolile din satele îndepărtate şi cele apropiate de Cernăuţi, căci pretutindeni e mare jalea limbii române. Cu atât mai mult, cu cât de-acum nimeni nu le interzice să păşească pragul şcolilor. Am aflat această veste bună de la preşedintele USR din Cernăuţi, care a abordat în repetate rânduri problema respectivă la întâlnirile cu autorităţile ţinutului. Întrebându-l cum a reuşit să intre în şcoala de la baştina lui Arcadie Suceveanu şi să dialogheze cu elevii şi profesorii de acolo, dl Ilie T. Zegrea şi-a făcut o cruce mare şi mi-a răspuns cu un „Slavă Domnului, de-acum drumul ni s-a deschis”. Din câte am înţeles, şefii de la învăţământ „s-au înmuiat”: scriitorii români pot organiza întâlniri în şcoli, punându-le la curent pe persoanele responsabile de la secţiile raionale de învăţământ. Să le fie într-un ceas bun şi să înveţe de la Arcadie Suceveanu măiestria şi abilităţile apropierii de sufletele copiilor. Or, la el totul e atât de simplu şi pe înţelese, dar nicidecum simplist şi banal. M-am convins, chiar în aceeaşi zi cum vede el lumea cu ochii copilului şi ochii îngerului, citindu-i micuţei nepoţele Veronica din „Întrebări colorate”. E prima carte de versuri din care şi-a ales să înveţe pe de ros o poezie mai lungă pentru Moş Crăciun, memorizând deja autograful improvizat ad-hoc de autor: „Pentru minunata Veronica Andrieş,/ Verişoară cu cel mai dulce cireş,/ Surioară cu florile din grădina/ Care înmiresmează Bucovina…”. Aşa sunt la vârsta fragedă toţi copilaşii românilor noştri – minunaţi şi curioşi de a cunoaşte miracolele exprimate în limba română. Numai de-ar fi şi părinţii conştienţi de identitatea lor, ca să nu-i înstrăineze de la matricea străbună!

Dar să ies din copilărie, revenind la versurile serioase, deşi şi cele pentru micuţi sunt în esenţa lor profund filozofice. După cum s-au exprimat exegeţii, metaforele poetului sunt globale, menţinându-l continuu „mai mult decât pe alt poet proaspăt în ceea ce scrie”. Ca despre un profesionist, un incomparabil maestru al cuvântului artistic, s-a referit la autor Ştefan Broască. El a apreciat „Ferestre stinse de îngeri” drept o carte unică în literatura română, extraordinară prin trăirile fiului poet care şi-a pierdut mama, dând citire unei „poezii geniale” (după părerea sa), „Într-o dimineaţă cu ceaţă deasă de noiembrie…”, care cucereşte, sensibilizează prin limpezimea de cristal.

Ca un semn de Sus că mama îl aude şi-l veghează din înalturi, şi în ziua întâlnirii cu poetul Cernăuţiul era învăluit în ceaţa deasă de noiembrie, prin care pătrundea lumina unor versuri ce cad „tronc la inima” (iarăşi îl citez pe Mircea Lutic) oricui om ce-şi îşi plânge mama din ceruri.

Maria TOACĂ