28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

PLECAT ÎN LUMEA VISELOR

16 aprilie 2013 р. | Categorie: Externe

Începând cu anii ’90 ai secolului trecut, timp de aproape două decenii pe calea undelor în casele noastre oaspete drag îl aveam pe Mircea Motrici, corespondent Radio România Actualităţi pentru judeţul Suceava şi regiunea Cernăuţi. Vocea lui inconfundabilă, cu un timbru foarte plăcut, ne aducea aproape zilnic veşti din zona Bucovinei. Pe mine acestea mă interesau nu numai în plan informativ, ci, ca ziarist, şi prin forma de prezentare. Ele serveau drept model cum trebuie conceput şi realizat un interviu, un reportaj, chiar şi o simplă informaţie. Scurt, concis, evidenţiind esenţialul. Impresiona operativitatea cu care ele erau transmise la Bucureşti şi aduse imediat la cunoştinţa radioascultătorilor.

Mircea Motrici manifesta o dragoste mai rar întâlnită pentru fraţii români din regiunea Cernăuţi. Era omniprezent la acţiunile cultural-artistice, la alte activităţi desfăşurate aici. A colindat ţinutul nostru în lung şi-n lat, şi-a făcut prieteni printre ziarişti, scriitori, profesori, artişti. Îi făcea o mare plăcere să se întâlnească, să stea de vorbă cu oamenii de la ţară.

El se bucura de orice realizare notorie a fraţilor nordbucovineni, lucru pe care l-am simţit şi eu personal. În 1997, la apariţia antologiei de versuri ”Icoane de dor” a lui Vasile Posteucă mi-a dat un telefon, înainte de a trimite în eter informaţia respectivă ţinând să precizeze unele date despre autor.

În calitatea mea de corespondent al cotidianului Crai Nou în regiunea Cernăuţi, mă deplasam foarte des la Suceava. Întotdeauna căutam să mă întâlnesc cu Mircea Motrici. Ştiam că el citea totul ce apărea la rubrica Din casa fraţilor, pe care o susţineam cu regularitate. Îmi plăcea să-i ascult părerile, observaţiile, sfaturile pietenești.

În activitatea sa de corespondent Mircea Motrici îşi lărgea mereu aria geografică pe care o reflecta. Reportajele, informaţiile lui din Ţara Soarelui Răsare, de la locurile sfinte din Grecia trezeau un interes deosebit la radioascultători. Acestea au fost adunate între copertele cărţilor „Visul sărută Japonia”, „7 zile în Athos” etc. El a descoperit români tocmai la Vladivostok — la marginea pământului.

La o întâlnire în modestul său birou din Suceava, Mircea mi-a dezvăluit una din marele dorinţe pe care o nutrea — „să adune grămăjoară”, cum s-a exprimat, conaţionalii de excepţie împrăştiaţi în spaţiul ex-sovietic. Se referea la cântăreaţa Sofia Rotaru, scriitorul Ion Druţă, compozitorul Eugen Doga, dirijorul Alexandru Samoilă, regretatul cineast Emil Loteanu ş.a. Realizarea acestei dorinţe presupunea deplasări la sute şi mii de kilometri, cheltuieli financiare… Cum a fost, de exemplu, cazul cu Sofia Rotaru. A căutat-o la Ialta, la Moscova. Zadarnic! Cântăreaţa, afectată puternic de moartea soţului, evita întâlnirile cu ziariştii, refuza interviurile. Mai rămânea o încercare. Ştiind că peste un timp va susţine un spectacol la Cernăuţi, Mircea m-a rugat să-i comunic data. A sosit cu o zi înainte de spectacol. Prin intermediul unor cunoştinţe (mai ales al finei de cununie Maria Haisan), el s-a întâlnit cu Lidia, sora artistei, aceasta a promis să-i aranjeze întâlnirea. Vom trece peste încercările gardienilor de a nu-i permite să intre, după spectacol în cabina interpretei. Principalul e că întrevederea a avut loc. Interviul întitulat „Regină a cântecului” a trezit un interes deosebit la radioascultători, el a fost găzduit şi de cotidianul Crai Nou din Suceava (17 septembrie 2004). Mircea spera să organizeze şi un spectacol Sofia Rotaru – Sofia Vicoveanca.

N-a reuşit. Precum n-a reuşit să-şi vadă împlinite şi multe alte gânduri. Moartea necruţătoare (16.05.2007) l-a luat la cele veşnice pe unul dintre cei mai talentaţi jurnalişti de radio, publicişti, poeţi şi prozatori, lăsând un gol imens în mijlocul celora care l-au cunoscut, l-au preţuit şi iubit. Mircea Motrici a plecat în lumea viselor frumoase, curate, cum i-a fost şi sufletul.

Ion CREŢU

În imagini:  Mircea Motrici, transmițând la București o informație din Cernăuți; cu membre ale Corului „Dragoș Vodă” și subsemnatul la Festivalul „Arcanul” din Rădăuți, anul 1997.