07 februarie 2023
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CRUCEA MAMELOR CU ARIPI DE ÎNGER

19 noiembrie 2015 р. | Categorie: Social

„Când s-a întors/ La puii ei cu hrana,/ Găsise cuibul gol/ Şi amuţit./ I-a căutat/ Pân-îi albise pana,/ Pân-când în cioc/ Sămânţa a-ncolţit”(Grigore Vieru). Aceste versuri despre mama-pasăre îmi aminteşte de o mamă cu chip de om din satul meu natal. Era început de iunie din tragicul an 1941. Întorcându-se din câmp după o zi grea de muncă, Grăhinuţa, cum o numeau consătenele, şi-a găsit casă goală, devastată… Vecinii i-au spus că soacră-sa şi cei doi fecioraşi ai ei au fost ridicaţi de soldaţii ruşi şi duşi undeva la Sadagura, la eşalonul cu lumea ce urma să fie deportată în Siberia. Când biata femeie a ajuns la Sadagura, trenul era deja plecat din gară. A reuşit să-l ajungă din urmă la Noua Suliţă, unde eşalonul morţii a staţionat în aşteptarea altor victime. A căzut în genunchi şi s-a rugat cu lacrimi în ochi la soldaţii ce păzeau vagoanele să-i permită să plece şi ea alături de copii. Din cauză că soţul se refugiase în România, familia a nimerit pe lista neagră şi pe cine i-au găsit, pe ceia i-au scos din casă. Mama, însă, nu putea să se bucure de libertate, când copiii ei erau duşi la pierzanie. Mânaţi tocmai după cercul polar, ea i-a ocrotit de moarte şi i-a readus flăcăi în toată legea la baştină.

Aceasta-i doar una din numeroasele istorii de pe pătimitul nostru pământ, despre mame cu aripi de înger, care au îmbrăţişat moartea pentru a le dărui viaţă copiilor. Unul din aceşti copii este profesorul, doctor în filologie, Ilie Popescu, preşedintele Societăţii publice „Golgota” a românilor din regiunea Cernăuţi – victime ale represiunilor regimului totalitar. Purtând în inimă icoana măicuţei sale care, în condiţii inumane ale exilului din Kazahstan, şi-a ocrotit copiii şi i-a adus pe toţi vii acasă, în inimă de mult timp îi odrăslea ideea să înalţe un monument simbolic în memoria tuturor mamelor sacrificate întru salvarea copiilor de la moarte în GULAG-urile regimului totalitar sovietic.

Posibil, în visurile sale, vedea altfel această Cruce-monument pentru fiinţele ce-şi merită Împărăţia Cerurilor. Dar, ştiut lucru, materializarea celor mai sacre dorinţe depinde şi de latura financiară. În măsura ajutorului primit de la preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, dl Radu Emil Moldovan, şi de la consilierii săi, cu susţinerea Consulului General al României la Cernăuţi, dna Eleonora Moldovan, ajutat şi de alţi donatori, Ilie Popescu a reuşit să-şi realizeze visul, având fericirea împreună cu consătenii din Pătrăuţii de Jos, la 14 noiembrie, de sărbătoarea Sfinţilor Făcători de Minuni şi Doctori fără Arginţi Cosma şi Damian, să participe la slujba de sfinţire a monumentului-simbol. Nu ştiu dacă special a fost aleasă această zi, care a înnobilat semnificaţia evenimentului prin faptul că aceşti doi fraţi, rămaşi orfani de tatăl lor care era necredincios, au fost crescuţi de mama Teodota în aleasă evlavie creştină. Prin exemplul vieţii sale şi prin citirea cărţilor sfinte, Sf. Teodota a păstrat puritatea vieţii copiilor ei, ajutându-i să devină bărbaţi virtuoşi şi drepţi.

Sfinţii fără de arginţi, tămăduitori ai durerilor omeneşti, au fost pomeniţi cu pioşenie în Tedeumul oficiat la sfinţirea Crucii, de soborul de preoţi – părintele Dumitru, parohul Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Pătrăuţii de Jos, părintele Gheorghe, slujitor la Igeşti, preoţii Vasile (Cupca) şi Cristofor (Biserica Mitropolitană Trei Ierarhi din cimitirul vechi din Cernăuţi). Cu deosebită dragoste creştinească au citit cucernicii părinţi din sfânta evanghelie, înălţând psalme de slăvire sublimului jertfei aduse de mamele ocrotitoare. Aici trebuie să menţionez că toţi cei patru preoţi îşi au rădăcinile în Pătrăuţii de Jos, vocile lor, de rând cu smerenia, vibrând şi de sentimentele mândriei pentru faptele vrednice ale consătenilor. Or, orice lucru frumos, indiferent de amploare sau importanţă, nu se face cu una ori câteva persoane.

Putem spune că toţi fruntaşii satului, de la mic la mare, şi-au adus contribuţia la înălţarea celei de-a şaptea cruci de către cetăţeanul de onoare al Pătrăuţilor de Jos, după cum am aflat că este prof. Ilie Popescu. Să începem de la cei cărora le aparţine viitorul – moştenitorii memoriei neamului şi continuatorii faptelor creştineşti ale buneilor şi părinţilor,. Doi băieţi îmbrăcaţi în portul naţional veritabil al pătrăucenilor, Daniel Schipor şi Corneliu Pavel, elevi la ŞM nr.1 din localitate, au stat neclintiţi lângă drapelele tricolore ce străjuiau Crucea. Deşi bătea vânt năprasnic şi cerul plângea cu o ploaie rece, ei n-au părăsit acest post de onoare până la finalul slujbei preoţilor. Mai apoi, în sala localului primăriei, Anastasia Bodnariuc şi Daniela Grumeza, eleve la aceeaşi şcoală, au recitat din psaltirea suferinţelor neamului, în ritmul plin de jale al „Mioriţei”. Alături le aveau de susţinătoare pe doamnele Larisa Popescu, şefa Casei de Cultură, şi Natalia Balan, conducătoare artistică în cadrul instituţiei respective.

Totuşi, titlul de campion în competiţia emoţiilor i-ar fi revenit noului primar, Gheorghe Fedorean, de curând inaugurat în funcţie. E mai mult decât o întâmplare fericită a destinului ca alesul satului să-şi înceapă activitatea cu înălţarea acestei Cruci-monument în faţa primăriei, beneficiind de la bun început de sprijinul multor oameni (Ion Zmoşu, directorul şcolii, Maria Ştefureac, şefa bibliotecii, Ion Schipor, lucrătorii de la serviciul de pompieri şi mulţi alţii) uniţi în cuget şi simţiri, după cum a menţionat şi dna Eleonora Schipor, vicepreşedintă a Societăţii regionale „Golgota”, ea însăşi o energică animatoare a vieţii spirituale a satului. Acest moment a fost remarcat îndeosebi de Consulul General al României la Cernăuţi, Excelenţa Sa Eleonora Moldovan, care a mulţumit lui Ilie Popescu pentru fapta nobilă, dar şi tuturor sătenilor, amintind, în primul rând, de contribuţia confraţilor întru credinţă românească din Bistriţa-Năsăud. Evocând istoria grea, plină de jertfe, distinsul diplomat s-a referit şi la tragediile prin care a trecut România şi Franţa în ultimele săptămâni: „Viaţa nu e simplă nici acum. Atât în Ucraina, cât şi în România au fost evenimente tragice, zeci de oameni au căzut victime, aşa cum s-a întâmplat cu mamele nevoite să-şi lase casele, părinţii zăcând la pat şi să plece în neagra şi grea străinătate… Acest monument, ridicat la Pătrăuţii de Jos, vine să aducă o rugăciune, să pună o cruce la sufletul celor care au murit fără un Tatăl Nostru. Aceasta-i misiunea ce şi-a asumat-o Societatea „Golgota” - de a aduce mai aproape adevărul istoric care ne doare pe toţi, pentru că acolo unde este vărsare de sânge, unde mor oameni nevinovaţi, nu există nici cetăţeni, nici state, nici regiuni politice. Există oameni care trebuie salvaţi, aduşi la adevăr. Pe de altă parte, sentimentul trăit astăzi este şi unul de bucurie creştină, în sensul că ne aduce aminte de mamele noastre, de patimile suferite de Născătoarea de Dumnezeu”.

Aceasta a şi fost chintesenţa concepţiei lui Ilie Popescu. Cu ecoul rugăciunilor ocrotitoare ale mamei sale în suflet, supravieţuitorul exilului a stăruit să facă ceva edificator în memoria tuturor mamelor care s-au sacrificat pentru copiii lor, crescându-i, chiar şi acolo printre străini, în legea noastră creştinească şi dragoste pentru limba română.. Bucovina n-a avut până acum un astfel de monument, „Golgota” condusă de el făcând să plângă crucile de piatră pentru posteritate. Lăcrimează pietrele, plâng şi inimile noastre, chiar şi ale celor tineri, care cunosc paginile sângeroase ale trecutului doar din amintirile bunicilor, aşa cum a mărturisit Diana Covalciuc, adjunctă a şefului Administraţiei Raionale de Stat Storojineţ: „Bunica mea se ruga la icoana Preasfintei Născătoare când au intrat în casă călăii s-o ridice în Siberia. Stătea în genunchi într-un loc ferit de văzul lor şi n-au observat-o. Ea m-a învăţat să mă rog şi să mulţumesc Maicii Domnului pentru viaţa mea, a copiilor mei…”.

Un caz desprins parcă din tragediile antice a fost evocat de Dumitru Covalciuc. O femeie din Suceveni, rămasă cu un sugaci la sânu-i secătuit, după ce a pierdut 6 membri ai familiei, şi-a legat o piatră de gât şi s-a aruncat cu micuţul într-un râu. Crucea ridicată la Pătrăuţii de Jos este şi pentru acea nefericită mamă şi multe altele, tragediile cărora au fost evocate de Octavian Voronca, membru al prezidiului Societăţii regionale „Golgota”, scriitorul Vasile Tărâţeanu, preşedintele Centrului cultural român „Eudoxiu Hurmuzachi” ş. a. La faptele demne de urmat ale celor două societăţi „Golgota” şi contribuţia personală a lui Ilie Popescu s-au referit dnii Nicolae Toma, redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei” şi preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, şi Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”.

De faţă se afla o venerabilă doamnă, Tatiana Guga, sosită de la Vatra Dornei să-şi sărbătorească în nordul Bucovinei, la baştina sa, cea de-a 91-a aniversare. Rămasă de mică orfană de mamă, trecând prin cele mai oribile încercări ale refugiului, fiica preotului Constantin Vlad din Iordăneşti ar fi avut ce mărturisi din noianu-i de amare amintiri. Dar a păstrat tăcerea, prelungind astfel momentul de reculegere pentru jertfa tuturor mamelor – de pe pământ şi celor ce ne-au devenit îngeri ocrotitori în ceruri.

Maria TOACĂ

Fotografii „Zorile Bucovinei”