19 aprilie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

PREOTUL MIHAI IVASIUC – VREDNIC DUHOVNIC SPIRITUAL ŞI PATRIOT ÎNFLĂCĂRAT AL NEAMULUI

22 noiembrie 2015 р. | Categorie: Noutăţi

Azi constatăm cu regret că mai toţi marii luptători-patrioţi ai Neamului. care s-au aflat în fruntea  mişcării pentru renaşterea noastră spirituală şi naţională la începutul anilor’90 ai secolului precedent, au trecut la cele veşnice şi ducem lipsa unor asemenea personalităţi. Printre Românii de vază, care au lăsat urme adânci în istoria ţinutului bucovinean, se află şi regretatul părinte Mihai IVASIUC, preot martir, vrednic de amintire şi de pomenire,  care a militat pentru Limbă, Credinţă şi Identitate.

Pentru a-i cinsti memoria, la 21 noiembrie curent, în ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil,  la Capela Mitropolitană „Sfinţii Trei Ierarhi” din Cimitirul vechi din Cernăuţi, unde Sfinţia Sa a slujit până în ultimele clipe ale vieţii, a fost organizat un parastas de pomenire, iniţiatorii organizării căruia au fost scriitorii Vasile Tărâţeanu şi Dumitru Covalciuc, la care au fost prezenţi lideri ai societăţilor naţional-culturale româneşti, ziarişti, profesori, români de bună credinţă din istorica provincie a României.

După oficierea unui Te-Deum în memoria vrednicului înaintaş de către părintele Cristofor Gabor, actualul paroh al Capelei Mitropolitane, înălţată în 1881 de Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici, în criptele din subsolul căreia  şi-au aflat liniştea veşnică Mitropoliţii Bucovinei şi toţi ierarhii români ai Bucovinei – Teofil, Teoctist, Silvestru, Arcadie, Vladimir, Nectarie şi Episcopul Dositei, adresându-le cuvinte de mulţumire organizatorilor, dl Ionel Ivan, Ministru Consilier la Consulatul General al României la Cernăuţi, cu pietate a evocat personalitatea şi importanţa preotului Mihai Ivasiuc la renaşterea naţională a românilor din nordul Bucovinei, specificând: „Toamna bate la porţile Europei şi avem nevoie atât de promovarea valorilor neamului românesc, dar şi să ne demonstrăm unitatea, că avem nevoie de biserică şi de asemenea personalităţi distinse. Aţi văzut ce se întâmplă în lume, unde nu există credinţă, teamă de Dumnezeu şi lucrurile o iau pe căi greşite”.

Deşi paracliserul a fost închis în perioada sovietică, până în 1992, şi-a îmbrăţişat din nou enoriaşii, când părintele Mihai  Ivasiuc, cu binecuvântarea actualului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a reparat acest templu al ortodoxiei, păstorind cu evlavie până în 2007, când a plecat la cele sfinte, apărând spiritualitatea ortodoxă românească şi prin încercarea de constituire a Vicariatului Ortodox Român, în consecinţă  trecând prin multe furtuni şi greutăţi ale vieţii, fiind chiar alungat din Biserică. De altfel, anume la această perioadă activă şi tragică a duhovnicului s-a referit scriitorul şi publicistul, colegul nostru Dumitru Covalciuc, preşedintele Societăţii „Arboroasa”: „Cu părere de rău, părintele Mihai a avut de suferit şi din partea unor români – 3 dintre care l-au îmbrâncit şi i-au luat cheile de la Biserica din Corovia, pe când era acolo paroh, numai pentru faptul că a cutezat să deschidă clase româneşti la şcoala din localitate. Când a preluat Capela Mitropolitană, aici era un adevărat haos – în ajunul Crăciunului din 1996 nişte vandali au spart 526 de cripte din cimitirul vechi şi oasele erau împrăştiate în faţa paraclisului. Părintele Ivasiuc le-a adunat, le-a pus în răcliţe şi le-a înhumat. Când a început să slujească aici, Mihai Ivasiuc a introdus o frumoasă tradiţie ca în noaptea Învierii Domnului să aprindă lumânări mari de cununie la mormintele personalităţilor marcante ale Bucovinei. Era o Înviere nemaipomenit de frumoasă! Pe unde a slujit – Bisericile din Hârbovăţ, Cotul Bainsc, Valea Cosminului, Corovia – a lăsat amintiri foarte frumoase.

Când am înfiinţat Societatea „Arboroasa”, ne-am adunat la Stejarul lui Ştefan cel Mare din Codrii Cosminului, la biserica locală fiind paroh Mihai Ivasiuc, care ne-a povăţuit cum se pune crucea şi ce se scrie pe ea. Iar când s-a sfinţit Crucea, a venit cu o gospodină din sat, îmbrăcată în naţional, cu un băieţel pe umăr, primul copil ce s-a născut în sat în 1990, pe care îl chema Ştefan, a pus un bucheţel de flori la Crucea lui Ştefan cel Mare, de la Ştefan cel mic. Preotul Mihai a  avut un curaj deosebit! A fost în fruntea luptei cu autocefalii ce au venit să cucerească Biserica de la Universitatea Cernăuţeană. Preotul Ivasiuc s-a înfăşurat în Tricolor şi s-a pus în calea lor în pragul Bisericii, căci peste preot nu se trece. Însă ei, hainii, au trecut şi peste preot. Iar în timpul „revoluţiei” (cum îi spun)  românilor din nordul Bucovinei din 17 septembrie 1991, când am pichetat sediul Administraţiei Regionale de Stat, cerându-ne dreptul la Limbă şi Tricolor, părintele Mihai Ivasiuc a fost în frunte, a hrănit mii de oameni, aducând din propriile-i mijloace pâine, salam, slănină, apă şi cafea, văzând că au venit să ne provoace, a zis la un moment mulţimii adunate: „În genunchi!”. „Nu stăm în genunchi în faţa ocupanţilor!”, am spus. „Nu! Doar în faţa Tatălui Ceresc!”. Şi mulţimea cânta: „Dă-ne Tricolorul, Limba cea Română!”. Au fost nişte acţiuni ce nu se uită! Îmi pare rău că a plecat în veşnicie şi odată cu el şi-a încetat activitatea Societatea Creştin-Ortodoxă „Mitropolitul Silvestru Morariu” şi Societatea „Doamnele Române”, condusă de soţia regretatului dispărut, Victoria, care a avut şi ea de suferit mult.

Criticul literar Ştefan Hostiuc, finul de cununie al părintelui Mihai Ivasiuc, a relevat, de asemenea, momente majore din activitatea vrednicului preot: „Adunările Societăţii „Mihai Eminescu” nu începeau fără binecuvântarea lui Mihai Ivasiuc. Astfel, în timpul primului Congres al românilor din nordul Bucovinei ce a avut loc în Parcul Central din oraş, toată adunarea l-a aşteptat până a sosit. Dacă atunci am fi avut măcar 10 asemenea preoţi ca Mihai Ivasiuc, cu un asemenea elan patriotic, am fi ajuns mult mai departe. Dă Doamne să avem demni urmaşi de-ai continua vrednicia de preot, opera-i bisericească şi patriotică”.

Spre regret, nu mai avem asemenea duhovnici spirituali, adevăraţi patrioţi ai Neamului, care să aprindă şi să menţină în inimile românilor din nordul Bucovinei flacăra iubirii de NEAM şi ŢARĂ, flacăra speranţei în Renaşterea Naţională.

T. NICOLAE

Foto „Zorile Bucovinei”