19 aprilie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Concursul de eseuri “Identitateromâneascăînspațiuleuropean” – rezultate

2 decembrie 2015 р. | Categorie: Noutăţi

Asociația Convergențe Europene (ACE), Centrul Român pentru Inițiativă Socială (CRIS) și asociația Eurocentrica anunță câstigatorii concursului de eseuri “Identitate românească în spațiul european”, dedicat Zilei Naționale a României și destinat tinerilor români din Ucraina (regiunile Transcarpatia, Cernăuți și Odesa), Serbia și Bulgaria. Concursul s-a desfășurat cu sprijinul Consulatelor Generale ale României la Cernăuți, Odesa și Zaicear (Serbia) și al Ambasadei României în Bulgaria.

În urma evaluării eseurilor trimise de elevii și studenții din cele trei regiuni, cele nouă Tablete vor fi acordate conform următoarelor rezultate:

Regiunea Odesa:

Locul I –Artiom Anghel

Locul II – Daniela Juminscaia

Locul III – Vlada Blindu

Regiunea Cernăuți:

Locul I – Alina Apetri

Locul II – Dumitru Postevca

Locul III – Barbuță Vasile

Regiunea Transcarpatia:

Locul I – Gloria Țiple

Locul II – Nuțu Șiman

Locul III – Alexandru Greadil

Ceilalți participanți la concurs, de asemenea, vor primi din partea organizatorilor cadouri constând în literatureă românească și internațională, ghiduri turistice despre România și manuale cu informații utile despre Uniunea Europeană.

În regiunea Cernăuți, premierea participanților a avut loc la 1 decembrie, în cadrul evenimentelor organizate de Consulatul General al României cu ocazia Zilei Naționale a României.

În regiunile Transcarpatia și Odesa, data premierii va fi anunțată ulterior, în funcție de disponibilitatea reprezentanților Consulatului General al României la Odesa și a partenerilor locali ai organizatorilor.

Primele trei materiale, aparținând celor care au obținut locurile I în fiecare din cele trei regiuni, vor fi publicate pe www.tocpress.info, www.timpromanesc.ro și în presa de limbă română din Ucraina pe data de 1 decembrie, de Ziua Națională a României. Celelalte lucrări, de asemenea, vor fi publicate de către partenerii media în săptămânile care urmează.

ACE, Eurocentrica și CRIS mulțumesc tuturor participanților la concurs, colaboratorilor, sponsorilor, partenerilor proiectului, precum și profesorilor care i-au pregătit pe elevii și studenții participanți. De asemenea, mulțumim pentru sprijin Centrului Naţional de Informare şi Promovare Turistică Suceava şi Serviciului Cultură, Sport şi Turism din cadrul Primăriei Sibiu.

Partenerii concursului: Euroclubul din Apșa de Mijloc (Transcarpatia), Liga Tineretului Român din Bucovina “Junimea” (Cernăuți), Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria – AVE, Asociația Vlahilor din Bulgaria, Asociația Renașterea Românilor din Serbia

Parteneri media principali: Timp Românesc (www.timpromanesc.ro), TOCpress (www.tocpress.info)

Parteneri media: Zorile Bucovinei, Libertatea Cuvântului, BucPress, Europunkt.

Sponsori: SC CRIME SCENE PRESS, SC ALIAS PUBLISHING SRL

*Pe adresa de e-mail a concursului nu au venit lucrări din comunitățile românești din Bulgaria și Serbia

Odesa: Rădăcini viguroase ale neamului

Locuiesc în satul de baștină Starosilia. Până după război, denumirea satului a fost Frumușica Veche. Azi, nimic nu ne aduce aminte de acea numire frumoasă. Satul în prezent are un nume ce nimic nu spune. Un nume ucrainizat și străin pentru noi.

Sunt fiu de basarabean. Prin actele domnești de prin secolele 16-17, des se întâlnește familia Anghel, dar niciodată nu mi-a venit în gând să-mi caut rădăcinile neamului. Ele sunt îngropate adânc în istorie. Flacăra comunismului a ars toate tulpinile vertiginoase ale neamului, lăsând vii numai rădăcinile. Buneii de pe tată, Anghel, sunt originari din zona centrală a Moldovei. Pe timpul URSS, hotarele dintre republicile unionale existau numai pe hârtie, în realitate, nu era nicăieri nici un semn de distincție între localități și teritorii. Fiind rupt de la România, teritoriul rămas între Prut și Nistru nu simțea pericolul ce îl aștepta mai departe. După anii 90 ai secolului XX, drama basarabenilor se agravează mult. Despărțiți artificial de niște hotare arbitrare, buneii paterni, Anghel, au rămas în Republica Moldova, părinții mei – în Republica Ucraina. Hotarele dintre aceste republici au fost delimitate încă după război, dar, după anii 90, din an în an, se pierde mai mult și mai mult legătura dintre rude, se pierde identitatea noastră de neam. Hotarul tras între aceste două teritorii cu un trecut istoric comun este o crimă față de populația băștinașă sud-basarabeană. Norocul nostru e că au rămas vii rădăcinile, care mai dau naștere la puiet sănătos.

Rădăcinile pământului natal și ale neamului sunt buneii și străbuneii noștri, care de veacuri au trăit pe aceste meleaguri. Bunelul meu de pe mamă, Filimon Cocoș, este o candelă aprinsă pentru familia mea, care ne povestește, plângând, despre tragedia bolșevică, cea care l-a despărțit de sora Fima, ea plecând după război în România, el rămânând în Basarabia și îndurând toată batjocura noului regim de colectivizare, impus de Moscova. Fiind un singur popor, vorbind aceeași limbă, au fost despărțiți în trei părți: România, Republica Moldova și o parte a neamului unită la Republica Ucraina. Neamul nostru a fost divizat artificial în români și moldoveni. Bunicul meu, născut în Regatul României, devine după război moldovean. Sora și fratele duceau corespondența în aceeași limbă, dar cu numiri diferite. Se înțelegeau de minune. Care era deosebirea dintre cele două limbi, română și moldovenească, nimeni nu poate lămuri până în prezent. Rădăcinile adânci și puternice ale bunelului au dat vlăstari sănătoși, care, la rândul lor, au dat alt puiet, generația de azi, care vede și înțelege corect identitatea noastră de neam și acele nedreptăți istorice care ne-au despărțit cu mulți ani în urmă.

După război, neamul nostru a fost trecut prin sita bolșevică. Gospodarii au fost duși în Siberia să construaiască rușilor fabrici și uzine, să sape sonde de gaz și petrol. Tineretul a fost dus la minele din Donbas la scos cărbune. Cei ce au rămas la baștină și s-au opus colectivizării au fost omorâți prin înfometare. Țăranilor li s-a confiscat pâinea și sărmanii mureau ca muștele. Bunelul Filimon ne povestește că a mâncat coajă de copaci, lobodă, știr, rădăcini de plante. Căutau pe deal pomușoare, fructe pădurețe și așa a scăpat de foametea artificială din anii colectivizării.

Prin multe a trecut, dar limba maternă a păstrat-o și ne-a transmis-o ca pe o făclie a neamului. Aceasta este prima dovadă a identității noastre. Poți să-i iei omului orice, dar el rămâne vânjos ca stâlpul, deoarece rămâne cu speranța că totul va fi recuperat cu timpul. Dar, dacă i-ai luat limba, se dispersează prin marea de limbi și își pierde identitatea. Devine om fără rădăcini.

Poate că unicul lucru care ne mai unește pe toți la o masă a neamului este Mihai Eminescu. Poet și publicist pe care fiecare îl trage la turta sa și fiecare se bate cu pumnul în piept că Eminescu e al lui.  Numai Eminescu, Luceafărul, privește rece din cer la prostia omenească și scânteie cu nedumerire: ”Oare lumea n-a citit verdictul meu spus semenilor la Putna, că suntem identici: Suntem români și punctum!?”

Mihai Eminescu, în unul din articolele sale, scrie despre fatala dezbinare dintre Matei Basarab și Vasile Lupu care, dacă n-ar fi existat, țările noastre ar fi azi la înălțimea Franței sau Germaniei. Eminescu a fost profetul, care a văzut și simțit cu sufletul tot ce era legat de neamul românesc. El spune că naționalitatea trebuie să fie simțită cu inima și nu vorbită numai cu gura.  Ceea ce se simte și se respectă adânc se pronunță arareori. (Mihai Eminescu. Opere politice. Editura Timpul. Iași. 1997).

Eminescu a iubit Basarabia și țăranul basarabean și azi putem înțelege lesne de ce anume. Țăranul basarabean a îndurat toate nenorocirile care s-au abătut asupra pământurilor dintre Dunăre și Nistru, dar, ca pasărea Phoenix, renaște din cenușă, păstrând tezaurul neamului nostru. Țăranul a păstrat obiceiurile și tradițiile străvechi și le transmite cu dragoste și mândrie urmașilor săi. Orașul dispersează, satul conservează tot ce e legat de neam și suflet. Țăranul este făclia identității noastre, este rădăcina neamului. Eu sunt nepot de țăran basarabean. Eminescu spunea că se mândrește că este român. Eu spun că sunt mândru că fac parte din acelaș neam cu Eminescu, deci suntem identici și pentru mine e o cinste mare.

Autor: Anghel Artiom, clasa XI-a, școala de cultură generală de treapta I-III din satul Starosilia (Frumușiva Veche), raionul Sarata, regiunea Odesa, Ucraina.

Acest material a obținut premiul I pe regiunea Odesa la cea de-a doua ediție a concursului de eseuri pentru tinerii români din Ucraina “Identitate românească în spațiul european”, dedicat Zilei Naționale a României. Concursul este parte a unui proiect organizat de Asociația Convergențe Europene, Asociația Eurocentrica și Centrul Român pentru Inițiativă Socială, cu sprijinul consulatelor generale ale României la Cernăuți și Odesa.

Transcarpatia: Identitatea românească în spațiul european

Acum, când bate orologiul sărbătorii naționale a României, de 1 Decembrie, vorbitorii de limba română de pretutindeni sărbătoresc românește. Este o zi măreață, este ziua națională a României, zi de mare sărbătoare. Ziua în care inima oricărui român este mândră de naționalitatea sa. Mă alătur și eu Marii Uniri cu o inima curată de copil. La 13 ani, văd lumea în diferite culori. Chiar dacă poate copiii de vârstă mea o văd în roz, eu o văd în trei culori evidențiate: albastru, galben și roșu. Aceste culori sunt întipărite în inima mea ca o icoană sfântă și le port cu demnitate la fel ca toți românii aflați pe toate continentele lumii, care își iubesc graiul și țara.

Din primele clipe ale vieții, auzul mi-a fost alinat în limba română, vorbită de cei din jurul meu, prin poezii și povești de Eminescu și Creangă. În această limbă am rostit primul cuvânt și tot cu această limbă am crescut și cresc în continuare. Am învățat să scriu, să gândesc și să iubesc în limba română. Românește am început să cunosc lumea, să o înțeleg și să mi-o imaginez în fel și chip. Orice întrebare o rostesc în română și orice răspuns tot românește îl aud. Viața și tot ceea ce am acumulat până acum este în limba română. Sunt o fiică a României, care este doar crescută de o altă țară. O fiică a cărei mamă este România și care, în visele mele, sper că mă va adopta într-o zi pentru totdeauna. Sunt o fetiță din dreapta Tisei, o româncă ce se mândrește cu identitatea sa de român. Vorbesc românește. Simt românește. Gândesc românește. Iubesc românește. A fi român, pentru mine, este un mod de viață.

De la mic la mare și de la tânăr la bătrân, suntem mai români ca oricând. Facem o horă a unirii la fel cum s-au unit Transilvania, Banatul, Crișana și Moldova. Unim și noi azi iubirea, demnitatea, armonia și speranța. Nu mă satur să ascult istoria României și legendele ei minunate. Sper să le port prin timp și, într-o zi, să povestesc și eu cu mândrie despre România.

Identitatea românească în Europa s-a manifestat de-a lungul istoriei în multe forme, fiind influențată de condițiile istorice specifice. Ucraina este o țară care în momentul de față trece printr-o perioadă mai dificilă. La noi în țară este război, în fiecare zi rămânem mai puțini, mai săraci, mai singuri… O mulțime de lacrimi se varsă într-o zi. Mă rog românește în fiecare seară ca în Ucraina și în lume să fie pace.

Autor: Țiple Gloria, clasa a VII-a, școala din satul Biserica Albă, raionul Rahovo, regiunea Transcarpatia, Ucraina.

Acest material a obținut premiul I pe regiunea Transcarpatia la cea de-a doua ediție a concursului de eseuri pentru tinerii români din Ucraina “Identitate românească în spațiul european”dedicat Zilei Naționale a României. Concursul este parte a unui proiect organizat de Asociația Convergențe Europene, Asociația Eurocentrica și Centrul Român pentru Inițiativă Socială, cu sprijinul consulatelor generale ale României la Cernăuți și Odesa.

Cernăuți: Identitate românească în spațiul european

MOTTO: „…românul se vrea pe sine, își vrea naționalitatea, dar o vrea pe deplin”

(Mihai Eminescu)

Integrarea în Uniunea Europeană… O nouă și foarte importantă pagină în istoria românilor… Să fii rază luminoasă a soarelui, ramura unui pom sau fluviul unui râu e, mai întâi de toate, un destin. Să poți spori lumina soarelui, rodul pomului, cursul râului, este un merit. Cuprins  în valul destinului, neamul românesc, pentru a-și spori meritele, e obligat să nu se îndepărteze de sine… Să rămână fidel îndemnului din cântecul lui Furdui Iancu „Nu uita că ești român…” .  Trecut prin foc și prin sabie, călit de ani, poporul  din care facem parte este unul puternic și demn de respect. Respectul trebuie să vină mai întâi de la cei care sunt poporul și apoi va veni și de la străini, de la cei din afară.

În contextul oricărei integrări, trebuie să păstrăm sentimentul mândriei naționale, amintirea trecutului, să cunoaștem și să ne prețuim rădăcinile. Să rămânem noi în toate împrejurările, în orice timp și spațiu, unde ne va arunca destinul. Să nu uităm că „la noi sunt codri verzi de brad / și câmpuri de mătase …” (O. Goga), să nu încetăm a spune patriei prin cântare, asemeni lui A. Russo: „Care e mai mândră decât tine între toate țările semănate de Domnul pe pământ? Care alta se împodobește în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate?”.

Să ni se „asculte doinele”, să nu ne fie atinse florile, doar jalea și lacrimile să fie reduse, acesta e visul românului.

Dacă te-ai prins în horă, fă ca prin tine să sporească farmecul jocului, dar nu-ți pierde gingășia mișcărilor și finețea pasului, ci, dimpotrivă, tinde spre a te evidenția.

Din perspectivă religioasă, integritatea în spațiul european corespunde primei porunci din tabla lui Moise: „Iubește pe aproapele tău, ca pe tine însuți.”

Pentru românii din Ucraina, ca și pentru comunitățile românești din alte țări, păstrarea identității naționale este necesitate și tradiție, e însăși existența noastră. Aici, nu o dată, un simplu „bună ziua” spune mult în favoarea specificului identitar.

De multe ori, pentru a ne păstra firea românească, acceptăm să înaintăm mai încet sau chiar să stăm în loc. Identitatea românească în spațiul de sinteză al culturilor europene echivalează pentru noi cu eterna maximă eminesciană: „Suntem români și punctum”. Aici, sufletul conteză mai mult ca orice. Să nu ni-l pierdem. Că a renunța la românism înseamnă pentru cei cu sânge de român „a renunța la viață, a te refugia în moarte” (M.Eliade). Să fim, dar, români, prin tot ce facem, ce spunem, ce gândim!

Autor: Alina Apetri, 16 ani, Liceul „Gheorghe Asachi”, Herța, regiunea Cernăuți, Ucraina

Acest material a obținut premiul I pe regiunea Cernăuți la cea de-a doua ediție a concursului de eseuri pentru tinerii români din Ucraina “Identitate românească în spațiul european”, dedicat Zilei Naționale a României. Concursul este parte a unui proiect organizat de Asociația Convergențe Europene, Asociația Eurocentrica și Centrul Român pentru Inițiativă Socială, cu sprijinul consulatelor generale ale României la Cernăuți și Odesa.