11 august 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

„CEI CARE-ŞI ONOREAZĂ TRECUTUL, AU ŞANSĂ PENTRU VIITOR”

20 decembrie 2015 р. | Categorie: Noutăţi

Deşi s-a anunţat conferinţa de dare de seamă, manifestarea din sâmbătă, 19 decembrie,  organizată de Societatea Publică „Golgota” a românilor din regiunea Cernăuţi, moderată de  dna  Eleonora Schipor, vicepreşedinte, mai degrabă a derulat, într-un sincer dialog în contextul  tragediilor Neamului, punându-se accentele pe noile sarcini pentru a aduce în lumină adevărul istoric, întru comemorarea martirilor, cinstirea tuturor eroilor care s-au sacrificat pentru Neam şi Ţară, fie pe câmpul de luptă, fie în masacrele de la Lunca şi Fântâna Albă, în gulag-uri şi închisori, deportaţi în Siberii de gheaţă, „vânaţi” şi duşi cu forţa la munci silnice în lagărele morţii de pe ţărmurile lacurilor Onega şi Ladoga, la construcţia Canalului Belomor, în minele din Donbas şi Ural etc.

Dincolo de orice, probabil, nu a fost doar o simplă coincidenţă ca Societatea Regională „Golgota” să convoace conferinţa de dare de seamă anume în înălţătoarea zi a Sfântului Ierarh Nicolae (pe stil vechi) – biruitorul, viu fiind încă în memoria urmaşilor calvarul prin care a trecut neamul nostru după „eliberarea” ţinutului de către ocupanţii bolşevici, acea pagină neagră din istoria românilor bucovineni, înstrăinaţi de Patrie printr-un gard de sârmă ghimpată, înfiptă în inima şi sufletul lor ce încă mai sângerează. De altfel, această divină zi deschide pentru noi, românii din Bucovina cedată, nu doar oaza sărbătorilor creştine de iarnă, ci şi speranţa în biruinţa binelui asupra răului, în Ziua cea Mare a Libertăţii, că, sub picătura lacrimii de aproape 75 de ani a unui neam stefanian, va cădea şi zidul de piatră  ce separă o Inimă de Mamă-Ţară.

Inaugurând conferinţa, dl Ilie Popescu, preşedintele Societăţii Regionale „Gologota”, doctor în filologie, cetăţean de onoare al satului Pătrăuţii de Jos, acel care a supravieţuit calvarului deportărilor (în 1946, împreună cu scumpa-i măicuţă şi cei 7 fraţi) în stepele pustii ale Kazahstanului  şi drumului spinos al reabilitării, a făcut o succintă trecere în revistă a realizărilor din anul curent a societăţii, care are 39 de filiale prin sate şi peste 400 de membri, în fruntea căreia se află din 2010, sensibilizând organizarea şi participarea la diverse manifestări culturale, conferinţe şi simpozioane naţionale şi internaţionale, publicarea a 9 lucrări privind activitatea desfăşurată de „Golgota” şi elucidarea unor adevăruri ce ţin de tragediile românilor înrobiţi după „eliberare”, înălţarea, cu sprijinul oamenilor de bună credinţă şi din proprii mijloace, a 7 cruci-troiţe întru cinstirea eroilor ce s-au jertfit pentru Patrie, cea mai de vârf realizare a sa şi a membrilor prezidiului „Golgotei” considerând-o, precum, de altfel, şi toţi cei prezenţi la conferinţă, ridicarea, în comuna Pătrăuţii de Jos, a unicului, în ţinut şi chiar în Ucraina, monument-simbol în memoria tuturor mamelor sacrificate întru salvarea de la moarte a copiilor, în timpul regimului totalitar comunist, osârduitorul activist obştesc exprimându-şi regretul că, în pofida frumoaselor sale realizări, n-a fost considerat demn de a fi nominalizat şi Domnia Sa, alături de alţi români bucovineni, printre „Oamenii timpului”.

Spulberându-i parcă suspiciunile, tânărul diplomat român Lucian Indreiu, reprezentant al Consulatului General al României la Cernăuţi, a intervenit cu o importantă referire: „Cei care-şi onorează trecutul, cu siguranţă au şansă pentru viitor. Cel mai greu examen, pe care poporul român l-a susţinut de-a lungul ultimilor 100 de ani, a fost regimul totalitar. Tot ceea ce înseamnă libertatea de exprimare, libertatea de opţiune politică, au fost câştigate cu multe sacrificii din partea unor oameni speciali, care au reuşit să treacă peste momentele dificile şi să  transmită mai departe această opţiune”. Referindu-se la concurenţa dintre cele două organizaţii obşteşti – Societatea  „Golgota” a românilor din regiunea Cernăuţi (condusă de dl Ilie Popescu) şi Societatea „Golgota” a Românilor din Ucraina (preşedinte Octavian Bivolaru), diplomatul român a specificat: „Concurenţa e bună, însă doar în momentul în care rezultatul este constructiv”.

De altfel, acest aspect actual s-a aflat şi în vizorul celorlalţi participanţi la conferinţă – jurnalişti, profesori, activişti şi preşedinţi de societăţi, care au obiectat că, având chiar cinci societăţi „Golgota”, noi, românii din istorica provincie a României, avem încă multe de realizat, încă multe datorii neachitate faţă de eroii martirizaţi, sincerul şi constructivul dialog axându-se în jurul înălţării monumentului-simbol al jertfelor regimului totalitar stalinist în frumoasa comună de vrednici români – Voloca pe Derelui, ca pe crucea-troiţă de aici să fie gravate în piatra neuitării numele tuturor eroilor, sacrificaţi pentru Neam şi Ţară – şi a celor decedaţi în lagărele morţii de pe ţărmurile lacului Onega, şi a celor care au murit de foame şi ger în Siberia, Kazahstan, în închisori, şi a celor care au decedat acasă, în consecinţa rănilor trupeşti şi sufleteşti, obţinute în iadul deportărilor, necesităţii de a ridica asemenea troiţe-simbol la Tereblecea, Ciudei, Ropcea  şi în alte localităţi româneşti din ţinut, monumentele înălţate să fie luate sub tutela activiştilor filialelor, îngrijite de şcoli, de tineri, datoria cărora este de a păstra vie flacăra memoriei, ca măcar o dată în an la crucile-simbol să  se oficieze o slujbă divină, un parastas întru cinstirea celor decedaţi, de sarcinile prioritare ale Societăţii „Golgota” ţinând şi legătura cu preşedinţii filialelor din sate, cu tineretul, ca la conferinţele următoare să fie prezenţi şi unii, şi alţii

Apropo, referindu-se la aceste priorităţi, la nota cea mai majoră au apreciat activitatea Societăţii „Golgota”, condusă de dl Ilie Popescu,  scriitorul Dumitru Covalciuc, pedagogul Octavian Voronca, membru al prezidiului Societăţii „M. Eminescu”, care a specificat aportul ziarului „Zorile Bucovinei” la oglindirea adevărului istoric şi a activităţii celor două societăţii „Golgota”, amintind de fapta demnă a românului cu suflet mare, Dumitru Zahariciuc din s. Mahala, care, în februarie curent, din propriile mijloace, a înălţat în cimitirul satului o cruce-simbol în amintirea martirilor neamului, sora dlui Ilie Popescu, Aurora Opaiţ, a evocat dezastrul deportării şi foametei îndurate, care, în pofida iadului pământesc prin care a trecut, a ajuns la venerabila vârstă de 85 de ani, Dumnezeu dăruind-o cu o sănătate şi o memorie excelente, Ion Broască, preşedintele Societăţii Medicale „Isidor Bodea”, Lilia Govornean, metodistă la Institutul Postuniversitar, Ion Pojoga, profesor la ŞM nr.1 din Pătrăuţii de Jos, Dumitru Fedorcea, preşedintele filialei Ropcea a Societăţii Regionale „Golgota”,  jurnaliştii Maria Toacă, redactor-adjunct al bisăptămânalului „Zorile Bucovinei, Doina Bojescu, redactor-şef al săptămânalului „Concordia”, Vasile Carlaşciuc, Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, Nicolae Toma, redactor-şef al ziarului „Zorile Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români independenţi din regiunea Cernăuţi etc.

Adevărul e că crucea are două simboluri – al creştinătăţii şi suferinţei, iar eroii Neamului nostru românesc au dus crucea până la sfârşit. Am văzut lacrimi şiroind din ochii celor care au trecut prin suferinţă. Evident, durerea din suflet nu le va stinge-o nimeni, cât vor trăi pe acest pământ. Or, generaţia tânără e aceea care urmează să le păstreze vie amintirea martirilor neamului, să le cinstească memoria.

Felicia NICHITA-TOMA

Foto: "Zorile Bucovinei"