28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

AŞA AU FOST DISTRUŞI ROMÂNII NOŞTRI BUCOVINENI

1 februarie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

În 1940, când a fost cedat şi furat  nordul Bucovinei, toţi gospodarii din satele noastre, fiind suspectaţi de neloialitate faţă de stăpânirea bolşevică şi consideraţi „duşmani”, fără ca ei să bănuiască, au fost puşi în urmărire de o adevărată armată de agenţi secreţi. Aceştia, fiind recrutaţi din rândurile localnicilor, îşi făceau mereu treabă pe la casele oamenilor şi încercau să-i tragă de limbă. Venea şi la tata unul, pe care-l chema Gheorghe Nicuţă. Dar de la un timp părintele a înţeles că el ne trecea pragul casei numai pentru a-l ispiti. Şi de atunci a rămas atent, n-a spus nimic rău la adresa „eliberatorilor”. Însă Gheorghe Nicuţă l-a dat pe mâna NKVD-iştilor, care l-au arestat într-o noapte pe motiv că ar fi uneltit împotriva statului sovietic.  Judecata s-a ţinut în secret, iar ca martor a fost adus Nicuţă şi încă trei lingăi, care au declarat că au discutat cu tata şi că „el a fost împotriva eliberării Bucovinei de sub jugul cotropitorilor români”. În timp ce era escortat spre maşina bolşevicilor, bietul tata atât a reuşit să-i spună mamei: „Femeie caută de casă, de gospodărie, ai grijă de copii şi uită de mine”. Din acea clipă nimeni nu l-a mai văzut. L-am aşteptat o jumătate de veac, dar aşa şi nu s-a mai întors din iadul în care l-au aruncat bolşevicii.

Tata era om bun şi săritor la nevoie. Avea cunoştinţe agronomice, de aceea veneau la el mulţi ţărani pentru a primi sfaturi folositoare. Politica nu-l interesa, dar agenţii sovietici au depus mărturii false şi l-au dat pe mâna călăilor ruşi. Au fost arestaţi mai mulţi gospodari din sat, care au fost trimişi la moarte de către cozile de topor din localitate, fiind roşi de invidie că erau   înstăriţi, adevăraţi patrioţi, îşi iubeau Ţara şi Neamul. Oamenii, după ce au muncit o viaţă, aveau de toate şi trăiau în belşug, dar fericirea nu le-a fost de lungă durată, căci au fost duşi şi nu şi-au mai văzut casele şi familiile.

După a doua venire a ruşilor, primarul din Budineţ, şi el fiind iscoadă a noii stăpâniri, a adunat bărbaţii din sat, de la 18 până la 60 de ani, şi le-a ordonat că trebuie să plece în Ucraina la lucru, dar i-a dus tocmai în Karelia, la munci silnice,unde au fost nimiciţi prin  foamete şi ger. Din 82 de bărbaţi voinici s-au întors doar 24. Astfel au fost distruşi majoritatea românilor din nordul Bucovinei.

Am rămas şi noi orfani de tată, apoi şi de mamă. Le-am crescut eu pe surioarele mai mici. M-a durut mult sufletul când m-au părăsit şi am scris câteva poezii.

SURIOARELE MELE

După ale mele surioare

Inima tare mă doare.

Când mă duc la cimitir,

La a lor cruci să mă închin,

Mă opresc lângă morminte

Şi-mi aduc atunci aminte

De anii fragezi de orfană,

Eu le-am fost atunci de mamă.

Grija lor eu am avut,

Până ce mari au crescut.

Au murit în floarea vieţii,

Eu cu lacrimi şi tristeţe

Îi petrec pe toţi pe rând,

Tot din suflet lăcrimând:

-Doamne, fie voia Ta,

Până inima mi-a sta.

Elena FEDOREAC,

s. Budineţ, raionul Storojineţ