13 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

DE CE SCADE NUMĂRUL DE ŞCOLI CU LIMBA ROMÂNĂ DE PREDARE?

5 februarie 2016 р. | Categorie: Limba noastră cea română

Citind cu interes articolul „Valuta forte naţională”, publicat în cel mai interesant şi citit ziar al românilor, „ZORILE BUCOVINEI”, scris de talentatul poet şi jurnalist Ilie Tudor Zegrea, voi încerca să găsesc un răspuns la întrebarea care-l frământă nu doar pe dumnealui, ci şi pe acei români, care îşi iubesc cu toate fibrele inimii limba sfântă a mamei: „De ce scade numărul de şcoli cu limba română de predare?”.  Mă miră faptul că în raionul Noua Suliţă, unde locuiesc români şi „moldoveni”, apar şcoli mixte, în care, curând, limba română va fi înlocuită cu cea ucraineană. Asemenea tendinţe prind rădăcini, spre marele regret, şi în celelalte raioane, unde trăiesc români.

Urmează să găsim un medicament ce ar reuşi, cât de cât, să preîntâmpine şi să trateze această viroză ce ne-a contaminat pe mulţi. De altfel, până încă nu e târziu de tot, ar trebui ca toţi românii să pună umărul acolo, unde se mai poate stopa creşterea şcolilor mixte. Desigur, aici cea mai mare vină o au părinţii, profesorii, direcţiile şcolilor. Să nu vă faceţi păreri greşite, dragi cititori, că neglijezi studierea profundă a limbii de stat, nu, limba ucraineană urmează s-o cunoască la perfecţie toţi cetăţenii Ucrainei, dar nu în detrimentul limbii române. Mă întreb de ce părinţii dau uitării că în limba mamei copii se nasc, visează, plâng şi se sting din viaţă cu limba maternă pe buze. De ce uitaţi că copii voştri, învăţând în limba ucraineană, vor avea mari dificultăți la studierea matematicii, fizicii, chimiei, neînţelegând terminologia grea a acestor discipline.

Încercări de a organiza clase mixte, cu două limbi de predare – română şi ucraineană – au avut loc şi în şcoala de cultură generală Voloca pe Derelui. Cu vreo 15 ani în urmă, la propunerea unei mame, de naţionalitate ucraineană, susţinută de câţiva părinţi, care, pe timpul lor, nu prea au pus osul la învăţătură, n-au depus eforturi de a-şi îmbogăți orizontul de cunoştinţe, au adresat o cerere către Ministerul Învăţământului din Ucraina, în care afirmau că în şcoala noastră nu se acordă atenţie cuvenită studierii limbii de stat şi insistau să fie deschise clase paralele cu limba ucraineană de predare. Atunci, în apărarea limbii în care a scris Marele Eminescu, s-au ridicat toţi profesorii, membrii comitetului părintesc şi direcţia şcolii. Astfel prima încercare nu şi-a atins scopul. Însă mama şi părinţii sus-amintiţi nu s-au lăsat bătuţi, scriind încă o plângere şi adresând-o organelor de învăţământ din regiune, însă şi de această dată străduinţa le-a fost zădarnică. Întru păstrarea limbii române de predare în şcoala noastră s-au ridicat nu numai profesorii şi părinţii, dar şi profesoarele de ucraineană, elevii cărora ocupă locuri de frunte la olimpiadele raionale şi regionale. O mândrie a lor şi a şcolii noastre sunt fostele eleve – Nicoleta Golovaci, actualmente lector la Facultatea de Filologie a Universităţii Naţionale „Iu. Fedkovyci”, unde predă limba ucraineană, care cu un an în urmă şi-a susţinut cu succes teza de doctor în filologie, iar Sabina Himcinschi e asistentă la Facultatea de Juridică, în primăvara curentă se pregăteşte să-şi susţină teza de doctor în juridică în or.Kyiv.

Mă întreb din nou: „Având asemenea rezultate frumoase la studierea limbii de stat de către elevii români, mai avem nevoie de clase mixte? Nu! Desigur, nu!

Dragi părinţi şi stimaţi profesori, de ce neglijaţi Legea fundamentală a statului ucrainean în care e scris negru pe alb că copiii sunt egali în drepturi, indiferent de origini, precum şi faptul că tuturor cetăţenilor ce fac parte din minorităţile naţionale, conform legislaţiei, li se garantează dreptul la învăţătură în limba maternă în toate aşezămintele de stat. Deci, vă întreb, stimaţi părinţi, directori şi profesori, la care moară turnaţi apa? O să regretaţi că aţi trădat graiul în care a scris şi a vorbit Luceafărul Poeziei Româneşti. Dacă s-ar scula din mormânt Ştefan cel Mare şi Sfânt, care cu preţul numeroaselor jertfe ne-a apărat Limba şi Credinţa, ar muri pe loc. Sau dacă ar învia din morţi Profesorul emerit al Ucrainei Vasile Bizovi, fost dascăl de română în Boianul lui Ion Neculce, şi ar vedea că limba noastră e în agonie, s-ar stinge într-o clipă.

Mă miră faptul că apar şcoli mixte într-un raion populat în majoritate de români şi aşa-numiţii „moldoveni”.  Oare Şcoala Medie din Costiceni, raionul Noua Suliţă, ar fi avut cel mai mare număr de absolvenţi cu studii superioare din Ucraina, dacă elevii n-ar fi învăţat în limba română?

N-aş putea să nu menţionez succesele la învăţătură ale elevilor de la Liceul „Mihai Eminescu” din Carapciu, de la şcolile din Suceveni şi Oprişeni, Iordăneşti, raionul Hliboca, de la Gimnaziul din Crasna, raionul Storojineţ.

Despre  bogatele realizări în domeniul  învăţământului în limba română ale Şcolii Medii din Voloca mă voi referi în rândurile ce urmează. După terminarea celui de-al doilea Război Mondial, „eliberatorii” au uitat parcă de satul meu natal, limba de predare rămânând cea maternă, nu ucraineană ca în satele învecinate – Valea Cosminului, Molodia, Corovia, Cuciurul Mare, Mihuceni, Ceahor etc. Cred că acest fapt se datorează în mare parte patrioţilor voloceni şi primarului de atunci al comunei, Nicolae Rogovei, de altfel n-am fi avut aproape 500 de absolvenţi cu studii superioare, cunoscuţi şi apreciaţi în Ucraina, Moldova şi România şi nu doar prin meşteşugul rochiilor de mireasă, ci graţie dragostei de Neam şi Ţară, de Limba Strămoşească, de Tradiţii şi Obiceiuri. Îmi râde inima când văd frumoasele realizări ale pedagogilor voloceni. Una din ele e Orchestra de Instrumente Populare, condusă de profesorul Florin Onofreiciuc, colectiv ce în ultimii 20 de ani ocupă locuri de frunte la mai toate concursurile regionale. De exemplu, anul precedent a cucerit locul I printre cele 24 de orchestre din ţinut. N-am fi avut nici la Căminul Cultural din comună orchestră de instrumente populare, laureată a mai multor festivaluri regionale, republicane şi internaţionale, dirijată de talentaţii instrumentişti Ion Cocea, Mihai Diaconu, Ioniţă Onofreiciuc şi actualul dirijor Ion Bodnar. Ne bucură faptul că pe lângă Casa de Cultură a apărut şi o nouă fanfară, dirijată de trompetistul Mihai Cocea, care cântă şi pe la nunţi în sat. Creştinii din Voloca şi Hruşăuţi se mândresc cu corul Bisericii „Sfântul Nicolai”, dirijat de Ion Bodnar şi Dumitru Poclitar,  cu cel al Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, îndrumaţi de Gheorghe Sadovei, cu Ansamblul Popular de Dansuri „Mărţişor”, condus de Ion Cohan. Dar ce frumuseţe de costume populare româneşti îmbracă interpreţii de cântece populare!

Mândria satului Voloca sunt Ioan Paulencu, Artist al Poporului din Republica Moldova, solist la Opera de Stat din Chişinău, actriţa Dina Cocea, Artistă a Poporului din Republica Moldova şi fratele ei Lucian, Artist emerit al Moldovei. În şcoala noastră au învăţat Corneliu Nichitovici, fost conducător al învăţământului din raionul Hliboca şi locţiitor al şefului ARS Cernăuţi, savanţii Vitalie Golovaci, Victor Pitei, Vladimir Naţiuc, Maria Rogovei, Învăţătoare emerită a Federaţiei Ruse, Ioan Gorda, parohul bisericii „Sfântul Nicolai”, protopopul raionului Hliboca, Mihail Găiniceru, deputat în Consiliul Regional, Gheorghe Poclitar, directorul ŞM Voloca, deputat în Consiliul Raional, Valentin Hlopina, primarul comunei Voloca etc. Iată ce privilegii are o localitate românească, o şcoală cu limba română de predare!

Iarăşi revin la întrebarea: „Cum să oprim creşterea numărului de şcoli mixte?”. În stoparea acestei tendinţe de ucrainizare a şcolilor noastre trebuie să se încadreze toţi cei care-şi iubesc Graiul şi Neamul Românesc, liderii societăţilor naţional-culturale româneşti din ţinut, căci Limba, Obiceiurile şi Tradiţiile Strămoşeşti trebuie ocrotite ca lumina ochilor. Cine-şi vinde graiul, îşi vinde cea mai scumpă fiinţă de pe pământ – Mama. Limba este cea mai preţioasă comoară a neamului, este Darul Celui de Sus şi Dumnezeu va fi cu noi.

Nicolae MINTENCU, Învăţător emerit al Ucrainei

P.S. Susţin propunerea poetului Ilie T. Zegrea ca în centrul Cernăuţiului să fie înălţat monumentul ctitorului oraşului, domnitorului Alexandru cel Bun