19 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

LA „ZORILE BUCOVINEI” – ÎN LEAGĂNUL LIMBII ROMÂNE

15 februarie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

La 15 februarie 1941, exact cu 75 de ani în urmă, pe bolta spiritualităţii româneşti din nordul Bucovinei, s-au aprins zorii ziarului românilor înstrăinaţi de Ţară – „ZORILE BUCOVINEI”. Născut din amar şi înstrăinare în timpul regimului sovietic, „Zorile Bucovinei” avea să adune în paginile sale nu doar durerile, ci şi bucuriile, alinarea speranţelor, visul de libertate al românilor băştinaşi,  hărţuiţi de un destin fatal şi distruşi de un regim stalinist criminal. În pofida tuturor furtunilor politice şi economice ce s-au abătut pe parcursul anilor asupra publicaţiei, aici a bătut o inimă ROMÂNEASCĂ, arterele sângerânde ale căreia au pulsat  întotdeauna cu sânge românesc, fiind îndreptate, ca şi gândurile, privirile noastre,  spre Patria noastră istorică, „ZORILE BUCOVINEI”,  renăscând, practic, ca Pasărea Phoenix din scrum – şi atunci,  în 2004, şi în 2007, când  autorităţile  din ţinut şi apoi din Kyiv  au sistat finanţarea ziarului românilor din Ucraina.

 Cea mai dificilă perioadă, care, spre regret, mai continuă şi din cauza situaţiei economice critice din Ucraina, a căzut pe umerii redactorului-şef Nicolae Toma, care a făcut posibilul şi imposibilul ca ziarul nu doar să apară, dar inima lui să bată şi mai puternic cu dragoste de Neam, de Grai, de Străbuni. De altfel, nici Dumnezeu n-a uitat de acest leagăn al limbii române – l-a salvat în clipele cele mai grele.  Speranţele „Zorilor” au luminat tot graţie Patriei noastre istorice, care de 4 ani ne asigură tipărirea ziarului. La ceas aniversar aducem mulţumiri Ţării noastre de origini şi de dor pentru sprijin şi ajutor.

Spre regret, suntem invidiaţi şi criticaţi, din păcate, de fraţii de acelaşi sânge, cum că 70% din ajutorul bănesc, acordat ziarului merge în buzunarul familiei Toma. Cei câţiva colaboratori ai ziarului, pe care-i poţi număra pe degetele de la o singură mână, ştiu ce salarii „mari” primesc, inclusiv ziaristele Felicia şi Diana Toma – 2 mii de grivne (75 de dolari lunar). Dar „binevoitorii” noştri nu ştiu cât de mult s-a scumpit hârtia, tipărirea şi difuzarea ziarului de două ori pe săptămână la cititori. Nu vorbesc de sacrificii, căci munca la ziar pentru familia Toma e o adevărată sărbătoare, la fel precum şi pentru excepţionala ziaristă Maria Toacă, care, de altfel, are acelaşi salariu ca şi noi, dar suntem nu doar ziarişti, ci şi traducători, redactori de limbă, pregătim şi tipărim materialele corespondenţilor netitulari, facem curăţenie în redacţie în lipsa personalului tehnic, ajutaţi de ceilalţi colaboratori.

Familia Toma de cel puţin cinci ani n-a fost nici în concediu, nu are nici zile de odihnă, deoarece  nu are cine munci, căci pe lângă editarea ziarului, postăm şi materiale pe site-ul ziarului,  iar cei tineri, nu doresc să lucreze cu bani atât de „mari”- 2 mii de grivne. Mai mult, în aceşti 4 ani familia Toma n-a adunat nici bogăţii, nu şi-a construit nici vilă, nu şi-a procurat nici automobil, locuieşte într-un apartament modest cu două odăi, obţinut încă în 1986, pe timpul sovieticilor. Evident, nicidecum nu e de invidiat.  Ce-i drept, cea mai mare bogăţie a familiei noastre, precum şi a celor câţiva colaboratori – redactorul-adjunct Maria Toacă-Andrieş, Aurica Carauşu, Vera Pelehataia, Dan Zegrea – e ziarul „Zorile Bucovinei”, Graiul, Neamul, de aceea vom lupta, cât Domnul ne va da putere, ca să-l edităm, ca în paginile lui să bată aceeaşi inimă ROMÂNĂ,  cu dragoste faţă de cele Sfinte ale Neamului, ca românismul să dea rod  sub nimbul Luceafărului poeziei româneşti, în umbra lui Ştefan cel Mare şi făuritorului Unirii, Iancu Flondor, bogăţia redacţiei, portretele cărora ne ocrotesc, şi au fost comandate  pictorului Mihai Alisavetei tot de familia Toma şi chiar parţial finanţate. Ce-i drept, portretul lui Iancu Flondor a rămas până ce neînrămat. De altfel, membrii familiei noastre de la „Zorile Bucovinei” sunt deprinşi să muncească, nu să urce în scenă şi să se bată cu pumnii în piept că-s mari patrioţi.

Adevărul e că invidia e o boală. Noi, românii, am moştenit-o, probabil, de la strămoşii daci, care l-au trădat pe Decebal tot din invidie şi ură. Să le lăsăm duşmanilor şi să ne unimi pentru a ne păstra identitatea naţională, pentru a dăinui ca neam prin frumoasa limbă română.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii din arhiva redacţiei