29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ÎN PROFUNZIME DESPRE EMINESCU LA CERNĂUŢI ŞI ÎN LUME

28 februarie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

Spunem cu toţii neîncetat că Eminescu este marele noroc al literaturii române, al neamului nostru, al orişicui român oriunde s-ar afla. Dar pentru Eminescu a fost un noroc să se nască pe acest pământ, să-şi creeze capodoperele poetice în limba română? Mulţi dintre cei mai importanţi cercetători ai vieţii şi operei eminesciene sunt de părerea că dacă scria într-o limbă de circulaţie universală, Eminescu ar sta în vârful piramidei celor mai mari poeţi ai lumii. Pentru noi, însă, el nu are asemănare. O fi ei mari Shakespeare, Schiller sau alţi corifei ai unor mari popoare. Dar noi, când ne plânge sau se bucură sufletul, îl luăm pe Eminescu de părtaş, din izvorul său sorbim apa vie, cu Făt-Frumos din lacrimă ne adormim copiii…

Deşi pasărea măiastră din sufletul Poetului a cântat pentru un mic popor, Eminescu nostru este cunoscut şi ne poartă numele pe întreg Pământul. Cum este receptat Poetul naţional al românilor pe meridianele globului? Aceasta a fost provocarea asistentei dr. Ginei Puică de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, responsabilă de lectoratul de limbă română în cadrul Universităţii Naţionale „Yuri Fedkovyci” din Cernăuţi. Referitor la acest lectorat, se cere să menţionăm că între Universităţile din Suceava şi Cernăuţi există un acord de colaborare şi că Gina Puică, având o experienţă de şapte ani de predare a limbii române în Franţa, la Strasbourg, a succedat-o, la Cernăuţi, pe conferenţiara universitară dr. Sabina Fânaru.

„Nu e nici 15 ianuarie, nici 15 iunie… Consider că pentru a vorbi despre Eminescu nu este nevoie să ne legăm de nişte momente festive din calendar, care ne pun câteodată în situaţia de a aluneca în festivism, a ne reduce la clişee”, şi-a argumentat Gina Puică subiectul vast şi pătrunzător, propus pentru dialogul la „masa rotundă” – „Eminescu în limbile lumii. Traduceri, receptare critică şi academică”. Totodată a precizat că tema aleasă este doar prima parte a unui dialog ce va continua.

Într-adevăr, din alocuţiunea Consulului General al României la Cernăuţi, dna Eleonora Moldovan, şi comunicările prezentate de participanţi s-a evidenţiat oportunitatea şi necesitatea perpetuării acestui dialog. Or, tonul dat de dna Eleonora Moldovan, care a abordat tema interferenţei valorilor culturale a două popoare vecine, a pus în lumină importanţa majoră a apropierii prin mijlocirea personalităţilor vizionare ale românilor şi ucrainenilor, cum sunt cei doi proroci - Mihai Eminescu şi Taras Şevcenko. Nu fără emoţii (despre Eminescu altfel nici nu se poate), doamna Consul General a pus accentele şi ca istoric şi ca diplomat, şi ca cetăţean al ţării sale şi ca „inginer” de poduri între popoarele român şi ucrainean, vecini prin vrerea dumnezeiască. Şi unde s-ar putea vorbi mai profund, mai cu folos pe această temă decât în acest spaţiu multicultural şi multietnic, la Cernăuţi unde vibrează dorul eminescian, unde la loc de mare cinste stă Şevcenko. Menţionând importanţa benefică a împărtăşirii valorilor ce ne unesc într-un cerc academic restrâns, Excelenţa Sa a abordat perceperea şi condiţia cunoaşterii operei lui Taras Şevcenko în România, accentuând că discuţiile despre aceste două simboluri naţionale – Eminescu şi Şevcenko – contribuie la integrarea valorilor noastre, care au rădăcini foarte adânci în negura veacurilor.

Profund şi esenţial au continuat dialogul scriitorul Vasile Tărâţeanu, care a vorbit în termeni statistici despre „Eminescu în circuitul universal”; dr. Ilie Popescu („Prezenţe eminesciene în literatura ucraineană”); lector dr. Cristina Paladian („Eminescu în traduceri ucrainene (abordare prozodică)”). Prof. dr. Volodymyr Antoficiuk, care în baza relaţiilor reciproce predă limba ucraineană la Universitatea „Ştefan cel Mare”, a elucidat un subiect deosebit de incitant – „Rugăciunea şi psalmul în opera lui Taras Şevcenko şi a lui Mihai Eminescu”. La „masa rotundă” au participat profesori de la diverse facultăţi care frecventează lecţiile dnei Gina Puică, dornici să înveţe sau să-şi perfecţioneze cunoştinţele la limba română. Un exemplu viu al reuşitei, dar şi dragostei lor pentru limba noastră ne-a demonstrat tânăra Inessa Krasnokutska, lector la facultatea de matematică, recitând „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”. Deşi a fost rugată să recite o strofă-două, ea a declamat pe de rost întreaga poezie.

În cadrul discuţiilor referitoare la traducerile în circa 80 de limbi ale lumii a operei eminesciene, în unanimitate a răsunat opinia că oricât de bune ar fi ele, dorul şi sufletul Poetului, muzicalitatea şi armonia versurilor nu vibrează ca în română. Bunăoară, Cristina Paladian a punctat deficienţele din traducerea în ucraineană de către Nina Matviciuk a poeziei „Seara pe deal”. Vasile Tărâteanu a dat citire câtorva obiecţii critice făcute de regretatul Ion Cozmei pe marginea unor traduceri în ucraineană din lirica lui Eminescu. Cu toate acestea, altă cale de a-l face cunoscut lumii nu există. Doar datorită traducerilor, Eminescu străluce în constelaţia marilor poeţi universali. De fapt, sunt şi străini din diverse părţi ale lumii care au învăţat limba română pentru a pătrunde în miracolul armoniei versului eminescian. Nouă nu ni se cere un efort atât de mare. Doar să nu ne trădăm propria fiinţă, să nu ne lăsăm sufletul de izbelişte.

Maria TOACĂ