29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

UN BLAZON DE NOBLEŢE PE SCUTUL UNEI PERSONALITĂŢI

24 aprilie 2013 р. | Categorie: Externe

În orice om o lume îşi face încercarea...”, scria Marele nostru Poet Mihai Eminescu. O lume, o întreagă conştiinţă umană prezintă şi figura proeminentă a prietenului nostru din Suceava, Mircea MOTRICI, aniversarea a 60-a a căruia am sărbătorit-o, duminica precedentă, la sediul ziarului „ZORILE  BUCOVINEI” din Cernăuţi.

Personalitate marcantă a Bucovinei, mesager fidel al evenimentelor ce au desemnat în anii ’90 ai secolului precedent renaşterea noastră spirituală, român adevărat, spirit  pasionat,  reporter cu suflet, „bucovinean curat”, cum l-a numit Geo Bogza, „poet al reportajului”, cum a fost caracterizat de Alex Ştefănescu, publicistul şi scriitorul Mircea MOTRICI  e o prezenţă notorie vie în spaţiul acesta mioritic, răpit de la Patria-mamă,  nu doar graţie creaţiilor sale, scrise  cu „suflet de poet”, ci şi frumoaselor amintiri, care trăiesc în inimile prietenilor, care l-au iubit şi preţuit,  fraţilor înstrăinaţi de Ţară prin  sârma ghimpată a crudei realităţi istorice. Însă, în pofida acelor  nedreptăţi ce ni s-au făcut, a destinului nostru vitregit, Mircea MOTRICI, cu sprijinul său dezinteresat, cu un cuvânt spus din inimă, cu sufletul şi dorul a fost întotdeauna la Cernăuţi, alături de noi. Or, anume graţie materialelor pe care  reporterul, cu o aleasă vocaţie artistică, le transmitea de la Cernăuţi pe calea undelor la Bucureşti, Ţara afla despre redeşteptarea naţională, despre evenimentele majore ce aveau loc atunci în nordul Bucovinei.

Organizată pe o undă  colegială  de  Societatea Scriitorilor Români din Cernăuţi, redacţia ziarului „ZORILE  BUCOVINEI”, Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, Asociaţia Culturală „Mircea Motrici” şi Biblioteca Judeţeană a Bucovinei „I. G. Sbiera din Suceava, şi prilejuită de noua apariţie editorială postumă a lui Mircea MOTRICI,  „Recuperări”, care a văzut lumina tiparului prin sârguinţa şi perseverenţa devotatei lui soţii, Rozalia,  sărbătoarea amintirilor şi preţuirii a celui care a fost un talentat jurnalist şi un om deosebit a derulat într-o oază a prieteniei, luminii şi seninătăţii, pe măsura sufletului său generos, plin de demnitate, de dragoste şi respect faţă de conaţionalii săi „risipiţi”  de vitregia sorţii pe toate meridianele.

A fost conştiinţa  întregului neam românesc

De fapt, întâlnirea comemorativă i-a adunat în incinta redacţiei, de unde ilustrul reporter îşi transmitea nu o dată reportajele în direct prin telefon, după cum a sensibilizat Nicolae Toma, redactorul-şef al „ZORILOR BUCOVINEI”, pe unii dintre cei mai apropiaţi şi buni prieteni ai lui Mircea Motrici din sudul şi nordul Bucovinei.  Scriitoarea  şi ziarista Doina Cernica,  moderatoarea manifestării şi prezentatoarea impunătoarei delegaţii sosite din România, în frunte cu  Rozalia Motrici, soţia lui Mircea MOTRICI, preşedinta Asociaţiei Culturale ,,Mircea Motrici" din  Suceava – istoricul literar  prof. Nicolae Cârlan, medicul Cristina Chiriac, descendentă a arhimandritului Dionisie Udişteanu  (de editarea operei căruia s-a ocupat Mircea Motrici, de asemenea descendent al arhimandritul  Dionisie Udişteanu), medicul Camelia Filoti, prietenă a familiei Motrici, scriitorul şi medicul Ioan Ieţcu, doctor în ştiinţe medicale, împreună cu soţia Oltea Ieţcu, chimist,  Alis Niculică, doctor în istorie, şefă de secţie la Biblioteca Bucovinei ,,I. G. Sbiera" Suceava, autoarea primei monografii dedicate lui I. G. Sbiera, poeta Carmen Steiciuc, preşedinta Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi directoarea revistei ,,Bucovina literară", scriitorul Alexandru-Ovidiu Vintilă, doctor în istorie, redactor-şef al revistei „Bucovina literară",  pictorul Constantin Ungureanu-Box, împreună cu soţia Aurora, de la Muzeul Bucovinei din Suceava –  a adresat cuvinte de recunoştinţă şi preţuire pentru neuitare, pentru spaţiul acordat amintirilor şi acestei semnificative  aniversări a lui Mircea Motrici, specificând că anume aici se simte adevărata prietenie, care continuă să trăiască:  „ Cea de-a 60-a aniversare a lui Mircea MOTRICI este şi o sărbătoare a prieteniei. Ne aflăm într-un loc deosebit, în redacţia unui ziar ce face parte din istoria continuităţii sale, indiferent de veşmântul în care limba română a fost îmbrăcată în paginile acestei publicaţii, care a vorbit româneşte”.

Buna noastră prietenă, cunoscuta publicistă şi îndrăgostita de Cernăuţi, dna Doina Cernica, Cetăţean de Onoare  al comunei Vama, s-a referit şi la faptul că prima transmisiune în direct la Radio România Actualităţi de la Cernăuţi şi de pe Muntele Athos i-a aparţinut lui Mircea MOTRICI, care va rămâne, împreună cu versurile şi reportajele sale, în istoria radioului şi scrisului din Bucovina.

Evocând personalitatea marcantă a lui Mircea MOTRICI, Ilie Tudor Zegrea, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi şi moderatorul manifestării, a accentuat optimismul şi dorinţa lui de a lăsa o urmă în Bucovina,  că  reportajele lui sunt scrise cu suflet de poet,  talentatul publicist fiind  o figură importantă a spiritului, culturii româneşti nu doar din Suceava, ci şi de aici, de  la Cernăuţi, a sprijinit eforturile conaţionalilor din nordul Bucovinei de a reveni la matricea lor,  la valorile naţionale şi spirituale ale neamului, amintindu-şi  momente mai triste, când îl vizita pe talentatul reporter, împreună cu artistul fotograf  Vasile Paladean, la biroul său din Suceava, iar Mircea MOTRICI era după prima intervenţie chirurgicală.

Cercetătorul şi istoricul literar de elită, Nicolae Cârlan, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Cetăţean de Onoare al comunei Udeşti, „arhitectul” caselor  memoriale, care păstrează amintirea unor scriitori deosebiţi din judeţul Suceava, şi a cărui sprijin a contat la constituirea Casei Memoriale „Mircea Motrici” din Udeşti, îngrijitorul volumului „Recuperări”, a recunoscut că trăieşte cu dorul de Cernăuţi, că   unirea spirituală e o realitate, de care nici o graniţă, nici o sârmă ghimpată nu ne  poate despărţi. Iar Mircea MOTRICI, cel care transmitea în direct de la Cernăuţi, Boian, Voloca, Herţa, Crasna etc. pentru Radio România Actualităţi avea „mirosul necesar ziaristului autentic, care ştie cum să se apropie de sufletul, de durerea  şi patima omului. Or, anume pasiunea de reporter îi prelungeşte lui Mircea MOTRICI  viaţa, care transmitea de pe acest pământ românesc. Un pământ pe care am fost stăpâni, dar am devenit nişte chiriaşi toleraţi, iar chiriaşii noştri, care n-au plătit niciodată chiria, sunt stăpâni”.

Au rămas de la Mircea MOTRICI mai multe cărţi. Scrise cu pasiune, cu patimă, cu dăruire şi sinceritate,  cu o expresie poetică nemaipomenit de frumoasă sunt şi culegerile de versuri, dar şi volumele de publicistică, distinsul intelectual concluzionând că M. MOTRICI, un ziarist cu un talent înnăscut,  care calcă pe urmele lui Geo Bogza,  a avut norocul să fie rudă cu scriitorul  Eusebiu Camilar şi cu arhimandritul cărturar Dionisie Udişteanu, un om cu o trăire religioasă sinceră, la fel precum era şi reporterul Mircea MOTRICI.  Iar expresia că e „un bucovinean curat”, un român adevărat, cu care l-a gratulat după discuţii Geo Bogza, e un blazon de nobleţe pe scutul unei personalităţi. „ Mircea MOTRICI a scris cu mult lirism, cu participare sufletească, cu simţul metaforei, a reflectat asupra cuvântului. A fost o reflectare intuitivă, în care spune tot adevărul, dă texte de valoare”.

„Poet al reportajului”, graţie eforturilor admirabilei sale  soţii  Rozalia, Mircea MOTRICI  ni se prezintă  cu un nou volum, apărut anul precedent –  „Ion Irimescu în împărăţia eterului” –  ediţie îngrijită şi prefaţată de Grigore Ilisei, „o  carte mărturisitoare, o cronică vie  a vieţii unei personalităţi remarcabile a culturii române”, despre care ne-a vorbit scriitorul Alexandru-Ovidiu Vintilă, doctor în istorie, redactor-şef al revistei Bucovina literară".

Consulul Corneliu Cibotaru, care, printre altele,  a făcut o mărturisire impresionantă că şi el se simte coleg cu Mircea MOTRICI,  deoarece a fost reporter şi redactor de rubrici la Radio România, a activat în cadrul  Secţiei „Emisiuni în limba bulgară” până la  desfiinţarea acesteia,  relevând  că talentatul reporter  într-adevăr  a dat o probă de măiestrie, venind cu un material, cu care captează atenţia ascultătorilor.

Publicistul Ion Creţu  a menţionat caracterul lui Mircea MOTRICI, prietenia dezinteresată faţă de oameni,  reportajele căruia i-au servit ca model.  Se bucura de orice realizare notorie a fraţilor din Cernăuţi. În 1997, când a apărut prima culegere de versuri a lui Vasile Posteucă, i-a dat un telefon, înainte de a transmite în eter informaţia,  şi l-a felicitat, iar la una din întâlnirile de la Suceava  i-a dezvăluit dorinţa sa de a aduna într-un volum materiale despre toate personalităţile româneşti, împrăştiate în spaţiul ex-sovietic.

Menţionând demnitatea de om adevărat, care a ştiut să-şi suporte suferinţele, impresionat de aflarea  la Cernăuţi, în această selectă societate, dominată de eleganţa spiritului colegial, de responsabilitatea simţului patriotic românesc,  medicul şi scriitorul Ioan Ieţcu, doctor în ştiinţe medicale, a făcut o profundă reverenţă românilor din toată Bucovina în faţa dnei Rozalia Motrici, amintirile căreia sunt încă dureros de vii, dar aceste întâlniri vin ca o alinare a sufletului ei generos,  având o admiraţie excepţională pentru faptul că reuşeşte să adune personalităţi notorii în jurul amintirii soţului ei..

Poeta Carmen  Steiciuc, preşedinta Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi directoarea revistei ,,Bucovina literară", e ferm convinsă: „Contează foarte mult cum vedem viaţa. Pentru că dacă o privim ca pe o poezie, o vom trăi ca pe o poezie,  iar dacă o vom privi ca pe un război, vom avea în permanenţă o luptă pentru existenţă, că ea, viaţa, e o piesă de teatru, iar fiecare dintre noi are un rol principal sau secundar în ea, în funcţie de călătoria terestră, când intrăm şi ieşim din scenă. Iar anul acesta s-au împlinit 60 de ani de când Mircea MOTRICI a intrat în scenă şi 6 ani de când a ieşit, însă rolul lui a fost  cu atât mai însemnat prin misiunea multiplă, pe care a avut-o pe pământ ca scriitor, jurnalist, om, pe atât de importantă pentru acei, pe care i-a întâlnit în călătoria sa. Sufletul lui a fost plin de seninătate, fiindcă răspândea în jur lumină, dragoste şi bunătate”.

Un om trăieşte atâta timp, cât trăieşte amintirea despre el

Nicolae Toma, redactorul-şef al „ZORILOR  BUCOVINEI” şi preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, a opinat pentru a-i acorda lui Mircea MOTRICI  post-mortem  titlul de membru de onoare al  asociaţiei respective, sperând că şi Societatea Scriitorilor Români din Cernăuţi îi va urma exemplul.

După cum a sensibilizat  publicista Maria Toacă, redactor-şef adjunct al ziarului „ZORILE  BUCOVINEI”, secretara Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, acea care a  prezentat în publicaţia noastră  toate  cărţile lui Mircea MOTRICI, în amintirea ei scriitorul a rămas aşa cum l-a ştiut –  voinic, vesel şi sănătos, căci nu l-a văzut  în momentele triste ale suferinţei: „Mircea, când venea la Cernăuţi,  ne aducea şi România, şi veselia, şi voia bună. El nu poate fi model, căci era unic în  felul său de a fi, original, care nu poate fi repetat”.

Dna Maria Toacă s-a referit şi la o întâmplare hazlie. Când era fiul micuţ şi a intrat în ospeţie la ei Mircea MOTRICI, băiatul s-a uitat la el în sus şi s-a minunat, întrebându-l: „Da ce-ai mâncat că ai crescut atât de mare?”. Deşi ştim cu toţii că Mircea nici nu prea avea timp să mănânce, aflându-se mereu în efervescenţa clocotitoare a muncii de reporter.

Ca o Biblie, ca o carte sfântă, sunt volumele lui Mircea MOTRICI pentru doamna Limbii Române, Eleonora Bizovi din s. Boian, raionul Noua Suliţă, regretatul soţ al căreia, cunoscutul şi eruditul profesor de română Vasile Bizovi, fiind „prieten la cataramă” cu talentatul şi neuitatul reporter.

Mircea MOTRICI, când venea la Cernăuţi, era găzduit de mai mulţi prieteni – Vasile Tărâţeanu, Ilie Zegrea, Vasile Paladean,  însă în ultimii ani prefera să se oprească, să-şi relaxeze sufletul la finii de cununie Maria şi Nicolae Gaisan din Cernăuţi. Amintindu-şi de acele întâlniri prieteneşti, dna Maria Gaisan a mărturisit că Mircea a fost şi a rămas pentru ei mai mult decât un prieten, un frate, un  membru al familiei.

Emoţionat până la lacrimi, poetul Simion Gociu a făcut o dedicaţie sentimentală, mărturisind sincer că mai frumoasă familie decât cea a Rozaliei şi a lui Mircea n-a întâlnit. Imaginea curcubeului multicolor, folosită ca metaforă de  poetul-academician Vasile Tărâţeanu, preşedintele Fundaţiei de Binefacere „Casa Limbii Române”, este aceea ce-l cuprinde pe Mircea MOTRICI ca personalitate ce uneşte cele două jumătăţi ale Bucovinei, fapt accentuat şi de scriitorul şi traducătorul Mircea Lutic, care a constatat că talentatul reporter a fost  nu doar o personalitate cum rar a cunoscut Bucovina , ci şi o conştiinţă a întregului neam românesc.

Mircea MOTRICI a fost reporterul care a găsit cheia spre sufletul oricărui om. Discuta şi cu academicieni, şi cu oameni simpli de la ţară. A dialogat sufleteşte şi cu morarul Mircea Socolovschi din s. Pătrăuţi, raionul Storojineţ, care, în ziua comemorării scriitorului, a fost prezent  la întâlnirea cu amintirile: „L-am întâlnit prima dată şi văzându-l atât de „mare”, voinic, frumos, cu căciulă ţurcănească, am îndrăznit să mă apropii, să dau mâna cu el. Mi-a dăruit cartea „Bucovina, icoană spre cer”, pe care o păstrez ca o scumpă amintire”. La fel de scump a rămas Mircea şi pentru alţi prieteni din Cernăuţi. Cu lacrimi în ochi îşi aminteşte de regretatul său prieten şi  fotoreporterul Vasile Paladean,  care îl întâlnea cu maşina la frontieră pe ploaie, ninsoare şi cu care a întâlnit nu o dată Anul Nou la Mănăstirea Putna.  Cuvinte de preţuire au avut pentru Mircea MOTRICI şi  Vasile Bâcu, redactor-şef al „Gazetei de Herţa”, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”,  profesorul Octavian Voronca, membru al prezidiului Societăţii „M. Eminescu”, Larisa Jar, profesoară la Gimnaziul nr.6 din Cernăuţi, soţul căreia, regretatul Mihai Jar, fostul director al ŞM nr.29,  era bun prieten cu Mircea şi de unde el, de nenumărate ori, îşi transmitea în direct reportajele, traducătorul şi publicistul Tudor Andrieş, redactorul-şef al săptămânalului „Concordia”, care au rămas impresionaţi de operativitatea, profesionalismul, omenia de care a dat dovadă reporterul cu suflet de poet.

Nu rămâne nici o îndoială că acela care a fost conştiinţa  noastră naţională a fost iubit de toţi.  Prin vocea-i frumoasă şi sufletul pe care-l punea în fiecare reportaj, cuvântul lui, încărcat de sentimente,  transmitea emoţii  tulburătoare. Când venea la Cernăuţi, Mircea MOTRICI pătrundea în esenţa problemelor noastre. „Când a sosit pentru prima dată la noi, Mircea MOTRICI a mers să vadă mormântul lui Aron Pumnul şi într-o zi de iarnă geroasă a aprins lumânări la toţi înaintaşii de pe aleea din faţa Capelei Mitropolitane. Trăiam pe atunci clipele izbucnirii unui război religios, când autocefalii încercau să ne ocupe biserica şi ne adunam cu toţii pentru a o apăra, Mircea era alături de noi. A participat şi la momente foarte tensionate, la 17 septembrie 1991, la Congresul Românilor din regiunea Cernăuţi, când au venit cazacii să ne alunge, apoi  când pichetam executivul şi L. Sanduleak a adus OMON-ul, când a venit Adrian Severin să ne fericească că ne-a vândut pe 15 ani Ucrainei, Mircea a fost alături de durerile noastre. Anume cu ajutorul lui dezinteresat, când „ZORILE  BUCOVINEI” a trecut la grafia latină şi nu aveam litere de plumb pentru  linotipuri, le-am obţinut şi le-am adus de la fraţii din Suceava”, a subtilizat scriitorul Dumitru Covalciuc, punând accentul că ar fi cazul  ca si pe clădirea  tipografiei din Suceava, unde a fost biroul lui Mircea MOTRICI,  să fie pusă o placă comemorativă pentru eternizarea memoriei scumpului nostru prieten.

Cea care  trăieşte în continuare cu sufletul lui Mircea MOTRICI , se zbuciumă şi veghează ca numele, creaţia  şi  personalitatea lui să nu fie acoperite de uitare, este soţia-i Rozalia,  graţie străduinţei căreia a şi luat fiinţă Asociaţia Culturală „Mircea Motrici” din Suceava şi a fost inaugurată Casa Memorială „Mircea Motrici” din Udeşti. Or, cu eforturile şi osârdia ei sunt  editate manuscrisele rămase de la Mircea MOTRICI, continuă activitatea de recuperare a creaţiei arhimandritului Dionisie Udişteanu, începută de soţ. Adevărul e că tot graţie perseverenţei şi devotamentului scumpei sale soţii, care îi valorifică moştenirea şi îi ţine în neant neuitarea, a avut loc şi comemorarea celor 60 de ani ai lui Mircea MOTRICI la Cernăuţi. Cu ochii şi inima înlăcrimată, dna Rozalia a mărturisit: „La sărbătorirea celor 60 de ani a lui Mircea MOTRICI, manifestare ce s-a desfăşurat în luna martie, la Suceava, Liviu Popescu a spus că  dacă Mircea n-ar fi avut cu ce ajunge la Cernăuţi, ar fi venit pe jos.  Astăzi îmi dau seama mai mult ca oricând că avea pentru ce veni, că aici şi-a făcut foarte mulţi prieteni din interlocutorii pe care i-a avut. De fiecare dată, când se întorcea acasă de la Cernăuţi, sosea mai bogat sufleteşte cu un prieten”.

Spunea un înţelept că un om trăieşte atâta timp, cât trăieşte amintirea despre el. Spiritul lui  Mircea MOTRICI trăieşte prin creaţiile sale, el rămânând o personalitate marcantă în istoria şi literatura română. Regretul e că a plecat prea devreme, nereuşind să-şi împlinească opera –  nici creaţia personală, nici valorificarea zestrei, moştenite de la arhimandritul Dionisie Udişteanu. Ne lipseşte  mult un asemenea suflet nobil cum a fost Mircea MOTRICI, încât suntem obligaţi să păstrăm în memorie această mare personalitate a plaiului bucovinean, ca idealurile pentru care a luptat acest maestru al cuvântului să dăinuie etern.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii de N. Hauca şi V. Paladean