24 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

AVEM O ŢARĂ SFÂNTĂ ŞI UN LUCEAFĂR CE LUMINEAZĂ DIN BUCOVINA ÎNSTRĂINATĂ…

30 martie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

„Mult stimate redactor Nicolae Toma, sunt bătrân, la începutul lui aprilie voi împlini 92 de ani. Am trăit mult şi multe am văzut. Ştiu că sunt luceferi de noapte şi de zi, care se ivesc printre stele, se aseamănă cu ele, dar sunt mai măşcate şi mai strălucitoare. Cel ce răsare noaptea nu vorbeşte, doar străluceşte. Dar este unul de zi ce nu numai vorbeşte, dar şi scrie. Am ştiut eu de treaba asta, dar mai multe despre el am aflat în ziua de 5 martie, la jubileul de 75 de ani al ziarului „Zorile Bucovinei”. Un asemenea Luceafăr vorbitor, dar care şi prin ceea ce scrie străluceşte, încălzeşte sufletele şi luminează minţile în Bucovina răpită şi înstrăinată, e ziarul nostru cel drag şi scump –  „Zorile Bucovinei”.

A fost o sărbătoare foarte frumoasă, jos pălăria. Cu oameni mari, cuminţi şi învăţaţi de la noi din Bucovina şi din România, care au vorbit atât de frumos despre „Zorile Bucovinei”. Dar şi mai frumos a spus despre gazetă dna Consul General, Eleonora Moldovan, dar şi celălalt diplomat, am uitat cum îi spune. A! Domnul Ionel, parcă e al nostru, Ionel Ivan, foarte frumos a vorbit. Şi Vasile Tărâţeanu la fel, şi oaspeţii din România, după cum am înţeles, de la alte „Zori”, din Suceava.  Era foarte multă lume. Iar când fetele cele frumoase ca zânele din poveştile româneşti şi voinicii din corul „Dragoş Vodă” au cântat atât de frumos „Avem o Ţară scumpă şi mândră, /Avem şi iarăşi vom avea;/ Duşmanul care astăzi râde, /Va tremura privind la ea…”, am lăcrimat. Aşa cântam, când eram tânăr, băieţandru, şi făceam armata la români. Am cântat şi eu împreună cu ei şi mi se părea că am, cum atunci, doar 20 de ani, că timpul n-a trecut fulgerător, că Ţara noastră dragă n-a fost împărţită, tăiată în două. Mă înţelegi, domnule Nicolae?

Mă doare tare, dar mă bucur că a răsărit Luceafărul în Bucovina noastră înstrăinată şi luminează de 75 de ani. Aşa să scrii, domnule Nicolae Toma, căci tu ştii, dar mai bine dă-i foile mele dnei Felicia Nichita, fiindcă tu scrii bine, dar ea le potriveşte de minune, căci îmi poate descifra scrisul. Şi dna Maria Toacă a scris multe despre mine, tot înţelege ce scriu”.

E adevărat. Am scris toţi despre sfătosul povestitor, Creangă al nostru din Mălineştii Noua Suliţei, care în fiecare scrisoare ne invită să-l vizităm. Iar când îi vine dorul de ziariştii de la „Zorile Bucovinei”,  vine la Cernăuţi, la redacţie, sprijinit în cârjă, cum, de altfel, l-am avut lângă noi la jubileul de 75 de ani al ziarului. Întotdeauna găseşte cuvinte de laudă şi mulţumire pentru toţi ziariştii. Ne probozeşte, ce-i drept, uneori, din cauză că rar îi trecem pragul. Am dori, desigur, să-l vizităm mai des, căci are ce povesti. Are acest har de a povesti.

A întitulat materialul „Luceafărul în Bucovina” şi m-a prevenit nu Doamne fereşte să-l schimb. Dar, ştiind cât ne e  de dragă Ţara – şi Domniei Sale, şi nouă, am îndrăznit şi aici să-l contrazic puţin, cred că nu se va supăra. Deci, i-am schimbat puţin titlul articolului: „Avem o Ţară sfântă şi un luceafăr ce luminează din Bucovina înstrăinată…”.

La ceas aniversar îi urăm multstimatului şi sfătosului nostru corespondent netitular Porfir SANDULEAC sănătate, să ne scrie tot atât de frumos şi să ne laude şi în continuare, şi la centenarul ziarului, dar atunci să lase cârja acasă. La jubileul de 100 de ani să urce ţanţoş şi mândru pe scenă fără toiag şi să se prindă în Hora Unirii cu fetele cele frumoase şi voinicii din corul „Dragos Vodă”. La mulţi, mulţi ani! Vă urăm un car de bani şi un munte de sănătate! Să aveţi parte de linişte, pace şi înţelegere cu cei dragi!

Felicia NICHITA-TOMA