13 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ÎN SUFLETE SĂ VĂ RENASCĂ DRAGOSTEA DE LIMBĂ, DE VORBA ROMÂNEASCĂ

26 aprilie 2016 р. | Categorie: Limba noastră cea română

Sub impresia celor văzute în Maramureşul istoric, la Poroşkovo, raionul Perecin, regiunea Transcarpatică, unde românii-volohi îşi duc existenţa efemeră într-o totală sărăcie şi mizerie, sunt neştiutori de carte, de legile statului, unde, ironia sorţii, le-a fost sorocit să trăiască, fiind astfel mai uşor de manipulat, o altă durere mi-a prins ca într-un cleşte sufletul – înstrăinarea de Limba strămoşească a românilor din altă provincie istorică a României noastre dragi – Bucovina. Şi dacă românii din Poroşkovo, în pofida vicisitudinilor istorice şi-au păstrat graiul – limba veche românească, cei din nordul Bucovinei îşi trunchiază rădăcinile neamului cu mâinile proprii.

Nu ştiu, mai marii din scumpa noastră Patrie istorică citesc măcar uneori ceea ce postăm pe site-ul ziarului, în Facebook şi alte zeci de grupuri ale prietenilor, dar fraţii de un sânge, de dincolo de sârma ghimpată, din România noastră Mare, ne citesc, ne înţeleg şi ne susţin prin sufletiste  mesaje de încurajare. Nu demult am scris un material despre situaţia alarmantă din şcolile cu limba română de predare din ţinut, când doar într-un an de studii  (2015-2016)  am pierdut 3 şcoli (din 66 au rămas 63). Şi dacă atunci spuneam că principalii vinovaţi sunt părinţii, căci îşi înstrăinează copiii de Limbă şi Neam, acum, însoţindu-i pe dnii Vasile Tărâţeanu, preşedintele Centrului Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, scriitorul, publicistul, istoricul Dumitru Covalciuc, preşedintele Societăţii „Arboroasa”, Arcadie Moisei, şeful Departamentului Învăţământ a Centrului „Eudoxiu Hurmuzachi”, blogerul Vasile Rauţ, dna Larisa Gheorghian, metodistă la Centrul metodic raional Storojineţ, şi vizitând cele două instituţii de învăţământ – Şcoala Medie nr.1 şi ŞM nr.2 – din localitatea românească Pătrăuţii de Sus, mi-am schimbat puţin părerea – aş mai adăuga că aici îşi spune cuvântul şi condiţiile în care studiază copiii românilor.

Deşi, în ŞM nr.2  din Pătrăuţii de Sus a fost deschisă, anul precedent, doar o singură clasă ucraineană, în care învaţă 9 copii de români, direcţia şcolii, în frunte cu directoarea Ina Bahnean, profesorii nu sunt deloc încântaţi de acest fapt, afirmând într-un glas, de rând cu oaspeţii  din Cernăuţi: copiii trebuie mai întâi să cunoască la perfecţie Materna, Limba Română, iar apoi să înveţe şi să ştie bine şi ucraineana ca limbă de stat, şi celelalte limbi străine. Ne-am născut români, moştenind de la daci şi romani dulcele grai românesc şi în el trebuie să învăţăm, să ne instruim copiii, să-l apărăm şi să-l păstrăm pentru nepoţi şi strănepoţi, precum ne-au  învăţat înaintaşii –  Mihai Eminescu, Grigore Vieru…Vom fi prosperi şi de succes doar învăţând, în primul rând, în Limba strămoşilor noştri – Româna. Doar astfel vom dăinui ca Neam, vom putea concura cu oricine. Ce-i drept, am aflat că aici învaţă doar 185 de copii, căci majoritatea părinţilor îşi duc odraslele la ŞM nr.1 din sat, unde au comodităţi excelente pentru studii, mai ales, că învăţământul acolo e mai mult în ucraineană, iar aici şcoala necesită renovare capitală. Or, care părinte nu doreşte ca odrasla sa să înveţe într-o şcoală frumoasă, confortabilă, reparată şi dotată cu cea mai progresivă şi modernă tehnică, mobilier etc., precum e la cea mixtă, ŞM nr.1, unde majoritatea claselor sunt cu limba ucraineană de predare. Din cei 415 elevi, doar 76 învaţă în clase cu limba română de predare. În clasa I-a, cu limba română de predare, bunăoară, învaţă doar 7 copilaşi şi aproape toţi sunt ai romilor, care locuiesc aici alături de români, clasele a 2-a- 4-a sunt complet ucrainizate. Subliniez, condiţiile de învăţământ aici sunt excelente, dna Elena Corjos, director-adjunct, profesoară de biologie, şi ceilalţi profesori prezenţi ne-au primit cu disponibilitate, specificând că numărul mic al elevilor ce învaţă în română e din cauză că părinţii consideră că dacă odrasla va studia în ucraineană, va fi mai deşteaptă, i se vor deschide mai uşor uşile viitorului.  De aceea asemenea întâlniri ar trebui să fie organizate, în primul rând, cu părinţii, căci ei îşi orientează odraslele în care limbă să înveţe. Personal, dna Elena Corjos ne-a informat că fiul său a învăţat la şcoală în română, apoi a absolvit, în ucraineană, fără careva dificultăţi şi probleme, Facultatea de Medicină.

Ar putea da aici o mână de ajutor la înălţarea unui nou edificiu modern şi Statul Român, care urmează să aibă grijă şi de copiii sărmani, rătăciţi prin lume nu din vina lor, precum a sprijinit financiar, cu ani în urmă,  construcţia modernului şi frumosului Gimnaziu de la Crasna, cu limba română de predare, unde ţi-e mai mare dragul să faci carte. Şi autorităţile ucrainene ar trebui să orienteze  mijloace băneşti şi pentru şcolile vechi, pentru a fi reparate capital, dotate şi amenajate corespunzător celor noi.  

Scriitorul Dumitru Covalciuc a conştientizat că părinţii ar trebui să aibă mai multă demnitate naţională pentru a-şi instrui odraslele în Limba maternă, iar în şcolile cu limba română de predare din ţinut să fie introduse, măcar facultativ, ore de istorie a românilor, ca elevii să-şi cunoască trecutul. Fiecare om poate studia alte limbi, căci câte limbi ştie, de atâtea ori e om, dar baza trebuie să fie Materna, a specificat profesorul Arcadie Moisei. Poetul Vasile Tărâţeanu le-a citit tinerilor de la ambele şcoli versuri patriotice, făcându-le donaţii de carte românească. De altfel, ca volumele aduse în şcoli să nu fie ascunse sau aruncate, ar fi bine de organizat o următoare întâlnire cu şcolarii ca ei să povestească ce au citit şi ce au învăţat din aceste cărţi, prin ce le-a atins sufletul Cuvântul Matern.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii: „Zorile Bucovinei”