„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI”, ŞI DACĂ NE-AM UNI, AM FI O FORŢĂ” (III)

„Cât vei trăi pe pământ să-ţi cinsteşti mama, tata, străbunii şi să-ţi păstrezi cu sfinţenie Limba, Credinţa şi Neamul”

Pasionat de lectură, micuţul Porfir CIOCĂLĂU prindea din zbor aproape totul ce-i era necunoscut, ce-i trezea curiozitatea şi setea de cunoştinţe.

„Eram încă foarte mic şi nu-mi dădeau cărţi de la bibliotecă, dar săpam cu fratele în grădină şi el îmi spunea: „Sapă şi lotul meu şi-ţi voi lua cărţi de la bibliotecă”. Astfel munceam numai să am ce citi. Acum tinerii nici nu citesc, nici nu sapă. Păşteam vaca lui moş Spiridon, un bătrânel din sat, care ştia foarte multe poveşti, doar ca să-mi povestească şi mie şi le scriam într-un caiet. Apoi, când duminica ne adunam la vatra satului,  le spuneam oamenilor poveşti. Aveam darul de a povesti. Iar când eram elev în clasele superioare, m-au ales responsabil de cei mai mici şi le spuneam poveşti celor din clasele primare. Învăţător era cine putea scrie, căci majoritatea intelectualităţii româneşti se refugiase în România”.

A făcut 4 clase la Berestea, apoi a învăţat în şcolile din s. Boian şi Noua Suliţă. Pasiunea pentru carte şi cunoaştere l-a îndemnat să-şi continue studiile la Tehnicumul din Kameaneţ-Podilskyi, apoi tocmai la Moscova, unde a studiat la Institutul „A. Kosâghin”. Toată viaţa s-a condus după cuvintele lui Montesquieu: „Trebuie să înveţi mult, ca să ştii măcar puţin”. A activat ca inginer-şef şi preşedinte al sindicatelor la uzina „Legmaş” . Destinul l-a bucurat cu o fiică şi doi feciori – Angelica, Dumitru şi Petrică, cu nepoţeii Tair şi Xenia.

Filozofia vieţii interlocutorul a însuşit-o excelent, afirmând că „fuga după fericire te duce la nenorocire, iar când omul pierde dragostea, se termină şi fericirea, moare interesul faţă de viaţă. Or, e mai bine să le ai pe ambele – şi fericire, şi dragoste, căci femeile oricum amăgesc bărbaţii, îi fac să creadă că totul fac ei, însă, în realitate, femeia conduce cum vrea. Dar, cum n-ai da, totuşi, e mai bine cu femeia lângă tine, decât fără ea. Iar pentru a o înţelege pe femeie trebuie să citeşti nuvelele lui Guy de Maupassant”.

Sincer vorbind, am avut plăcerea să discut cu un asemenea om multilateral dezvoltat. De regulă, mai mult ascult durerile interlocutorilor mei. De data aceasta, însă, am fost mai mult delectată cu versuri din creaţiile Marelui Eminescu, Puşkin, Jacques  Prevert  (dl Porfir a studiat 3 ani franceza la Universitatea Cernăuţeană),  cu romanţa „La umbra nucului bătrân” etc.

Aş dori să menţionez că din interesanta noastră discuţie, din întreaga filozofie a dlui Porfir CIOCĂLĂU, am concis că dumnealui, ca şi povestitorul de la Humuleşti, Ion Creangă, „ la 30 de ani n-a devenit nici  mai frumos şi nici  mai bogat la 40 de ani”, însă la cei 75 de ani, pe care-i va împlini anul acesta e mulţumit de viaţa pe care a trăit-o.

„Am ajuns la cel de-al 75-lea an de viaţă şi am însuşit câteva lucruri sfinte: cât vei trăi pe pământ să-ţi cinsteşti mama, tata, străbunii şi să-ţi păstrezi cu sfinţenie Limba, Credinţa şi Neamul”.

Felicia NICHITA-TOMA