17 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

DE SĂRBĂTOAREA ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI TOATĂ ROMÂNIA A CÂNTAT LA CERNĂUŢI

29 mai 2016 р. | Categorie: Noutăţi

S-a cânta, s-a simţit româneşte şi prin alte părţi ale globului, căci neamul nostru este risipit prin toată lumea. Însă, nicăieri în altă parte, România nu este atât de mult aşteptată şi cu atâta bucurie primită ca la românii din jurul hotarelor Ţării. Şi nicăieri România nu este mai aproape de sufletele celor despărţiţi de hotare ca în nordul Bucovinei, ca în Ţinutul Herţei... Acest incurabil fior de dor a vibrat la maximum în timpul spectacolului de gală, consacrat Zilei Românilor de Pretutindeni, Cernăuţiul devenind pentru câteva ore capitala cântecului popular românesc.

Evenimentul a avut o aură cu totul ieşită din comun pentru comunitatea noastră, deoarece în centrul tuturor s-a aflat un tânăr, dar deja consacrat interpret, Ilie Caraş, care şi-a luat zborul de pe valea Siretului, din Ropcea, reuşind să cucerească dragostea unui public larg în România. De dragul lui au sosit la Cernăuţi mari cântăreţi înscrişi în fonoteca de aur, care au dat strălucire cântecului popular. Au îmbogăţit sărbătoarea cu intensitate emoţională şi prestanţă Orchestra de Muzică Populară Radio România, dirijată de virtuozul Adrian Grigoraş, Georgel Nucă, unul din cei mai îndrăgiţi interpreţi şi prezentatori, Elise Stan, etnomuzeolog, redactor de emisiuni folclorice la TVR, Violeta Ianculescu, redactor-şef la Radio România, precum şi o pleiadă de tineri interpreţi din toate zonele folclorice ale românităţii.

E o mare fericire să fii iubit, să te scufunzi în profunzimea acestei dragoste la tine acasă, aşa cum a fost onorat tânărul Ilie Caraş, în primul rând de profesoara care i-a întrezărit şi i-a cultivat harul pentru cântec – laureata premiului „Etnos”, Victoria Costinean, lucrător emerit al culturii din Ucraina, care a înscris la Bucureşti câteva piese cu orchestra dirijorului Adrian Grigoraş. Interpretând melodiile „Doamne, dac-a fi vreo dată..” şi „Pe cosârea lui Ionică”, îndrumătoarea i-a amintit norocosului discipol, care şi-a văzut aievea visul în sala arhiplină a Filarmonicii din Cernăuţi, cu un prezentator de vază alături, de „Izvoraşul” din satul natal, de unde i se trag rădăcinile. De asemenea, şi slujitorul altarului Bisericii din Ropcea, vrednicul preot Constantin, i-a răscolit emoţii cu darul şi mesajul său duhovnicesc.

Alături de Institutul Cultural Român şi Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi”, ambele din Bucureşti, printre organizatorii şi susţinătorii principali ai evenimentului s-a aflat Consulatul General al României la Cernăuţi. Cu flori, cuvinte de înălţare spirituală i-a onorat pe protagoniştii spectacolului, precum şi pe toţi participanţii, Excelenţa Sa Eleonora Moldovan, urcând mai întâi în scenă într-un format oficial, alături de consulii Edmond Neagoe şi Aurelian Rugină, care a dat citire mesajului Ministrului delegat pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni, Dan Stoenescu. Mulţumind tuturor partenerilor, dna Eleonora Moldovan a menţionat că avem mulţi români care ne fac cinste în lume, Ilie Caraş fiind unul din purtătorii patrimoniului folclorului viu, un fiu al Bucovinei care păstrează cântecele bunicilor, rugăciunea maternă, care şi-a găsit nuntirea supremă în întâlnirea cu publicul de acasă. Dna Consul General i-a dorit ca următorul său proiect să fie o nuntă adevărată, pe care s-o joace la Cernăuţi, avându-i de vornicei pe marii artişti ai cântecului popular, iar spectatorilor (adoratorilor muzicii populare româneşti) le-a dorit să fie la fel de uniţi şi numeroşi la toate sărbătorile naţionale – 1 decembrie, Zilele Eminesciene, sărbătoarea Limbii Române.

Mărturisind că în pauzele dintre cântece plânge întruna, Ilie Caraş avea pentru ce-şi da frâu liber lacrimilor, primind florile de la bunicuţa sa, de la copilaşii de nu-şi dădeau rândul spre scenă. Alexandra Jar i-a adus un colac cât satul Mihoreni de mare (dar cea mai înfocată declaraţie de dragoste i-a făcut, totuşi, lui Georgel Nucă), primăreasa din Hreaţa, Emilia Matei, i-a înmânat diploma de cetăţean de onoare al acestui sat, iar primăreasa din Mahala s-a destăinuit că nu se satură să-l tot asculte. Cu o diplomă din partea Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi l-a menţionat directorul acestei instituţii Vasile Tărâţeanu, unul din organizatorii activi ai manifestării.

Într-un unic suflet românesc, dornic de veselie, s-au contopit sutele de spectatori şi interpreţii, căci „Cine nu se-nveseleşte, nici pe el nu se iubeşte şi degeaba mai trăieşte”, vorba cântecului vestitei Ştefania Rareş. De fapt, toţi au fost aplaudaţi frenetic, inundaţi în flori – şi cei din generaţia de aur, ajunşi în zenitul gloriei artistice – Ştefania Rareş (nu s-a văzut cu Cernăuţiul din 1964), Cristian Pomohaci (slujitor al bisericii şi al folclorului), Elisabeta Turcu (cea mai aleasă floare a cântecului muntenesc), Nicolae Datcu, a noastră Victoria Costinean, Ion Drăgan din Ţara lui Brâncuşi, adică de la Târgu Jiu, dar şi tinerii Angelica Flutur, Dănuţ Onoiu (în căutarea unei mândruţe), Florin Pârlan (cu mărgăritare din lăzile Teleormanului), Stela Botez, cobzăriţa din Chişinău, Georgiana Păduraru din Băcău, Narcisa Băleanu, „ mică cât o nucă, dar cu voce cât un munte” din Mehedinţi. Ca să-i împace pe toţi cei dragi, Alexandru Tărâţeanu a cântat şi pentru părinţi, şi pentru domnişoare.

Am ieşit din îmbrăţişarea acestei sărbători dăruite de Ţara mamă cu îndemnul din cântecul Elisabetei Turcu: „Fruntea sus, frate române!”. Bine ar fi să ne vedem tot atât de mulţi, de uniţi şi în apărarea identităţii naţionale, a limbii în care ne cântăm bucuriile sau ne plângem durerile. Or, nu dă Doamne să rămânem numai cu „Sus păharul, să uităm unde-i amarul”.

Maria TOACĂ