08 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

FUNCŢIONARII DE STAT SUNT OBLIGAŞI SĂ CUNOASCĂ LIMBILE REGIONALE ŞI ALE MINORITĂŢILOR NAŢIONALE

6 iunie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

N-a curs chiar atât de multă apă pe Prut de la acea perioadă de efervescenţă patriotică şi nemaipomenit entuziasm, când aproape în fiecare număr al „Zorilor Bucovinei” anunţam cu bucurie că limba română a căpătat statutul de limbă regională în încă o localitate din ţinutul nostru. Acum rar cine îşi mai aminteşte de deciziile luate la şedinţele consiliilor locale, la adunările generale ale satelor, de parcă acestea nici n-au fost, de parcă nici nu s-a votat prin satele noastre ca româna să fie pe picior de egalitate cu limba de stat. Au intervenit evenimente dramatice, a izbucnit conflictul armat în estul Ucrainei, s-a iscat panica provocată de valurile mobilizării… Cine să mai ţină seama, cui să-i mai pese de statutul limbii?!

Formal, însă, hotărârile luate în multe localităţi din raioanele Noua Suliţă, Storojineţ, Herţa, Hliboca, referitor la statutul regional al limbii române, rămân în vigoare. În orice caz, n-am auzit ca pe undeva ele să fi fost anulate. Nici legea cu privire la funcţionarea limbilor regionale şi ale minorităţilor naţionale în Ucraina, deşi a provocat destul scandal în parlament, n-a fost contestată conform regulamentului. Dimpotrivă, în parcursul său european, vrând-nevrând Ucraina va trebui să accepte nu doar reformele în detrimentul cetăţenilor, ci şi drepturile minorităţilor naţionale, implicit funcţionarea limbilor regionale în teritoriile compact locuite de comunităţile etnice.

Despre acest aspect al îndeplinirii condiţiilor pentru aderarea la Uniunea Europeană în societatea ucraineană se vorbeşte mai puţin, mai precis nici nu se aminteşte, cu toate că deputaţii au fost nevoiţi să adopte unele legi nefavorabile elitei politice. Astfel, de la 1 mai anul curent, a intrat în vigoare noua lege „Cu privire la serviciul de stat”, votată de Rada Supremă încă în decembrie 2015. S-au codit cam mult timp dregătorii cu această lege, chemată să excludă două defecte serioase ale sistemului birocratic – corupţia şi nepotismul. De fapt, nu aveau altă ieşire, deoarece aparatul de stat al Ucrainei a fost clasificat ca cel mai defectuos, fiind clasat pe unul din ultimele locuri în lume. Bunăoară, în 2014, Ucrainei i-a revenit locul 130-a într-un rating al competitivităţii a 144 de ţări, privind calitatea instituţiilor de stat.

Însă şi fără acest clasament e evident că eficienţa aparatului de stat este minimă în societatea noastră. În timpul de faţă în sectorul serviciului de stat sunt angajaţi 300 mii de funcţionari. Până în 2019, când se prevede finalizarea reformei serviciului de stat, în instituţiile respective trebuie să rămână circa 150 mii de persoane. Or, reducerea aparatului cinovnicilor este unul din obiectivele principale ale noii legi. Deja a şi început reducerea funcţionarilor şi desfiinţarea unor sectoare ale serviciului de stat. Una din schimbările radicale este că multe categorii îşi pierd statutul de funcţionar de stat – consilierii, ajutorii, secretarii de presă din echipele miniştrilor, deputaţii, judecătorii, procurorii, lucrătorii Băncii Naţionale, ai mediilor informative, aşezămintelor de învăţământ superior. În această categorie intră şeful statului, şeful Administraţiei Preşedintelui şi adjuncţii săi, membrii Cabinetului de Miniştri, preşedintele şi membrii Comitetului Naţional pentru Televiziune şi Radiodifuziune, preşedintele CEC, secretarul Consiliului pentru Securitate Naţională şi Apărare.

Nu voi expune toate punctele legii care, în realitate, prezintă interes pentru persoanele ce-şi doresc o carieră în sectorul muncii de stat. Mă voi opri la ceea ce e important pentru noi, ce trebuie să ştim şi avem dreptul să le cerem funcţionarilor de stat. Aşadar, în lege se menţionează o cerinţă obligatorie pentru toate categoriile de cinovnici. Ei sunt datori să posede limba de stat, dar să cunoască şi limbile regionale şi ale minorităţilor naţionale din teritoriul unde îşi au serviciul. Adică, dacă ne vom adresa în română unui lucrător de stat din raionul Noua Suliţă, Storojineţ sau Hliboca, nemaivorbind de Herţa, el este dator să ne răspundă sau măcar să ne înţeleagă (să nu ne bruscheze). Luând ca punct de referinţă această lege, deputaţii locali din localităţile cu populaţie românească ar trebui să scoată din sertare procesele verbale cu deciziile privind statutul limbii române şi să le pună în aplicare. E bine ca acest lucru să ajungă şi la părinţii care îşi înscriu copiii în clase cu predarea în ucraineană, să ştie fiecare că în Ucraina poţi să ajungi om mare nu doar cu limba naţiunii titulare, ci şi cu româna noastră!

Maria TOACĂ