17 noiembrie 2017
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Eminescu – 150 de ani de la debut

3 iulie 2016 р. | Categorie: Eminesciana

Dacă fondatorii Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor (1890), în special N. Iorga, ar putea cunoaşte realizările Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (reînfiinţată la 24 ianuarie 1990), dar, în mod deosebit ale fondatorului său, Victor Crăciun (fondator alături de Cristiana Crăciun, I. Popescu-Gopo, A. Donos, Vlad Bâtcă, V. Lupu, Gr. Vieru, Emil Loteanu, Eugen Doga etc.) ar fi pe deplin mândri. La o succintă trecere în revistă, Victor Crăciun şi Liga Culturală au organizat pentru românii din ţară, dar şi pentru cei 13 milioane de români din afara ţării, Congresul Spiritualităţii Româneşti, condus de scriitorul şi omul politic de excepţie, Adrian Păunescu, şef al Comisiei de Cultură din Senat (azi, se ştie cine conduce cele două comisii de cultură şi ce-au întreprins pentru cultura naţională?!).

Victor Crăciun a avut ideea genială de a organiza Podul de Flori de la Prut ( o descătuşare psihică a românilor de pe ambele maluri ale românescului râu), apoi omagierea plenară şi complexă a războaielor daco-romane, care au dus la formarea limbii şi a poporului român (la împlinirea a 1900 de ani), a lui Mihai Viteazul (400 de ani), Ştefan cel Mare (500 de ani), M. Eminescu (150 de ani), Brâncuşi etc., etc. Pentru fiecare din aceste evenimente marcante din istoria naţională, Liga Culturală, prin Cristiana şi Victor Crăciun, a editat albume documentar-artistice, a dezvelit busturi, plăci memoriale, a oferit diplome, medalii, plachete şi insigne.

Pentru 2016, Victor Crăciun a mai descoperit un moment: 150 de ani de la apariţia numelui Eminescu în spiritualitate, prin schimbarea benefică a numelui său din acte, Eminovici, de către Iosif Vulcan şi a considerat că evenimentul „trebuie transformat dintr-o simplă aniversare a 150 de ani la apariţia numelui său pe frontispiciul scrisului naţional şi universal într-o sărbătoare a culturii şi într-un moment de eclerare a ei pe plan mondial”, cum îi motivează Victor Crăciun importanţa într-o adresă oficială. Astfel, Victor Crăciun, academicianul şi cetăţeanul de onoare al Craiovei, a conceput un program unitar în şapte etape, începând cu Budapesta (unde a apărut revista „Familia” lui Iosif Vulcan) şi finalizând la Chişinău, prin coparticiparea la cel de-al V-lea Congres Mondial al Eminescologilor, iniţiat şi moderat de acad. Mihai Cimpoi.

Pe Victor Crăciun nu l-a putut împiedica nici neplăcuta operaţie chirurgicală; de pe patul de spital, alături de soţia sa, Cristiana, a dirijat întregul program al manifestărilor de la Arad, Budapesta, Dumbrăveni-Suceava, Cernăuţi.

La Dumbrăveni-Suceava (unde în tradiţia locală se crede că aici s-ar fi născut Poetul, ca şi fraţii săi, şi unde tatăl său era căminar), primarul Ioan Pavăl şi secretarul Primăriei, Mihai Chiriac, au organizat, pe 18 iunie 2016, ce-a de-a IX- ediţie a Festivalului Internaţional „Mihai Eminescu”, manifestare de înaltă ţinută intelectuală prin participarea academicienilor: Eugen Simion, Maya Simionescu, N. Breban, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Vasile Tărâţeanu, Eugen Doga, Victor Spinei, Mihai Voicu, a scriitorilor Nicolae Georgescu, Doina Rizea,V. Bahnaru, Lucian Chişu, Andrei Păunescu, Luicia Olaru Nenati, Mihai Sultana Vicol, Doru Dinu Glăvan, Viorel Dinescu, Bianca Cernat, Paul Cernat, Bogdan Creţu, Tudor Nedelcea, Gh. Bîlici, a generalilor (r) Mircea Chelaru şi D. Boriglavschi etc.

Ca de fiecare dată, autorităţile locale au acordat diplome, medalii, titlul de „cetăţean de onoare” al Dumbrăvenilor etc. Dar, spre a rămâne peste timp, Primăria Dumbrăveni, cu ajutorul sponsorilor, a editat, în condiţii grafice de excepţie, în colecţia „Opere fundamentale” a Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă (condusă de Maya Simionescu şi Eugen Simion) trei volume din opera lui G. Călinescu: vol. 1, Viaţa lui Mihai Eminescu. Opera lui Eminescu; vol.2, Opera lui Mihai Eminescu (ultimele două volume) şi Eminesciene dincolo de monografie (adică studiile şi articolele călinesciene despre Eminescu, publicate ulterior  tipăririi celor patru volume). Este o ediţie critică îngrijită de Nicolae Mecu, Ileana Mihăilă şi Daciana Vlădoiu, cu o introducere substanţială de Eugen Simion, care se întreabă cum arată „Eminescul lui G. Călinescu?” şi răspunsul apare imediat: „Cum sugerează în repetate rânduri criticul acesta care află mereu cuvintele norocoase: un poet care vede cosmic, care percepe dezmăţul naturii, care aduce lumea şi natura românească în lirică şi sileşte limba română să cuprindă şi să exprime marile concepte filosofice şi mai toate situaţiile de existenţă, într-un mod nepereche, sigilat de destin, cum am reţinut că scrie exegetul său, el însuşi un om sigilat de destin şi, poate fără pereche până acum în lumea noastră intelectuală”.

De la Dumbrăveni, unde a dezvelit o placă memorială, delegaţia Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, condusă de Gheorghe Grigorescu, avându-i în componenţă pe generalul (r) D. Borislavschi, Veronica Grigorescu, Mihai Chiriac, Viorica Nebel (redactorul şef al revistei „Origini”), Tudor Nedelcea şi grupul de la Rm. Sărat, reprezentând filiala Ligii Culturale (Radu Ion, Valeria Roşca, Victoria Muşat, Ion Milea, Toma Cristian Chiru) a plecat spre Cernăuţi. Aici a fost dezvelită placa memorială „Eminescu” pe casa lui Aron Pumnul, imobil intrat de curând în administrarea comunităţii româneşti (care urmează să-l restaureze, foştii locatari ucrainieni lăsându-l într-o stare jalnică). Au vorbit, cu acest prilej, acad. Vasile Tărâţeanu, Gh. Grigorescu, reprezentantul Consulatului României la Cernăuţi. Lucian Ionuţ Indreiu, Tudor Nedelcea, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Ucraina-regiunea Cernăuţi, V. Dovghi. În curtea Casei lui Aron Pumnul, Liga Cultural a dezvelit, în iunie 1990, un bust de bronz al lui Eminescu, opera lui Marcel Guguianu, sfinţit pe o ploaie torenţială în prezenţa lui Victor Crăciun, Mihai Cimpoi, C. Galeriu, Valeriu Anania, Ioan Alexandru, Grigore Vieru, Tudor Gheorghe etc.

A urmat un simpozion ştiinţific la Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, condus de acad. Vasile Tărâţeanu. Imobilul, cu valoare patrimonială, a fost cumpărat de avocatul bucureştean Eugen Pătraş pentru comunitatea românească, aici funcţionând Centrul Cultural, o librărie şi un restaurant cu specific românesc. Au vorbit: Nicolae Toma, redactorul şef al ziarului „Zorile Bucovinei” şi Maria Toacă, redactor-şef adjunct, criticul literar Ştefan Broască, Elena Tărâţeanu, directoarea Muzeului „M. Eminescu”,  Octavian Voronca, membru al prezidiului Societăţii „M. Eminescu” din regiunea Cernăuţi, gen. (r) D. Borislavschi, magistratul Radu Ion. A fost prezentat primul număr  din seria nouă a revistei „Neamul românesc”, director V. Tărâţeanu. Liga Culturală a oferit, ca de obicei, cărţi, diplome şi medalii comemorative românilor bucovineni care s-au remarcat în organizarea de acţiuni culturale şi ştiinţifice pentru păstrarea identităţii naţionale. A fost lansat volumul Eminescu – 150 de ani de la debut de Victor Crăciun. Corul bărbătesc al Societăţii Culturale „M. Eminescu” a impresionat prin calitatea interpretării şi a repertoriului ales.

La Cernăuţi, ghidaţi de arhivistul Dragoş Olaru şi de Angela Bota, ghid la Universitatea Cernăuţeană, delegaţia Ligii Culturale a vizitat Universitatea de Stat (fosta Mitropolie a Bucovinei), un edificiu înscris ca patrimoniu UNESCO, construit într-un „amestecuş” de stil bizantin şi maur, şi cimitirul vechi al oraşului, unde-şi dorm somnul de veci mari bărbaţi ai neamului românesc: Aron Pumnul, Humurzachi, D. Onciu etc.

Şi pentru ca toate acţiunile din acest an dedicate autorului Doinei să aibă un suport documentar, Victor Crăciun a purces la elaborarea unui nou volum: Eminescu – 150 de ani de la debut şi de la apariţia numelui său în cultura naţională şi universală, ediţie de Cristiana Crăciun (Liga Culturală/Editura Semne, 2016). Este a 46 carte numai despre Eminescu (la două dintre cărţi  am fost onorat să colaborez).

Prevestit de Simion Bărnuţiu încă din 1853 („ăst Luceafăr pe cerul Daciei”), Eminescu a debutat în literatură, în ianuarie 1866, în „Lăcrămioarele învăţăceilor”, cu poezie dedicată lui Aron Pumnul, dar naşul său literar a fost să fie un român din Pesta, Iosif Vulcan, care i-a publicat în „Familia” (nr. 6, 25 februarie/9 martie 1866), poezia De-aş avea, cu următoarea caldă recomandare: „Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june numai de 16 ani, care, cu primele sale încercări poetice trimise nouă, ne-a surprins plăcut”. Eminescu şi-a însuşit tacit noul nume „fiind acceptată şi juridic – cum argumentează Victor Crăciun –, astfel încât înscrirea lui la universităţi, la Viena şi Berlin, unde, am constatat chiar noi în documente că numele lui este scris de mână proprie [...], iar acceptarea acestui nume este definitivă”.

La Cernăuţi, autentic burg european, Eminescu învaţă clasele a III-a şi a IV-a primară la National Hauptschule (1858-1860), continuă la Ober Gymnazium clasa I, dar rămâne repetent într-a doua (1860-1862), repetă clasa a II-a (1862-1863), dar primăvara părăseşte Cernăuţiul pentru Ipoteşti. În toamna lui 1865, îşi reia studiile la Cernăuţi, stă în gazdă la profesorul Aron Pumnul, căruia îi organizează biblioteca, dar, după un an, pleacă la Blaj. Revine la Cernăuţi în 1867 şi 1875.

Întâlnirea cu Aron Pumnul este decisivă pentru viitorul său intelectual, profesorul său intenţionând chiar să-l înfieze, „intuind că în ucenicul său sălăsluieşte o personalitate puternică, posibil un intelectual care să ridice neamul său” (Vezi şi monografiile semnate de Petru Rezuş şi Ilie Rad, precum şi antologia lui Ion Filipciuc, Eminescu în Bucovina, 2012).

Prezentând strada Eminescu din Cernăuţi (care există şi azi) şi alte locuri legate de marele poet şi familia sa, Victor Crăciun subliniază un moment semnificativ şi caracteristic personalităţii sale: reîntoarcerea Poetului în Cernăuţi în septembrie 1875 spre a difuza clandestin broşura Răpirea Bucovinei după documente autentice, cu o prefaţă de M. Kogălniceanu, în semn de omagiu adus lui Grigore Ghica voevod, ucis la 12 octombrie 1777, pentru că n-a cedat Bucovina, conform planurilor din culisele Imperiului Habsburgic şi cel Otoman.

După descrierea „popasurilor transilvane” ale lui Eminescu, şi în special la Blaj, „mica Romă”, Victor Crăciun se opreşte la Pesta, sediul revistei „Familia” a lui Iosif Vulcan şi al revistei „Federaţiunea”, unde, sub pseudonimul Varro, Eminescu publică, la numai 20 de ani, trei articole virulente, dar drepte privind soarta românilor din Imperiul Habsburgic: Să facem un Congres, În unire e tăria şi Echilibrul. Pentru aceste articole, directorul publicaţiei urma să fie condamnat penal, dar junele poet Eminescu se desconspiră ca adevăratul autor al acestor articole şi că el trebuie să fie pedepsit, şi nu directorul revistei. Lucru rar la noi, dar şi aiurea.

Studiul lui Victor Crăciun se încheie cu prezentarea tezei de doctorat despre Eminescu, susţinută la Budapesta, în 1895, de Elie Miron Cristea, viitorul şi primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Este, de fapt, primul doctorat consacrat autorului Luceafărului din literatura română.

Facsimile şi fotografii-document încheie acest recent volum semnat Victor Crăciun, care se adaugă vastei bibliografii eminesciene.

Victor Crăciun şi Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni formează un tot unitar, o instituţie românească în adevăratul sens al cuvântului.

Tudor Nedelcea