14 august 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

SUB NIMBUL LUI ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT, ROMÂNII DIN HRUŞĂUŢI SE ÎNTĂRESC ÎN MĂRTURISIREA CREDINŢEI

13 iulie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

Zi toridă a lunii lui Cuptor, răcorită de stropii apei sfinţite la marele praznic al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel… La Hruşăuţi, localitatea românească aşezată de Dumnezeu sub geana Cosminelor, pe unde şi-a repurtat celebrele victorii Ştefan cel Mare şi Sfânt, această sărbătoare este înscrisă nu doar în calendarul bisericesc, ci şi în inima fiecărui sătean. Or, fiecare, chiar şi acei care încă nu erau născuţi, ci purtaţi în codul genetic al viitorilor părinţi, au contribuit cu fapta, sau măcar cu rugăciunile şi visul, la înălţarea Bisericii cu hramul Sf. Apostoli Petru şi Pavel, mucenicii care îi ocrotesc, îi întăresc să mărturisească credinţa întru Hristos, dar şi dragostea pentru moştenirea lăsată de Marele Voievod.

Pe bună dreptate, acest sfânt locaş poate fi definit ca o Catedrală a neamului românesc din Bucovina. Simbolic exprimându-mă, pot spune că a fost clădit pe fundamentul memoriei istorice, ca un triumf al adevărului despre faptele creştineşti ale lui Ştefan cel Mare, ideea înălţării lăcaşului fiind exprimată în public la 1990, când la ŞM Voloca a fost dezvelit bustul lui Ştefan cel Mare (primul în nordul Bucovinei). Astfel, în cinstea împlinirii a unei jumătăţi de mileniu, în 1997, de la victoria Voievodului moldav din Codrii Cosminului în bătălia de apărare a gliei străbune de năvălitorii străini s-a pornit măreaţa lucrare, binecuvântată de puterea divină. Prin motivaţia sa istorică, Biserica Sf. Apostoli Petru şi Pavel din Hruşăuţi merită să fie înscrisă în patrimoniul sfintelor lăcaşe înălţate de Domnitorul Moldovei după fiecare bătălie victorioasă ca semn de smerenie şi mulţumire Preaînaltului. Ceea ce n-a reuşit Domnitorul să ctitorească pe plaiurile Cosminelor, au făcut cu mare iubire duhovnicească „urmaşii urmaşilor lui Ştefan”, arătând prin fapta lor că Ştefan Vodă n-a murit, după cum ne spune cântecul ce-i reprezintă atât de strălucit pe coriştii Bisericii din Hruşăuţi, conduşi de dirijorul Gheorghe Sadovei.

Despre meşterii „mâini de aur”, despre acel vestit Aurel Bojescu, despre prinosul sătenilor, în special al preoţilor Vasile Paulencu şi Ioan Gorda s-a scris şi se cunosc multe lucruri, ce vor intra cu timpul în legendă. Nu sunt date uitării nici greutăţile înfruntate, îndeosebi piedicile puse de unii neprieteni în calea românilor de a-şi comemora eroii din negura trecutului, când nici un sacrificiu nu era prea mare pentru apărarea pământului şi credinţei strămoşeşti. Doar ideea înălţării Bisericii din Hruşăuţi a apărut odată cu iniţiativa de a ridica monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt! S-a sfinţit şi o cruce pe locul unde avea să fie dezvelită statuia. Au sărit atunci „savanţi-istorici” din Cernăuţi, cu un noian de contraargumente ce dovedeau, delicat vorbind, că Marele Domnitor nu merită recunoştinţa posterităţii, adică monumentul. Au trecut anii, cu demersuri (din când în când) din partea comunităţii româneşti şi proteste categorice din partea oponenţilor. Cu timpul, se pare că temerarul proiect a fost abandonat. Bătută de ploi şi furtuni, Crucea de pe Deal a putrezit... Am impresia că liderii societăţilor din Cernăuţi nici n-au observat dispariţia ei. În orice caz n-am auzit careva din ei să bată cineva alarma, doar parohul Bisericii din Hruşăuţi, vrednicul părinte Dumitru Tocar, l-a sensibilizat pe ministrul consilier al Consulatului General al României la Cernăuţi, dl Ionel Ivan, prezent la ceremonia prăznuirii Hramului Bisericii. Dumnealui i-a solicitat sprijinul la promovarea unui proiect pentru instaurarea măcar a unei Troiţe în cinstea apărătorului creştinismului în Europa.

Această problemă, însă, nu putea fi rezolvată în ziua de cinstire a Sfinţilor Apostoli şi Sfântului Ştefan cel Mare, rămânând să fie discutată cât mai curând. Dar e cert că nu va fi amânată, deoarece românii din satele Voloca şi Hruşăuţi, în frunte cu preoţii, cu primarul, cu gospodarii de viţă veche, nu-şi lasă de izbelişte valorile. S-a simţit acest lucru în timpul sfintei liturghii, oficiate de un sobor de preoţi, susţinuţi de corurile bisericeşti din Hruşăuţi (dirijor Gheorghe Sadovei) şi Voloca (dirijor Ioan Bodnar), în morala predicii ţinute de părintele Vasile Paulencu, în cuvântul de mulţumire şi mărturisire duhovnicească al părintelui Dumitru Tocar…

Părintele Vasile Paulencu, slujitor la Crasna, dar strâns legat sufleteşte de baştina sa Voloca, a ţinut în faţa enoriaşilor o predică încărcată de înţelepciune despre faptele creştineşti ale Apostolilor care îi protejează, întărindu-le credinţa că nu sunt ai nimănui. Sfântul Petru ne deschide cu cheile încredinţate Împărăţia Cerurilor, având puterea de a lega şi dezlega păcatele oamenilor. Iar Sfântul Pavel este zugrăvit pe icoane cu sabia în mână, ceea ce înseamnă propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu, arma sa fiind o sabie duhovnicească îndreptată împotriva duhurilor răutăţii, menită să arate puterea şi lucrarea cuvântului lui Dumnezeu. "Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi-i mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până la despărţirea sufletului şi duhului… " (Evr. IX, 12) – acesta a fost laitmotivul predicii părintelui Vasile Paulencu, amintindu-ne că viaţa pământească este trecătoare, că foarte repede bate ceasul când fiecare trebuie să răspundă pentru faptele şi vorbele sale. Invocând suferinţele Apostolilor, preotul a aprofundat faptul că nici o suferinţă nu le-a micşorat râvna de propovăduire a credinţei, nici o primejdie nu i-a înspăimântat. Sfântul Apostol Pavel a fost numit „Apostolul Neamurilor”, ca unul ce a vestit cel mai mult pe Hristos, printre popoarele păgâne din acele timpuri, iar sfârşitul său a fost cu moarte de mucenic tăindu-i-se capul cu sabia, în aceeaşi zi cu Sfântul Petru.

Cinstindu-i pe aceşti mari ctitori ai credinţei noastre, enoriaşii l-au avut de părtaş la rugăciunile lor pe reprezentantul misiunii diplomatice a Statului Român la Cernăuţi, ministrul consilier Ionel Ivan. Aici e de menţionat că România, prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a acordat un substanţial ajutor financiar la finisarea lucrărilor. Exprimându-şi bucuria de a se afla printre aceşti oameni la marea lor sărbătoare, onoratul oaspete a relevat: „Vă mărturisesc că sunt a doua oară aici. Prima dată am fost în urmă cu mulţi ani. Lucram ca diplomat la Ambasada României la Kyiv. Am venit atunci ca reprezentant al Statului Român care a contribuit la înălţarea acestei biserici şi darea ei în folosinţă veşnică. Felicitându-vă pentru sărbătoarea de astăzi, vreau să vă mărturisesc că am fost foarte atent la tot ce a spus părintele Vasile şi, în timp ce-i ascultam frumoasa predică, am evocat în gând evenimentul de acum câteva zile de la Sfânta Mănăstire Putna, unde s-au sărbătorit 550 ani de când a fost pusă piatra de temelie. Sfântul Ştefan cel Mare are cărui urme se află şi astăzi pe aici a stat ca o pavăză vie la graniţele Europei, pentru a menţine creştinismul pe continent. Fiecare prin faptele sale, prin puţinul său prinos (noi ca reprezentanţi ai Statului Român, Dumneavoastră ca mândri locuitori ai acestei comune) contribuim la ducerea mai departe a creştinismului. Îmi răsună în memorie câteva cuvinte dintr-un deosebit cântec, care spune: „S-arătăm prin fapta noastră,/ Tuturor necontenit/ Că prin neamul său în lume,/ Ştefan Vodă n-a murit”. Evocând bunele relaţii ale lui Ştefan cel Mare cu ucrainenii (una din soţii, Evdochia, a fost din Kyiv), domnul ministru consilier a asigurat asistenţa că România este alături de Ucraina şi face totul pentru a contribui la instaurarea păcii în ţara vecină.

Momente marcate de gloria veacurilor trecute, vii şi astăzi în memoria consătenilor, istoria de la care a pornit construcţia sfântului locaş au fost rememorate de voloceanul Gheorghe Cazacu, un cunoscut om de afaceri. Prezente la ceremonie, primele persoane din conducerea raionului Hliboca – Gheorghe Predii, şeful Administraţiei Raionale de Stat, şi Petro Panciuk, preşedintele Consiliului Raional, au exprimat mulţumiri feţelor bisericeşti, venind şi cu o veste îmbucurătoare: la Hruşăuţi va începe construcţia unui nou ambulatoriu. Chiar a doua zi urma să fie sfinţit locul viitorului ambulatoriu. De faţă era şi deputatul în Consiliul Regional, Vasile Bicer, responsabil de realizarea proiectului. De o surpriză deosebit de plăcută a avut parte unul din cei mai vrednici gospodari ai satului, un sincer patriot al neamului, Ion Seminiuc. Lăudându-l pentru contribuţia la prosperarea spirituală a localităţii, mai ales pentru impresionanta colecţie de exponatele de muzeu adunate la el acasă, primarul Valentin Hlopina a anunţat decizia deputaţilor locali de a i se acorda titlul de cetăţean de onoare al satului Hruşăuţi. Semnificativ este că diploma şi medalia corespunzătoare i-au fost înmânate în ziua celei mai mari sărbători a satului.

Cu mult respect a mulţumit parohul Bisericii enoriaşilor din satele vecine, feţelor bisericeşti, sosite şi de peste hotarele Ucrainei (din Edineţ şi or. Siret), în special părintelui Vasile Paulencu pentru că a adus cel mai scump odor bisericesc de la Crasna – Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, izvorâtoare de mir, tămăduitoare de dureri trupeşti şi sufleteşti. La agapa oferită după miruirea enoriaşilor s-au bucurat de laude gospodinele care au gătit mâncăruri alese pentru toată lumea. Dar hrana cea mai binevenită au fost îndrumările duhovniceşti ce-au răsunat în acea zi de la soborul de preoţi, şi învăţămintele de la cei doi Sfinţi Apostoli, faptele şi măreţia cărora nu se vor şterge din istoria mântuirii.

Maria TOACĂ