19 mai 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

TRISTEŢI ŞI MÂNGÂIERI CU RĂVĂŞITOARE ROMANŢE EMINESCIENE

14 iulie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

E fericit omul care are prieteni. Or, e mai fericit dacă prietenii îşi mai amintesc de el, când acesta are cel mai mult nevoie de sprijinul lor, măcar de un cuvânt de încurajare. La acest capitol, spre regret, am constatat că sunt săracă. Deşi nu am descoperit eu America –  prietenii adevăraţi nu-ţi sunt cei ce sunt lângă tine când eşti fericit, ci cei care îţi sunt aproape, când ţi-i cel mai greu. De regulă, atunci prietenii falşi uită de tine sau trec fără să te observe. Dincolo de orice, nu există suflare pe pământ care să nu aibă nevoie de un cuvânt prietenesc. În clipele când îmi era mai greu, m-a trezit la viaţă vocea unei vechi prietene, încă de pe timpul studenţiei. Ce-i drept, eu îmi făceam studiile la Universitatea din Cernăuţi, iar ea – studia muzica la Conservator, în capitala Republicii Moldova. Invitându-mă la Cafeneaua „Bucureşti”, de pe fosta stradă Iancu Flondor, la o seară de romanţe, dedicată celui mai mare Poet romantic – Mihai Eminescu, la care urma şi ea să ia parte, sugerându-mi că muzica  face minuni, în deosebi romanţele, scrise pe versurile Poetului Nepereche. Adevărul e că prietena Maria Dovghei, profesoară de muzică la Şcoala de Arte ”Isidor Vorobchevici” din Cernăuţi, a avut perfectă dreptate, cu toate că lirismul profund şi vibraţia melancolică a dorului din versul eminescian mi-a adunat şi mai multă tristeţe în suflet. Oricum, i-am rămas recunoscătoare că, măcar pe o clipă, am uitat parcă de capcanele şi loviturile, pe care ni le pregăteşte uneori soarta, lovindu-i fără pic de milă pe cei scumpi şi dragi.

În efervescenţa  evenimentelor, prilejuite de comemorarea Luceafărului poeziei româneşti, la seara de romanţe, interpretate cu talent şi profesionalism de cunoscuţii şi îndrăgiţii noştri artişti de mare valoare, poate că şi mai talentaţi decât unii din Ţară, Dumitru Caulea, absolvent al Conservatorului din Bucureşti, Maria Dovghei, Carolina Jitaru, Elena Nandriş, Gheorghe Posteucă, Izabela Plevan, acompaniaţi la pian de Neli Crăciun, alături de intelectuali români din istorica provincie a României, au fost prezenţi Petre Guran, Secretar de Stat în cadrul Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, însoţit de dl Valentin Răducanu, director DPRRP, diplomaţii Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, ministrul consilier Ionel Ivan, consulul Aurelian Rugină etc.  Dr, doc. Ilie Luceac în referatul dat citirii s-a referit la natura muzicală a lui Eminescu, iar studentele Cristina Tărâţeanu, Corina Vornicul, eleva Daniela Zâgrea  au declamat versuri eminesciene.  .

La propunerea lui Vasile Tărâţeanu, moderatorul manifestării, că pentru afirmarea tinerilor talentaţi din nordul Bucovinei ar fi bine ca la Bucureşti să se organizeze spectacole cu participarea lor,  dl Petre Guran a remarcat că „acolo e capitala, unde e talentul”, iar Bucovina a dat lumii atâtea talente!

Cu trăiri profunde am ascultat răvăşitoarele romanţe, izvorâte din sufletul Poetului simţirii româneşti, Poetul trăirii, iubirii, Poetul teilor şi al naturii ce ne-a lăsat versuri superbe, de o inegalabilă fineţe:  „Sara pe deal”, „Şi dacă…”, „Pe lângă plopii fără soţ..”, „O, mamă…”, „De ce nu-mi vii?...”, „Mai am un singur dor”, „Adio!”  etc, ducându-mă cu gândul că poate, printre multe alte făţărnicii,   nu există un elogiu mai frumos, mai înălţător, mai sensibil şi mai sincer, pe care să-l putem închina Marelui nostru Poet Mihai Eminescu.

Felicia NICHITA-TOMA

Articol apărut în ziarul «Zorile Bucovinei” la 17 iunie curent