24 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CE A MAI RĂMAS DIN BUCOVINA – „VESELA GRĂDINĂ” A LUI VASILE ALECSANDRI?

19 iulie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

Dulce Bucovină,

Veselă grădină,

Cu pomi roditori

Şi mândri feciori!

(Vasile Alecsandri)

Sinea mea pesimistă mă face să scriu că n-a rămas absolut nimic din „vesela grădină”, care era Bucovina noastră la momentul când bardul de la Mirceşti i-a închinat această poezie. Versurile ajunseseră a fi, în ciuda nemţilor, cântecul naţional al românilor din Cernăuţi. La mai bine de un secol şi jumătate de când erau intonate ca un imn naţional prin Bucovina stăpânită de străini, dar întreagă, care român de aici mai simte astăzi că trăieşte în raiul pe unde a trecut triumfal „acel rege al poeziei”?! Doar scumpe amintiri „de-un trecut frumos, mare, glorios” ne-au mai rămas…

Şi aceste amintiri au fost depănate la o extraordinară şezătoare literară consacrată celor 195 de ani de la naşterea lui Vasile Alecsandri. Manifestarea, iniţiată de parteneriatul Bibliotecii regionale „M. Ivasiuk” din Cernăuţi şi Biblioteca Bucovinei „Ioan Sbiera” din Suceava, s-a desfăşurat, la 18 iulie, la biblioteca sătească din Mahala, cu toate onorurile ce i se cuvin unui rege înălţat pe tron de dragostea românilor şi de geniul poporului nostru – Mihai Eminescu. Marcarea acestei semnificative aniversări a ocupat un loc prioritar în planul de activităţi al bibliotecii cernăuţene, directoarea Natalia Fileak şi adjuncta sa Maria Dovgan având lăudabila inspiraţie de a fructifica momentul într-o nouă revedere cu prietenii români de la Suceava, întâlnire încadrată în ediţia a treia a salonului comun de carte românească.

De data aceasta, şefa bibliotecii din Mahala, Mariana Boiciuc, a avut norocul să-şi împrospăteze fondul de carte cu donaţiile aduse de oaspeţii suceveni, dar şi să etaleze în faţa lor tot ce i-a reuşit mai bine în munca de popularizare a cărţii. Drept că a avut şi o cohortă admirabilă de ajutori/susţinători – de la cei mai mici (copii cu steaua talentului în frunte, îndrumaţi de directoarea Casei de Cultură, Elena Petriuc şi acordeonistul Ilie Caulea), până la gospodari şi gospodine în toată legea – primăreasa Elena Nandriş, bibliotecara de la Ostriţa Olga Zaidel, colegele de la biblioteca raională Noua Suliţă (şefa Ludmila Melniciuk, Adela Hulpe, Aurica Erimia), poeta populară Maria Dariciuc, mame ale tinerilor artişti.

Înainte de a veni la Mahala, mă obseda gândul că cununa de lauri pentru Alecsandri trebuia împletită la Cernauca, acolo unde poetul a trăit seri de neuitat la conacul prietenilor întru dragoste românească, unde, retras în răcoarea pădurii, nu se mai sătura de vorbă cu Alecu Hurmuzachi, unde le-a citit fraţilor bucovineni pentru prima dată „Mioriţa”, dornic să le dovedească că neamul românesc este unul din cele mai înzestrate cu daruri sufleteşti. Minunate seri a petrecut poetul la Cernauca, prima sa vizită având loc în 1848, când Vasile Alecsandri, ca participant la evenimentele revoluţionare, şi-a găsit adăpost pe moşia Hurmuzăcheştilor.

Şi gazdele întrunirii din Mahala s-au gândit la Cernauca, invitându-l la eveniment pe primarul acestei localităţi, Gheorghe Botă – un împătimit de istoria neamului, neostoit popularizator al personalităţilor care au sfinţit locul unde lui i-a fost sortit să-şi împlinească destinul. Născut la Boian, într-o familie de vrednici români, Gheorghe Botă convieţuieşte de mai bine de trei decenii printre ucrainenii din Cernauca, şi, după modelul înaintaşilor, se străduieşte să facă lumină în negura istoriei. A scris o monografie a satului în limba ucraineană, ca să ştie localnicii ce moştenire le-au lăsat boierii din vechime, foştii stăpâni ai oazei de românitate. Primarul din Cernauca i-a invitat pe oaspeţii din Suceava (dr. Gabriel Cărăbuş, directorul Bibliotecii „Ioan Sbiera”, dr. Alis Niculică, şefă de secţie la aceeaşi instituţie, scriitoarea Doina Cernica) să viziteze satul ce respiră cu amintirea trecutului, pe unde se păstrează urmele lui Alecsandri, domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ale lui Kogălniceanu şi altor făuritori ai istoriei româneşti. Totodată, a mărturisit că „i-au trecut furnici prin tot corpul”, de la cântările copiilor din Mahala.

Scriitoarea Doina Cernica s-a arătat a fi şi mai emoţionată, la prima sa vizită la Mahala (mai ales, în faţa expoziţiei consacrate lui Alecsandri), unde a întâlnit, după cum s-a exprimat „cititori de calitate”, „frumoşi vorbitori de limba română”. Din partea mea aş adăuga că scriitoarea Doina Cernica a întâlnit oameni care merită cărţile aduse de ea, îndeosebi cele de poveşti pentru copii. Posibil, peste ani cineva din cei mai mici cititori din Mahala o să-şi amintească de cărţile ei, aşa cum a evocat scriitoarea prima-i carte de citire, rămasă de la bunicul patern: „Cartea a fost editată în 1889, anul când a murit Eminescu şi conţinea multe poezii de Vasile Alecsandri”. Doina a mai povestit despre casa din Bacău, unde se presupune că s-a născut poetul şi scriitorii de acolo depun eforturi s-o recupereze.

Preluând ecoul poveştilor, scriitorul Dumitru Covalciuc, descălecător al tărâmului şi fenomenului Cernauca, fost cuib de mari patrioţi, l-a readus pe Alecsandri la Mahala. El ne-a provocat cu presupunerea că drumul poetului din Dorohoi spre Cernăuţi numaidecât trecea pe aici. Inventiv ca nimeni altul, Dumitru Covalciuc a găsit şi alte puncte de contact. Bunăoară, cea mai lungă stradă din Cernăuţi, care poartă numele Vasile Alecsandri, ajunge până la Mahala. Pe doamnele de la Biblioteca „M. Ivasiuk” le-a făcut atente la faptul că în subsolul instituţiei lor sunt multe volume de Vasile Alecsandri. Vorbind atotcuprinzător despre perioada cernăuţeană a poetului, D. Covalciuc a accentuat asupra rolului acestuia în „diplomaţia Micii Uniri, înfăptuite de Cuza Vodă.

În acest context am mai adăuga că în vara anului 1848 în Cernăuţi, se aflau aproape la 50 tineri moldoveni, fruntea tineretului surghiunit de Vodă Mihail Sturdza, cei mai mulţi dintre ei erau găzduiţi pe la casele lui Doxachi Hurmuzachi, din Cernăuţi, şi pe la moşia acestuia de la Cernauca. Alecsandri (avea pe atunci, de 26-27 ani) era adoratul tuturor. Interesante sunt amănuntele despre modul de petrecere al exilaţilor moldoveni, în frunte cu Alecsandri: „Seara, întorcându-se de la plimbare, la Cernăuţi, ţinându-se câte şase-şapte inşi de-a braţele, Alecsandri şi Negri, întotdeauna la mijloc, cântau cu toții „Allons enfants de là patrie…”. Pasul lui Alecsandri era după tactul Marseilleisei”. Însă, serios vorbind, toate legăturile lui Alecsandri cu Bucovina se reduc la o bogată cooperare şi înrudire intelectuală cu cele mai marcante individualităţi din istoria culturală bucovineană. Prin Hurmuzăcheşti, Alecsandri a ajuns să contribuie enorm la mişcarea literară. Prin ei s-au popularizat, în provincia expusă deznaţionalizării, poeziile lui Alecsandri. Ei au introdus, în Bucovina, şi operele dramatice ale acestuia, prin canalul unor trupe de la Teatrul Naţional din Iaşi, contribuind astfel la salvarea, deşteptarea şi întărirea românismului în „vesela grădină”.

De menţionat că elevii din Mahala, în special Mariana Marteniuc şi Mariana Dascaliuc, ne-au „plimbat” prin toate momentele de vârf din viaţa şi creaţia poetului, reuşit garnisite cu poezii, şi cântece. În aura sentimentală creată de copii s-a încadrat şi Maria Dariciuc, cu un cântec şi o poezie proprie. Se ştie că lui Alecsandri îi plăcea să fie onorat şi adorat de public, la Cernăuţi bucurându-se pretutindeni de ovaţi, de imnuri în cinstea sa. De onoruri frumoase s-a bucurat şi la Mahala, dragostea cu care l-au recitat copiii inspirându-ne încrederea că nu doar în acea zi ei s-au aplecat deasupra cărţilor sale. Acest lucru a fost confirmat şi de şefele bibliotecilor raionale Noua Suliţă (Ludmila Melniciuk), Storojineţ (Olga Lughina), Herţa (Elena Mihai). Mai cu seamă, ne-a impresionat cele relevate de Elena Mihai: „La Herţa, Alecsandri este adorat îndeosebi pentru opera dramatică. Teatrul popular de la Horbova (primul şi unicul teatru popular românesc în Ucraina) va juca de ziua naşterii poetului „Iorgu de la Sadagura”. Pe tot parcursul săptămânii bibliotecile noastre popularizează opera lui Alecsandri”.

Impresionat de localul atât de spaţios şi frumos amenajat al unei simple biblioteci săteşti, dl Gabriel Cărăbuş le-a mulţumit tinerilor artişti, primăresei pentru promovarea valorilor naţionale ale românilor şi ucrainenilor, valori ce se înscriu în tezaurul valorilor universale. El şi-a exprimat satisfacţia că salonul de carte românească, ajuns la a XIII-a ediţie la Suceava, a devenit un „eveniment călător” în regiunea Cernăuţi. Observând că biblioteca din Mahala are nevoie de carte românească, a promis să contribuie la această cauză.

Primăreasa Elena Nandriş l-a asigurat că orice donaţie de carte bună, literatură calitativă este binevenită şi că degrabă spaţiul bibliotecii se va lărgi, pentru piesele de muzeu fiind în curs de pregătire o nouă sală. În contextul legăturii cu Alecsandri şi-a amintit că prima piesă înscenată, în anii săi de şefie la Casa de Cultură, a fost „Piatra ”din casă”, iar primul ei rol pe scenă – cel al Chiriţei.

Astfel, în legănare de momente cordiale şi solemne, la Mahala a fost refăcut „Timpul gloriei din Cernăuţi”, cum numea poetul zilele petrecute, la sfârşitul lui decembrie 1866, în cercul prietenilor săi entuziaşti. Participanţii la manifestare şi-au dovedit calitatea de a fi recunoscători celor care şi-au consacrat talentul, fapta şi cuvântul prosperării şi deşteptării neamului. Dacă i-ar fi auzit Alecsandri din ceruri, ar fi spus aşa cum scria cu umor într-un răvaşul către soţia sa: „Se vede că-s mare poet, judecând după complimentele ce am primit; eu nu mă credeam aşa de mare”.

Maria TOACĂ

Pentru mai multe fotografii accesaţi pagina de facebook a ziarului nostru:

 https://www.facebook.com/Ziarul-Zorile-Bucovinei-457354170964191/?fref=ts