28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

„NU NE ÎNCHIDEŢI ŞCOALA!”, STRIGĂ ROMÂNII DIN TÂRNAUCA

29 iulie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

Strigă, imploră, plâng… Bat la uşi şi cer, cum ne îndeamnă Sfânta Scriptură. Nu pot spune că nu li se deschide, că nu sunt auziţi. Atât doar că nu aud nimic altceva în afară de promisiuni incerte din partea celor cu putere de decizie. Joi, 27 iulie, aproape o zi întreagă am trăit drama (pentru unii chiar un început de tragedie) locuitorilor a două cătune – Hergheligehi (rebotezat Tabunivka) şi Săvineşti, ce ţin de satul Târnauca. În ambele aşezări, situate la vreo 4 kilometri de centrul comunei spre care duc nişte drumuri de ţară cu hopuri la tot pasul, există din timpuri de demult şcoli primare. Numărul elevilor a variat în diferite perioade, însă până anul trecut, când la Hergheligeni nu s-a adunat minimul de copii pentru clasa întâia, funcţionarea lor nu s-a aflat sub pericol. După experienţa amară de un an, privind transportarea micuţilor la şcoala din centru, părinţii şi buneii s-au „răsculat”, cerându-şi şcoala înapoi, iar cei din cătunul Săvineşti se tem să nu nimerească şi ei în aceeaşi situaţie. Părinţii nici în ruptul capului nu vor să renunţe la şcoala lor, chiar şi aşa avariată, fiind gata s-o repare cu propriile puteri.

La capătul răbdării

În faţa primării vreo 40 de oameni din ambele cătune aşteptau sosirea susţinătorilor din Cernăuţi (scriitorul Vasile Tărâţeanu, preşedintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi, profesorul Arcadie Moisei, responsabil de problemele şcolilor cu limba română de predare din cadrul aceleiaşi instituţii”, corespondentul „Zorilor Bucovinei”, bloggerul Vasile Răuţ). Deşi să apere, conform literei legii, drepturile copiilor lor la învăţământ, părinţii erau pregătiţi să repete protestul organizat cu două zile înainte la Administraţia Raională de Stat Herţa. Câteva tinere mămici au venit cu prunci în cărucioare şi copilaşi mai mărişori, care vor păşi la 1 septembrie pentru prima dată pragul şcolii. Cei din Săvineşti îl aveau alături pe Vasile Tutunaru, profesor de limba română la Liceul „Gheorghe ”Asachi” din Herţa. El s-a născut în acest cătun, a făcut şcoala primară aici, la fel ca părinţii şi bunicii săi. De aceea împărtăşeşte neliniştile consătenilor: „E mare păcat să dispară această şcoală, care a trecut prin mari greutăţi, a funcţionat în timpul războiului. Dacă se închide şcoala, oamenii vor trăi ca într-un pustiu. Fără şcoală nu-i viitor, nici lumină. Când am învăţat aici, făceam lecţii toate patru clase într-o încăpere, cu un singur învăţător. Dar au ieşit din mijlocul nostru şi medici, şi profesori, şi oameni de ştiinţă…E drept, clădirea e în stare avariată, dar se poate repara cu mijloace modeste. Că nu sunt bani e un motiv de a închide şcoala. Legea permite funcţionarea şcolilor primare indiferent de numărul elevilor. Toţi părinţii sunt gata să pună mână de la mână, aş contribui şi eu din puţinul ce-l am…”. Olga Gheciu mi-a povestit despre mama sa, Maria Prisăcaru, decedată de doi ani. Pe vremuri ea, o simplă mulgătoare, a fost deputată în Sovietul Suprem de la Moscova, apoi la Kyiv. S-a zbătut pentru menţinerea şcolii, deschiderea unui magazin, dezvoltarea fermei zootehnice. „Acum dacă se distruge şcoala, rămânem cu nimic”, oftează fiica celei care a promovat dezvoltarea Săvineştilor.

„Eu sunt constructor, pot să ajut la reparaţia clădirii, numai să ne dea primăria sau de la raion tehnica necesară pentru executarea lucrărilor, mi-a spus Constantin Avacăriţă. El are o fetiţă care toamna aceasta merge în clasa pregătitoare. Copila va împlini în octombrie 6 ani. Tatăl se teme s-o lase la şcoala din centru, mai ales pe timp de iarnă. Şi alţi părinţi mi s-au plâns că n-au încredere în autobuzul şcolar. Drumurile sunt foarte rele, autobuzul e unul singur pentru toţi elevii (din clasele mici până la cele superioare). Gospodăriile sătenilor sunt situate la distanţe mari… Chiar şi până la şcoala din cătun unii copii trebuie să parcurgă vreo doi kilometri. La 1 septembrie, la cei 18 elevi care frecventează această şcoală primară se vor mai adăuga 6 copii. Părinţii, însă, nu sunt siguri că li se va permite să înveţe în şcoala lor. Învăţătoarea Tatiana Gherţanu a lucrat 32 de ani acolo şi e un fel de şefa a acestui aşezământ. Dumneaei mi-a deschis parantezele în privinţa îngrijorării părinţilor: „Deşi nu ni s-a spus categoric că se închide şcoala, înţelegem destul de bine că spre asta mergem şi vom fi puşi în faţa faptului împlinit. Peste câteva săptămâni va veni comisia şi ne va anunţa „verdictul” că nu suntem pregătiţi pentru desfăşurarea lecţiilor”. Prevăzând un astfel de final, părinţii au cerut şefilor de la raion să le permită să dezasambleze încăperea avariată, în care nu se ţin lecţii în ultimii ani. Ei nu cer reparaţii capitale, care pot să dureze ani şi ani, aşa cum se tărăgănează construcţia noului bloc al şcolii din Târnauca. Aici se cere de precizat că nici în şcoala cea mare, unde urmează să fie transportaţi elevii din cele două cătune, nu există spaţiu suficient, nici condiţiile nu sunt excelente. Directorul Iacob Posteucă a recunoscut că, potrivit legii, cele două şcoli primare au dreptul la existenţă, că ele trebuie păstrate, deoarece pentru cei mici e mai comod să înveţe aproape de casele lor. De aceeaşi părere este şi profesorul de istorie Alexandru Platonov.

Aceeaşi dorinţă am auzit-o de la mulţi părinţi şi bunici – Violeta Ţârdea (cu doi copilaşi, de patru şi doi ani), Mariana Prisăcaru (doi copilaşi, de şase şi trei ani), Tatiana Costaş (fiica Natalia de patru ani, fiul Diego, elev în clasa a III-a), Mariana Maftei (fiica Daniela, clasa a II-a), bunicuţa Maria Rasenco, bunicii Constantin şi Aurica Nicolăiţă şi mulţi alţii, care, asemenea tinerii bunicuţe Aurica Aioanei mi-au mărturisit plângând că nu-i vor da pe cei mici în alte şcoli. Îi susţinea şi-i încuraja, împărtăşind cu ei lacrimile, dna Maria Vizitiu, care le cunoaşte problemele nu numai datorită faptului că a condus într-o perioadă secţia raională a învăţământului. Cătunul Hergheligeni este baştina ei, locul unde a făcut primii ani de şcoală. Anul trecut şcoala a fost închisă, iar acum tinerii locuitori fac demersuri pentru redeschiderea ei, deoarece sunt şase copilaşi în clasa întâi şi încă mulţi micuţi ce vin din urmă. Plus la aceasta, încăperea şcolii este într-o stare bună, are chiar şi toalete cu apă curentă înăuntru. Deşi de un an nu se ţin lecţii acolo, curtea este frumos îngrijită, cu starturi de flori, în clase pe bănci se păstrează abecedarele, cărţile de citire, literatură artistică pentru copii. Numai câteva flori din glastră s-au uscat. Părinţii sunt dispuşi să facă reparaţiile cosmetice necesare, să aducă produse pentru alimentarea elevilor. Din anii trecuţi au rămas lemne şi cărbune pentru încălzire. Astfel, statul nu va avea mari cheltuieli pentru întreţinerea acestei şcoli. Pe scări l-am întâlnit pe viitorul elev Costică Rimarencu, însoţit de bunicii Constantin şi Aurica Nicolăiţă. Băieţelul deja şi-a ales un loc în prima bancă. Şi Ana Timiş speră că mezina Anastasia va învăţa aici, unde au absolvit şcoala primară ceilalţi patru copii ai ei.

O mână spală pe alta

Parcă dinadins, în ziua când petiţionarii din Târnauca au venit la Herţa să solicite un răspuns concret, de data aceasta încurajaţi de conducerea Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”, prin cabinetele Administraţiei Raionale de Stat nu era nici o persoană care răspunde de învăţământ. Şeful cel mai mare, Viorel Iastremschi se afla la sesiunea Consiliului Regional, adjuncta sa pentru probleme umanitare, Tatiana Hliboceanu, de asemenea, pe undeva mai departe, şeful secţiei învăţământului, Octavian Magas era plecat la Cernăuţi cu treburi urgente, cei doi locţiitori ai săi se aflau în concediu. Tot în concediu se afla şi primarul satului Târnauca, Ion Pantea, căruia îi revine nu ultimul rol în rezolvarea problemei respective. „N-aţi venit în ziua care trebuie”, i-a replicat Marin Crigan, contabilul-şef al secţiei pentru învăţământ, lui Vasile Tărâţeanu, care, în lipsa celorlalţi, l-a luat pe acesta la întrebări. Poate, într-adevăr, trebuia să venim când şefii sunt pe loc, mi-am spus şi eu mai apoi părerea, la care domnii din Cernăuţi mi-au răspuns că, oricum şefii „se împrăştiau”, dacă ar fi fost puşi la curent cu vizita noastră.

De la Marin Crigan, care e deputat în Consiliul Raional şi secretarul comisiei bugetare, am aflat de ce nu s-a prevăzut mijloace pentru şcolile din cele două cătune. La începutul anului a fost vorba să fie închise, apoi de la Kyiv s-a precizat că legea respectivă nu se referă la şcolile primare. Acum s-a format o comisie care va verifica starea clădirii de la Săvineşti. Printre altele, dl contabil-şef s-a scăpat cu vorba că „au aşteptat să înceapă decentralizarea şi atunci comunitatea nou-formată avea să poarte răspunderea pentru finanţarea acestor şcoli”. Despre „comisie şi componenţa ei” i-a informat pe vizitatorii nepoftiţi şi adjunctul şefului ARS Herţa, Viktor Iavaţki. Răbdător, el a ascultat doleanţele oamenilor, dar „s-a spălat pe mâini”, aducându-le la cunoştinţă că nu răspunde de problemele şcolilor. A încercat să intre în dialog şi Vera Ţârdea, şefa sectorului organizatoric, lămurindu-le părinţilor ce pericol îi paşte pe micuţii lor în clădirea veche a şcolii. „Ne-aţi făcut proşti, credeţi că avem mai puţină grijă de copiii noştri… Am răbdat, dar acum nu putem tăcea”, au răbufnit oamenii, strigând că le trebuie şcoala, dar nu comisii. Într-un târziu, după ce-au răguşit şi unii şi alţii, dna Vera Ţârdea a făcut legătura telefonică cu şeful Administraţiei Raionale, auzindu-se în aparat cuvintele că şcolile nu vor fi închise.

Maria TOACĂ

Fotografii : "Zorile Bucovinei"