19 noiembrie 2017
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

MIRCEA MOTRICI –„LACRIMĂ ARZÂND ÎN NECUPRINS”

31 iulie 2016 р. | Categorie: Românii de pretutindeni

Amintiri cu poeţi din carul fermecat de la Udeşti

Sus pe dealul din Udeşti, Doamne, cât de-aproape eşti”, scria Poetul Grigore Vieru la prima ediţie a Festivalului Naţional de Literatură „Rezonanţe udeştene”, onorând cu prezenţa sa invitaţia iniţiatorului şi organizatorului primelor trei ediţii, poetului cu origini udeştene,  Liviu Popescu,  preluat apoi de Centrul Cultural „Bucovina”. Şi poate că n-ar fi existat azi Festivalul, vorba scriitorului, dacă n-ar fi fost coordonat de Carmen Veronica Steiciuc, preşedinta Societăţii Scriitorilor Bucovineni (SSB) şi directoarea Teatrului „Matei Vişniec” din Suceava.  De altfel, graţie dl Liviu Popescu, devotat fiu al baştinei sale, am avut parte de o călătorie virtuală, o reîntoarcere în timp la primele ediţii ale Festivalului Naţional de Literatură „Rezonanţe udeştene”, când finalul manifestării se sărbătorea  în vârful Oadeciului.

Cea de-a XXI-a ediţie a Festivalului respectiv a continuat de la Suceava în amfiteatrul naturii udeştene, comună  ce a rodit cu cele mai multe personalităţi marcante – oameni de cultură, academicieni, 8 membri ai Uniunii Scriitorilor,  cu un pelerinaj la mormintele scriitorilor Constantin Ştefuriuc şi Mircea Motrici, precedat de un  parastas de pomenire la Biserica Sfântul Dumitru, oficiat de preoţii Mihai şi Nicolae Fădur, care, prin vrednicia lor şi serviciul divin, au înălţat o rugă spre ceruri întru cinstirea distinşilor înaintaşi, divinul moment încheindu-se cu un excepţional recital de poezie, pe versurile acestor doi poeţi, care au plecat prea devreme către tărâmurile astrale,  regizat ingenios de apostolii cuvântului matern din localitate, învăţătorii Aneta şi Dumitru Iacob, susţinuţi de grupul de elevi ai Şcolii „Haralambie Mihăiescu”, îmbrăcaţi în veritabile costume naţionale. Evenimentul cultural a continuat apoi la mormintele celor doi scriitori, cu slujbe de pomenire, cu evocările poeţilor prezenţi.

La mormântul fostului coleg de condei şi idei, ziaristului, poetului şi publicistului Constantin Ştefuriuc, directorul ziarului „Crai nou”din Suceava,  Dumitru Teodorescu, i-a adus un elogiu  omului cu care a împărtăşit grijile cotidiene, bucuriile şi salturile creaţiei, activând împreună la „Zori noi”, al doilea an consecutiv Domnia Sa înmânând, la Casa Memorială „Eusebiu Camilar”, premiul „Constantin Ştefuriuc”, acordat de cotidianul „Crai nou”.

Prin „Iarba de-acasă ce leagănă în rouă raza dimineții”, unde „izvorul se îmbracă în oglinzi”, iar  „Drumul fuge sub roți”, „Crestele înscriu pe cer caligrafii ireale”, iar „Suspinele cad în somnul fântânilor”, îmbrăţişându-ne  „cu fiecare rază a dimineții”,  „Gânduri în lacrimă”, din care „picurau flori albe” în prourul dimineţii, ne chemau spre mormântul îmbrăcat în marmură neagră,  la o întâlnire astrală cu jurnalistul, poetul şi publicistul Mircea Motrici, care ne aştepta cu microfonul în mână, pregătit pentru un nou interviu… Cu ochii înlăcrimaţi, dna Rozalia Motrici, cea care îi păstrează vie amintirea, a aprins lumânările neuitării, lacrimile de ceară picurând pe verdele crud al ierbii, înrourând fruntea florilor de pe mormânt şi a celor aduse de copilaşii cu voci îngereşti, alergau prin „alaiul de miresme” ce urca uşor spre  cer, de unde ne „privea un ochi de stea”, iar „Clipele de foc după așteptări” ne măsurau eternitatea.

Chiar dacă am scris încă la începutul lui iunie despre impresionabilul Festival Naţional de Literatură „Rezonanţe udeştene”  ce s-a desfăşurat la 28 mai, la Suceava şi Udeşti, mi-au mai rămas în colţişorul sufletului nişte sincerităţi ce m-au impresionat mult de tot şi se cer împărtăşite.

De fapt, la Udeşti, una dintre cele mai mari şi pitoreşti comune din judeţul Suceava, startul Festivalului l-a dat actualul primar Cristea Ostrovanu, la primărie participanţii fiind întâmpinaţi cu îmbrăţişări prieteneşti, cu masa încărcată de bucate delicioase, plăcinte, sarmale, cafea aburindă etc.

La  Casa Memorială „Eusebiu Camilar”, după decernarea premiilor laureaţilor de către preşedintele juriului, cunoscutul istoric şi critic literar Adrian Dinu Rachieru,  cuvinte de felicitare, apreciere şi încurajare au adresat Carmen-Veronica Steiciuc, preşedintele SSB, Nicolae Toma, redactorul-şef al ziarului „Zorile Bucovinei” din Cernăuţi, Dumitru Teodorescu, directorul cotidianului „Crai nou” din Suceava, unul dintre sponsorii Festivalului, care a sensibilizat că la Udeşti „scrisul se bucură de perenitate, germenii creaţiei literare rodesc întru împliniri, adunând an de an la poalele Oadeciului nume consacrate pe tărâm literar”, precum  Liviu Antonesei, Olga Iordache, Liviu Papuc ş.a..

Finalul sărbătorii a derulat în curtea Casei Memoriale „Mircea Motrici”, unde ne aşteptau tacâmurile cu plăcinte, pregătite de o altă mare gospodină şi gazdă primitoare – Rozalia Motrici, care s-a referit succint la activitatea regretatului său soţ, reporterului, publicistului, scriitorului Mircea Motrici, şi carul fermecat, dar fără boi, încărcat cu poeţi consacraţi precum Liviu Popescu, cu soţia sa, Ovidiu şi Isabel Vintilă, Carmen Veronica Steiciuc, moderatoarea manifestării,  Liviu Papuc, la fel cu soţia, Emil Simion, Rodica Mureşanu, Viorica Petrovici, Liviu Antonesei, Carmen Marcean,  Olga Iordache, Victor T. Rusu, Constantin Ungureanu, Coca Maria Udişteanu etc., şi cei în ascensiune, de curând premiaţi, care au citit din propriile creaţii. A strălucit printre tinerele talente, ca un soare la răsărit, micuţa artistă Adela Şulea, o minune de fetiţă de doar 7 anişori, care, în timp ce semenii  se joacă încă cu păpuși, a recitat cu suflet şi talent înnăscut, ca o  actriţă consacrată, mai multe poezii, scrise de Mihai Eminescu, Mircea Motrici etc.. Bravo!!! Felicitări părinţilor care educă un asemenea odor!

De altfel, anul precedent, cu sprijinul Consiliului Judeţean Suceava şi Centrului  Cultural „Bucovina”, cărora le-a adresat alese mulţumiri şi preţuiri dna Rozalia Motrici, precum şi poetului Ion Drăgușanul, care s-a ocupat de îngrijirea antologiei de poezie „Pecetea stelară”, a văzut lumina tiparului încă o carte a lui Mircea Motrici, culegerea respectivă.

Primul care a „risipit cascada de emoţii”, a urcat în car, a fost dl. prof. Emil Simion, cel care timp de 16 ani a coordonat învăţământul din Udeşti, a scris 12 cărţi, inaugurând manifestarea de la Casa Memorială „Mircea Motrici” cu lansarea volumului „Pecetea stelară”, ultima carte a distinsului dispărut, apărută în 2015 prin osârdia dnei Rozalia Motrici,  sensibilizând că  Mircea Motrici avea harul de a scrie cu înverşunare metaforică. A fost scriitor, reporter, editor,  publicist, dar a ştiut cu foarte multă discreţie  să găsească mereu şi mereu alte ferestre spre sufletul omului, scrisul său purtând amprenta originalităţii. Îmbogăţind zestrea spirituală a locului natal, a Bucovinei, Mircea Motrici a excelat prin reportaj, de aceea Alex Ştefănescu l-a şi numit „Un poet al reportajului”, el fiind şi un abil creator de vers. Antologia „Pecetea stelară”, din punct de vedere compoziţional, cuprinde trei părţi, primele două incluzând poezia antumă din cele două cărţi – volumul de versuri, „Parabola stâncii”ce a văzut lumina tiparului în 2003, şi placheta „Craterul inimii”, apărută în 1997, despre care dna Doina Cernica scria că este mai mult o piatră de încercare ce urmează să fie aşezată la temelia solidă a creaţiei lui Mircea Motrici, iar versurile din acest volum ascund intenţii profunde, variate sensuri şi semnificaţii, mai ales că autorul nu se sfieşte să spună că deja ştie să scrie „cu raze obosite pe fire de păianjen…cu rouă din venele frunzei de stejar”. Or,  Mircea Motrici mereu era în căutarea clipei ce o vrea” săgeată în veşnicie”: „Clipele de foc  după aşteptări ne măsoară eternitatea”. Celălalt volum de versuri, „Parabola stâncii”, constituie un salt calitativ în evoluţia liricii lui Mircea Motrici. E într-adevăr o parabolă ce cuprinde poeme care pot fi considerate „expresia orfeică a dezrădăcinării”, poetul păstrând sentimentul sacralităţii: „A trebuit țărânei, pe care o calci, aerului, pe care-l respiri şi, mai ales, veşniciei,  care încă mai înnobilează cu luciri de Fata Morgana satul românesc”. Această metaforă este o expresie a durabilităţii, eternităţii, a spaţiului unic şi pur, către care tinde în arcuirea lui peste timp orice demers liric, cartea fiind zămislită din nostalgia ireversibilă a trecerii timpului pentru că nimeni nu măsoară mai bine rostogolirea clipelor în neant ca imaginaţia poetică. De altfel, şi volumul trei, „Libertatea visului”, apărută în 2008, ce conţine versuri postume,  ascunde trăiri profunde: „În tolba poștașului a mai rămas o scrisoare,/ Destinatarul a lăsat poarta deschisă, așteptând primăvara…”. Prin creaţiile sale Mircea Motrici a rămas în amintirea iubitorilor de frumuseţi spirituale „lacrimă arzând în necuprins”, „ecou în inima tăcerii”, „reporter la porţile timpului”,  „stejar în oglinda spaţiului bucovinean”.


Felicia NICHITA-TOMA


Publicat în ziarul „Zorile Bucovinei”, miercuri, 27 iulie 2016

Foto: „Zorile Bucovinei”


Pentru mai multe fotografii accesaţi pagina de facebook a ziarului nostru:

 https://www.facebook.com/Ziarul-Zorile-Bucovinei-457354170964191/?fref=ts