„CÂT VOM PĂSTRA LIMBA, ŞCOALA, TRADIŢIILE, PORTUL POPULAR ŞI FOLCLORUL, VOM DĂINUI CA NEAM…”

Deşi o asemenea carte valoroasă ar fi fost bine să fie prezentată la 31 august, de Ziua Limbii Române,  evenimentul cultural şi editorial deosebit – lansarea, la sediul Societăţii „Mihai Eminescu” din Cernăuţi, a volumului “Folclor din Voloca pe Derelui”, avândul ca autor pe cunoscutul profesor şcolar Nicolae Mintencu, Învăţător emerit al Ucrainei, i-a adunat  pe cei mai apropiaţi prieteni şi susţinători – distinşii diplomaţi români Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, consulul Aurelian Rugină, lideri şi reprezentanţi ai societăţilor naţional-culturale româneşti, consăteni, artişti amatori, oaspeţi din România şi din Republica Moldova. De altfel, profesor, poet şi rapsod, miruit cu harul unui talent înnăscut,  de data aceasta Nicolae Mintencu a excelat şi în ipostaza de culegător şi valorificator al creaţiei populare orale din străvechea  vatră de vrednici români, Voloca, bogată în tradiţii, datini, în folclor, aşezată sub geana legendarilor Codri ai Cosminului, în Ţara de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare.

Nu este atât de simplu să aduni în copertele unei culegeri un tezaur valoros, zestrea spirituală, moştenită de secole din moşi-strămoşi, cu atât mai mult, să editezi  astăzi o carte – profesorul, intelectualul e sărac, iar cel bogat e zgârcit, nici nu-l interesează cartea, ci doar banii. Dincolo de orice dificultăţi materiale, dl Nicolae Mintencu a găsit înţelegere şi sprijin financiar pentru a edita cea de-a 6-a  carte ce încununează palmaresul creaţiei sale, culegerea “Folclor din Voloca pe Derelui”, graţie unor oameni deosebiţi şi generoşi precum dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, dl ministru consilier Ionel Ivan, antreprenorul şi artistul amator Vitalie Onofreiciuc.

 Apreciindu-i fructuoasa activitate didactică şi artistică, îndrumându-i pe cei prezenţi la păstrarea şi perpetuarea valorilor naţionale, Excelenţa Sa Eleonora Moldovan a ţinut să specifice importanţa volumului respectiv pentru întregirea patrimoniului naţional: “Prin intermediul acestor gânduri şi versuri profunde ale poporului român ce sunt atât de bine păstrate în satul Voloca, putem constata împreună frumuseţea patrimoniului naţional cultural, moştenit şi păstrat atât de bine la Voloca, datorită oamenilor care cunosc importanţa unei asemenea expresii naţionale. Este într-adevăr o lecţie, pe care dl profesor Nicolae Mintencu ne-o ţine astăzi, în această formă publică, o lecţie deschisă, dar una cu semnificaţii istorice. Pentru a intra în profunzimea sufletului românesc, aşa cum este el  la Voloca, a cultivat aceste gânduri profunde ale locuitorilor din această veche vatră românească. Deci, să luăm exemplu de la aceşti oameni gospodari, care îşi iubesc portul, credinţa, ţara, ştiu să se manifeste foarte frumos”.

Cunoscutul scriitor şi istoric literar Dumitru Covalciuc, considerat o adevărată enciclopedie a Bucovinei, osârduitorul redactor al cărţii “Folclor din Voloca pe Derelui”, a mărturisit că a fost acela care l-a îndrumat pe Nicolae Mintencu să scrie această carte preţioasă: „Aproape toţi informatorii folclorici, de la care  Nicolae Mintencu a cules anumite piese nu mai sunt în viaţă, Aceste culegeri datează din ultimul pătrar al secolului trecut. În acei ani Voloca era cu totul alt sat. Acum e o capitală a oamenilor bogaţi, pe care nu-i interesează altceva decât banii. La modă e calculatorul, telefonia mobilă, nu-i mai interesează cultura populară. Muncind şi culegând folclor, Nicolae Mintencu a avut un act de curaj. De fapt, volumul a fost mult mai mare, dar a fost selectat de teamă că nu se vor găsi bani să faci o carte mai voluminoasa. Folclorul a fost selectat în 9 cicluri: „Cântece bătrâneşti”, „Doine”, „Cântece de dor şi dragoste”, „Piese din repertoriul volocenesc al ceremonialului de nuntă”, „Din poezia obiceiurilor de iarnă”, „Teatru religios”,  „Descântece”, „Bocete”, „Cântece din repertoriul rapsodului Nicolae Mintencu”. Acest volum este o raritate. Multe am putea face, dacă s-ar găsi mijloace financiare. Aduc mulţumiri Excelenţei Sale Eleonora Moldovan. Când, cu câteva luni în urmă, nu găseam bani pentru editarea almanahului “Ţara Fagilor”, m-a întrebat cât costă. A găsit 4 mii de lei şi i-a transferat la Târgu Mureş, astfel revista a fost tipărită. Şi de data aceasta s-au găsit bani. Mi-am dat seama că dna Consul General şi dl ministru consilier au donat bani din propriile buzunare. Dar fac o faptă foarte frumoasă ce ne aduce bucurii. Având atâţia discipoli bogaţi, profesorul Nicolae Mintencu putea fi ajutat şi de ei să rezolve această problemă...”.

Voloca e o localitate vestită nu doar graţie rochiilor pentru mirese, dar e şi o comună unde tradiţiile sunt onorate, promovate din timpurile cele mai vechi. E lăudabil că, spre deosebire de alte sate ce o înconjoară şi care şi-au pierdut originile româneşti, Voloca, ruptă de la sânul Patriei istorice după „eliberarea” din 1944 de către iscoadele sovietice, în pofida tuturor vicisitudinilor, şi-a păstrat şi promovează în continuare Graiul, tradiţiile româneşti, portul popular. Şcoala Medie din această vatră străbună e una din puținele din ţinut ce nu are clase ucrainene, Dar, spre regret, nu are o monografie complexă a localităţii. La aceste aspecte sociale şi culturale ale comunei de pe Derelui s-au referit profesorul Octavian Voronca, membru al prezidiului Societăţii „Mihai Eminescu” şi preşedintele Vasile Bâcu, moderatorul manifestării, Corneliu Nichitovici, ex-şeful Direcţiei Învăţământ şi Ştiinţă,  Ilie Popescu, preşedintele Societăţii Regionale „Golgota”, dna Maria Onofreiciuc, director-adjunct la ŞM Voloca,  viceprimarul Vasile Palamariuc, publicistul Ştefan Broască, Nicolae Toma, redactorul-şef al ziarului  „Zorile Bucovinei, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, etc., apreciind activitatea dl Nicolae Mintencu, contribuţia merituoasă la păstrarea şi perpetuarea românismului. Prezentă ca de obicei la mai toate manifestările noastre culturale, profesoara Elena Purici a remarcat că „dl Nicolae Mintencu este modelul profesorului clasic şi, totodată, modern. Îmi pare rău că astăzi, când au fost lansate cărţile lui Nicolae Spătaru, copământeanul nostru din Chişinău, şi Nicolae Mintencu, lipsesc profesorii de limba şi literatura română, care ar fi avut multe de învăţat”.

Excepţionalul  eveniment cultural s-a încheiat cu feeria unui spectacol de zile mari, evoluarea talentaţilor artiştilor amatori din Voloca – Orchestra de instrumente populare, condusă de vioristul Ion Bodnar, Fanfara, dirijată de  legendarul artist Ion Cocea, cu duioasa voce a Elenei Onofreiciuc, care a revărsat melodios şi dulce  frumoasa Baladă „Mioriţa”, cu incomparabila voce a maestrului Nicolae Mintencu, cu frumoasele piese muzicale ale tinerilor, care au încă ce învăţa de la mentorul lor –  Ion Semeniuc, Patricia Hâncu, Gheorghe Rogovei, cu etalarea zestrei străbune - parada portului popular din Voloca, demonstrată cu dragoste şi mândrie volocenească de micuţele vedete, elevii Emanuela-Maria Olenteriuc şi Maxim Paulencu, în frunte cu poeta şi meşteriţa populară Maria Bojescu, cu alţi tineri din Voloca, îndrăgostiţi de portul popular românesc, care, după cum a sensibilizat Excelenţa Sa  Eleonora Moldovan, au încununat impresionabilul moment în care ne-am adus  aminte de rădăcinile noastre.  Toate aceste colective demonstrează pe viu  faptul că Voloca păstrează cu sfinţenie comoara naţională, moştenită din străbuni, limba maternă,  şcoala fiind cu limba română de predare. De altfel, fapt menţionat şi de Nicolae Mintencu: „Cât vom păstra limba, şcoala, tradiţiile, portul popular, folclorul, vom dăinui ca neam, de altfel ne asimilăm cu alte popoare”.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii: „Zorile Bucovinei”