LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ – SĂRBĂTORITĂ CU FAST LA CERNĂUŢI

Sfinţită prin jertfa celor, cărora le datorăm dăinuirea, înveşnicită în lacrima doinelor şi baladelor, cântecelor patriotice, glorificată în versuri, trăită cu sufletul de românii adunaţi la 31 august în Casa Limbii Române – la „Zorile Bucovinei”, într-un cerc mai restrâns pentru ai aduce un modest omagiu anume în Ziua Limbii Române, laolaltă cu întreaga suflare românească de pe mapamond, sărbătoarea Graiului Matern a continuat cu cântec, dans şi voie bună duminica precedentă, 4 septembrie, la  cea de-a 27 ediţie a comorii noastre de suflet – „Limba noastră cea Română”, fiind marcată cu fast de Societatea „Mihai Eminescu”, condusă de preşedintele Vasile Bâcu, graţie susţinerii financiare, acordate de  Guvernul României prin Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, printr-o bogată lansare de carte la sediul asociaţiei şi un concert select în sala Palatului Academic al Universităţii de Medicină din Cernăuţi.

Sprijinită prin eforturile Excelenţei Sale Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, susţinută şi însufleţită de întreg corpul diplomatic al Consulatului General al României la Cernăuţi – distinşii diplomaţi Ionel Ivan, ministru consilier, cu soţia sa, Mioara, consulii Aurelian Rugină şi Edmond Neagoe,  Lucian Indreiu cu soţia Alexandra – „Limba noastră cea Română” şi-a înălţat mirul tămadei spre cerul dumnezeirii veşniciei graiului românesc, prin nemuritorul imn „Pentru ea”,  cântat cu sufletul de  maestrul Dumitru Caulea, absolvent al Conservatorului din Bucureşti, solist al Filarmonici din Cernăuţi şi dirijorul Corului „Dragoş Vodă”, ridicând de câteva ori sala în picioare, prin măiestrele voci ai bravilor bărbaţi, în inimă cu Tricolorul, în frunte cu neintrecutul Gică Puiu, prin vocile gingaşe ale celor mai frumoase „Fete din Bucovina”, dirijate de Luminiţa Demianic,  prin vocea melodioasă şi dulce a privighetoarei cântecului popular românesc, inegalabilei Victoria Costinean, ale discipolilor ei, membrilor Ansamblului Etnofolcloric „Izvoraşul” din Ropcea, care a înnobilat sărbătoarea şi prin propriile-i cântece patriotice, prin versurile pătrunse de patriotism şi vocea măiastră a rapsodului Nicolae Mintencu, la fel precum şi miruiţii cu talent, românaşii din Crasna, însoţiţi de conducătoarele Olga Bruja şi solista Maria Schipor, care au început Unirea spirituală a românilor prin Limba maternă încă la 31 august de la „Zorile Bucovinei”, Ansamblului „Mugurel” din Pătrăuţii de Jos, condus de Natalia Balan şi Larisa Popescu, membrilor Coralei Bisericii „Trei Ierarhi” din Ciudei,, conduşi de Angela Velea, prin vocea îngerească a solistei Diana Velea, Absolventă a Conservatorului din Chişinău, Sofiei Roşca, Anei Apetrachioaie, prin versurile declamate şi însufleţite de studentul Denis Apetri, ale simpaticilor moderatori Nicoleta Petriuc şi Adrian Costea, etc. A cântat cucul” în zori pe rouă pentru Bucovina ruptă-n două” prin duioşia membrilor Ansamblului „Balada Humorului” din România, care au învârtit hora cu foc de scăpărau scântei.

 Cu pioase felicitări, la care s-au alăturat şi colegii săi, a urcat în scenă  ministru consilier Ionel Ivan, specificând că „Limba noastră română cea sfântă este arhipodul identității noastre naţionale şi culturale”, ce leagă poporul român cu cel ucrainean, „una din limbile Uniunii Europene, una din limbile în care a fost scrisă Biblia”, urându-le succese celor care „vorbesc, iubesc şi trăiesc româneşte, să ne regăsim cu toţii în Europa unită şi să ne respectăm reciproc…”

Oaspeţi dragi din România, printre care Carmen Andronache, preşedinta Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, ex-parlamentarul român Mircea Erimescu, prietenul nostru Ciprian Bojescu, delegaţii din Suceava, Rădăuţi, Botoşani, Timişoara, Vatra Dornei etc., au venit cu dragoste faţă de fraţii lor oropsiţi de vitregiile sorţii, separaţi printr-un gard de sârmă ghimpată ce continuă să sângereze în inima  Bucovinei rupte în două. Cel mai tânăr membru al delegaţiei din Vatra Dornei avea 60 de ani, iar cel mai vârstnic – 92- venerabila şi nelipsita dnă Tatiana Vlad Guga din Vatra Dornei, e mereu alături de durerea înstrăinării noastre, chiar dacă se deplasează, rezemându-se în două cârje, e viguroasă în suflet, cu dragoste de fraţi. Bravo Domniei Sale, n-a venit cu mâna goală – şi-a lansat o nouă carte la sediul Societăţii „M. Eminescu”- ”Întoarcerea din rai”…. Să dea Doamne să ajungem şi noi la vârsta-i onorabilă, cu inimile pline de căldură şi iubire faţă de Limba Străbunilor daci! Am observat, spre regret, că au „încărunţit” nu doar  societățile noastre culturale, ci şi cele din Ţară -  duc lipsă de tineret, care ar trebui să-şi onoreze mai mult vestigiile sfinte ale străbunilor.

Arcadie Moisei, şeful Departamentului Şcoli a Centrului Cultural „E. Hurmuzachi”,  a ţinut să menţioneze: „Dacă vom rămânea doar la dans, cântec şi declamaţii, peste câteva decenii vom pleca în Patria mamă ca să admirăm Limba noastră cea Română. Căci dacă dansăm sârbe şi cântăm cântece româneşti, dar vorbim şi  învăţăm în ucraineană, nu ne vom putea păstra identitatea. Dacă nu ne vom proteja şcolile, nu ne vom putea păstra limba”.

Pe aceeaşi undă tristă şi-a îndreptat discursul şi scriitorul, istoricul Dumitru Covalciuc: „Aici noi  salvăm limba română, însă mulţi  ies afară şi vorbesc cu nepoţii şi copiii  în ucraineană. I-am auzit numai ce. Ce înseamnă asta? De ce să fim cu patru feţe? Vărsăm aici lacrimi, dar copiii nu ştiu româna. Avem mai mulţi oaspeţi din România în sală, decât locuitori ai regiunii Cernăuţi! Noi, românii din Ucraina, suntem loiali faţă de statul ucrainean, însă când scriem o petiţie şi o adresăm autorităţilor s-o semneze, să fie bune şi să ne  respecte drepturile. De câţiva ani şi astăzi, nu sunt prezenţi la sărbătoarea noastră şefii din regiune, nici chiar locţiitorii lor, dar unii prea le mulţumesc. Pentru ce? Dragi părinţi şi bunei, când ieşiţi din sala aceasta încercaţi să vorbiţi româneşte astăzi. Măcar atât!”.

Sărbătoarea Graiului Matern a continuat la restaurantul „Imperial” din Herţa. 

E bine că oaspeţii  ne mai dau câte o lecţie, ne învaţă cum să preţuim şi să ne iubim Limba Română, unii se miră chiar că mai vorbim româneşte, însă ei vin şi se duc, dar cu ce ne alegem noi?

Felicia NICHITA

Fotografii: „Zorile Bucovinei”