29 mai 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

„CARTEA ZORIŞTILOR” NE-A ADUNAT LA O ÎNTÂLNIRE CU TRECUTUL „ZORILOR BUCOVINEI”

23 septembrie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

După cum glăsuieşte proverbul, la 22 septembrie, ziua bună s-a făcut cunoscută de dimineaţă, începând, la redacţia „Zorilor Bucovinei”, cu două evenimente strâns legate de activitatea noastră ziaristică. Primul se referă la organizaţia primară a Uniunii Naţionale a Jurnaliştilor din Ucraina (UNJ). Deşi avem cel mai mic colectiv redacţional din regiune, în jurul „Zorilor Bucovinei” s-a format cea mai numeroasă şi lucrativă echipă de membri ai UNJ, care au ţinut în acea zi adunarea de dare de seamă şi alegeri. Din proprie dorinţă şi la rugămintea sa, jurnalistul Mihai Huţcal, pe parcursul multor ani preşedinte al organizaţiei primare, a fost eliberat din această funcţie obştească. Cârma a preluat-o tânăra ziaristă Diana Toma, dl Mihai Huţcal rămânând pe post de îndrumător şi susţinător al activităţii noastre, aşa cum s-a manifestat şi mai înainte.

Al doilea eveniment a avut o tentă cu totul deosebită, adunând majoritatea din foştii noştri colegi – jurnalişti care au menţinut timp de câteva decenii apariţia „Zorilor Bucovinei” – la lansarea volumului „Cartea zoriştilor”, proaspăt scos de sub teascurile tiparului de scriitorul Grigore Crigan. Ştiam că zoristul Grigore Crigan osârduieşte timp îndelungat la această carte, multe din materialele inserate în volum fiind publicate mai întâi în „Zorile Bucovinei”. Şi iată că a apărut cu ea la „judecata” celor cu care a lucrat mulţi ani în calitate de redactor-şef adjunct al ziarului, despre care a scris, i-a evocat într-o măsură mai mare sau mai mică în paginile volumului. A fost o provocare destul de riscantă din partea autorului, deoarece de rând cu cei scoşi din negura uitării (Horia Deleanu, Paul Celan, Valentin Kuneţki ş.a.) în carte întâlnim (sau ne mirăm că au fost omise) persoane bine cunoscute, cu care am lucrat cot la cot, fiecare, în mod firesc, având anumite păreri proprii referitor la meritele celor selectaţi de autor.

Oricum, pentru lansarea acestei cărţi nu exista alt loc mai potrivit decât casa mare a actualului colectiv al „Zorilor Bucovinei”, întotdeauna bucuros de întâlnirea cu foştii colegi în faţa cărora nu numai uşile, ci şi inimile ne sunt mereu deschise. Acest lucru a fost relevat de redactorul-şef Nicolae Toma, care, de rând cu unicitatea volumului prezentat de autor, a nuanţat că „Zorile Bucovinei” a fost şi este un fenomen în viaţa românilor din nordul Bucovinei, exprimându-şi ferma încredere şi în ziua de mâine a ziarului. Nu e doar părerea sa, ci şi a miilor de cititori ce-i are în prezent „Zorilor Bucovine”.

Bucuros de a se afla din nou la o manifestare de suflet în mijlocul nostru, despre cartea ce a reuşit doar s-o răsfoiască, însă, e convins, că „trebuie citită din scoarţă în scoarţă”, a vorbit ministrul consilier Ionel Ivan. Distinsul diplomat a evidenţiat că acest volum este o noutate pentru Bucovina şi pentru mass-media din România: „Cel puţin eu, n-am auzit, n-am văzut ca dincolo de frontieră să existe aşa ceva – o îmbinare atât de perfectă într-un tot întreg a unei jumătăţi care nu mai există, alături de o jumătate care există, lucrează... E vorba de istoria noastră românească, din care faceţi parte şi dumneavoastră, cei prezenţi aici. Ne bucurăm să avem asemenea momente, vom avea un moment similar şi la Consulatul General al României la Cernăuţi”. Domnul ministru consilier i-a mulţumit autorului şi pentru semnificativul motto, preluat de la criticul literar Adrian Dinu Rachieru: „Înainte de a purcede la o „sângeroasă” selecţie, cei de aici, din jumătatea pierdută, au dreptul de a fi recuperaţi şi făcuţi cunoscuţi...”. Adresându-i felicitări şi dorindu-i autorului puteri de muncă, dl Ionel Ivan a reamintit de cele două jumătăţi între care e bine să fie întotdeauna un echilibru.

Preluând dirijarea discuţiilor, poetul Ilie Tudor Zegrea, preşedinte Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi, ne-a atras atenţia asupra faptului că „autorul şi-a axat selecţia pe literatură, adică i-a inclus în acest început de enciclopedie a zoriştilor, pe acei care au lăsat lucrări literare sau îşi încearcă condeiul pe tărâmul creaţiei, totodată cartea aducându-ne aminte de colegi care nu mai sunt printre noi şi de părticica din inimile noastre depusă în fiecare rând publicat în „Zorile Bucovinei””. Fostul secretar general de redacţie, poetul Mircea Lutic, a numit-o „o carte cu destin deosebit şi fericit”, regretând că nu există ceva similar despre jurnaliştii de la „Glasul Bucovinei”, care au deşteptat sentimentul renaşterii naţionale şi au pregătit readucerea Bucovinei la sânul Patriei mame. Exegetul Ştefan Broască, în afară de cele scrise în Prefaţă, a observat că volumul cuprinde o perioadă extinsă din viaţa etniei noastre şi oglindeşte rolul ce l-a avut ziarul în acea perioadă: „sub un aspect cam idealizat, căci viaţa a fost mult mai dură, au existat momente triste cum a fost moartea tragică a lui Ilie Motrescu. Trăim azi într-o altă situaţie, trebuie să percepem cartea aşa cum a scris-o autorul”.

Cu însufleţire, înduioşată de nostalgie, au vorbit despre carte, despre rolul ziarului la menţinerea limbii române zoriştii Viorel Airinei, Ion Creţu, Vladimir Cebotar, Simion Gociu, Tudor Andrieş, Vasile Carlaşciuc, cititorul nostru fidel din trecut şi de astăzi, Ilie Tomiuc, originar de la baştina primului redactor, Vasile Leviţchi.

Această lansare mi s-a părut deosebită mai ales prin faptul că nu s-a cântat laudativ pe aceeaşi strună, aşa cum, de obicei, se procedează la importante sau mai puţin însemnate jubilee, la înmormântări... Având ca subiect naşterea unei cărţi deschise pentru continuare, în corul de voci sincere au răsunat diverse păreri. Aşadar, s-a obiectat omiterea unor personalităţi care au stat la temelia „Zorilor Bucovinei” (Gheorghe Aiftodii, Gheorghe Mihalcean), precum şi a celor care depun astăzi eforturi pentru perpetuarea ziarului. Din partea actualei jumătăţi a «zoriştilor” i-a adresat autorului sincere felicitări, jurnalista Felicia Nichita-Toma, care a sensibilizat: ”N-aş fi sinceră, dacă n-aş avea şi unele obiecţii, pe care, sperăm, să le vedem materializate în următorul volum, care să cuprindă o istorie complexă a celor care au activat pe parcursul acestor 75 de ani la „Zorile Bucovinei”, să fie incluse materiale ce vizează şi personalităţi ca Gheorghe Mihalcean, fostul redactor-şef, Mihai Huţcal, ex-redactor şef-adjunct, scriitorul şi istoricul literar Ilie Luceac, fostul şef de secţie Viorel Airinei etc., actualul redactor-şef Nicolae Toma, care duce povara grea a editării ziarului în condiţiile economice dificile actuale, nume ce, poate din neatenţie, au fost trecute cu vederea în actualul volum. „Cartea zoriştilor”, evident, e o nostalgie după trecut, conţine diverse informaţii şi materiale despre trecut şi aproape deloc despre prezent, despre acea mână de oameni care munceşte la ziar, în afară de cele ce se referă la colega Maria Toacă, care face parte şi din generaţia trecutului, şi din cea a prezentului publicaţiei. În cartea respectivă, ziarul „Zorile Bucovinei” nu are prezent, cu atât mai mult viitor. Se vorbeşte mult despre trecut şi aproape deloc despre importanţa şi actualitatea ziarului – „Zorile Bucovinei” a fost…a fost…”. Că „Zorile Bucovinei”, citez din prefaţa cărţii: „…în versiunea actuală, doar prin contribuţia Mariei Toacă şi a lui Nicolae Toma nu mai poate suplini forţa unui colectiv de peste 20 de condeie, câte au existat…”. În redacţia „Zorilor Bucovinei” lucrează nu doar aceste două persoane amintite, care, desigur, pun suflet ca ziarul să apară în actualele constrângeri materiale, mai muncesc fără zile de odihnă câţiva oameni. Tot în aceeaşi prefaţă e şi răspunsul la întrebarea dacă a existat „fenomenul Zorile Bucovinei” – „a existat cel puţin pe durata unui deceniu şi jumătate sau chiar două”. Dorim sau nu, „fenomenul „Zorile Bucovinei” există şi în prezent şi va exista şi în viitor. „Zorile Bucovinei”apare şi va apărea. Vor veni după noi alţi „zorişti”, nu mai puţin talentaţi… În compartimentul „Ei au debutat la „Zorile Bucovinei” sunt incluşi şi oameni mai puţin importanţi, care au fost doar în treacăt pe la „Zorile Bucovinei”, nu au nimic cu denumirea cărţii, nu se ştie când şi cu ce au debutat, desigur, în afară de poeta Elena Mariţa. Consider că ar fi meritat să fi fost, în primul rând, incluşi aici cunoscutul scriitor Mihai Prepeliţă ce şi-a înaintat candidatura la Premiul Nobel, care a debutat la „Zorile Bucovinei” în 1969 şi despre care a scris dl Grigore Crigan într-un interviu în decembrie 1999, Învăţătorul Emerit al Ucrainei, pedagogul, poetul şi rapsodul Nicolae Mintencu, membru activ al Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, care de zeci de ani publică în „Zorile Bucovinei” versuri şi articole, cu atât mai mult că sunt incluşi doi discipoli de-ai Domniei Sale. Părerea mea este că titlul „Cartea zoriştilor” nu corespunde întru totul conţinutului volumului, căci „zorişti” suntem numiţi şi noi, actualii colaboratori ai publicaţiei, mai reuşit titlul ar fi fost „Au activat şi au debutat la „Zorile Bucovinei”. Încă o dată felicitări autorului şi aşteptăm apariţia noului volum, care să cuprindă o istorie integrală a ziarului şi a „zoriştilor”.

E şi aceasta „o privire din interior”, precum din „interior, adică din birourile redacţiei” este expusă viziunea autorului asupra celor care au ostenit deasupra paginilor de ziar din vechile colecţii păstrate la redacţie. Dincolo de toate, „Cartea zoriştilor” ne-a prilejuit o emoţionantă întâlnire cu cei de la care am preluat şi ducem mai departe fenomenul „Zorile Bucovinei”.

Maria TOACĂ

Fotografii: "Zorile Bucovinei" şi N. Hauca