13 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

LIMBA ROMÂNĂ ÎN BUCOVINA ISTORICĂ MOARE LENT, ÎNCETUL CU ÎNCETUL

4 octombrie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

LIMBA ROMÂNĂ ÎN BUCOVINA ISTORICĂ MOARE LENT, ÎNCETUL CU ÎNCETUL

Am sărbătorit cu fast Limba Noastră cea Română, cu oaspeţi mulţi şi dragi din România, bucuroşi că mai vorbim româneşte. Nu ştiu se vor bucura şi atunci, când vor discuta cu românii ucrainizaţi cu ajutorul translatorului? Oricum, am „plâns”, am cântat, am dansat împreună…Dar sărbătoarea a trecut, rămânând doar  gustul amărui al existenţei noastre şi al graiului matern, căci Limba Română în Bucovina istorică moare lent, încetul cu încetul. Timp de doar 6 ani am pierdut 13 şcoli  – din 2010 până în 2016, din 76 de şcoli cu limba română de predare din ţinut au rămas 63. Deşi petrecerile, sărbătorile ne plac,  copiii, nepoţii ne dăm la şcoli ucrainene. Desigur, dacă e să stăm strâmb şi să judecăm drept, aici un strop din vină o putem lua de pe seama părinţilor, căci dacă  înainte se declara că limba română nu are perspectivă, în prezent politica statului ucrainean s-a schimba puţin, altă făină se macină la moară. Mai bine zis, a rămas aceeaşi, şi-a schimbat doar blana. Acum mai puţin se vorbeşte că limba română nu are perspectivă, ci că şcolile cu limba română de predare din regiunea Cernăuţi s-au situat pe ultimele poziţii la testarea externă de stat.  Se mai încearcă „optimizarea” şcolilor – lichidarea unor şcoli medii ce vor fi transformate în incomplete şi crearea unei şcoli de bază, precum la Mămăliga, unde şcoala e bilingvă – ucraineano-română. De altfel, se face tot posibilul să se ucrainizeze şi cele ce au mai rămas.

Adevărul e că se acordă mai importante mijloace financiare şcolilor bilingve, care sunt extinse,  modernizate, în care se fac reparaţii capitale, cum de altfel, Şcoala nr.1 din Pătrăuţii de Sus, iar cele vechi, precum Şcoala nr.2 din aceeaşi localitate, care până anul trecut, când a fost deschisă prima clasă ucraineană, era cu limba română de predare, stau pe loc, mai bine zis, rămân aproape la nivelul secolului trecut. Cu toate că direcţia şcolii, profesorii şi elevii s-au străduit şi au vopsit-o, amenajat-o şi înfrumuseţat-o cum au putut pentru noul an de învăţământ. Dar oricum, nu pot concura cu cele renovate nici privind numărul copiilor, căci care părinte nu doreşte ca odrasla sa să înveţe într-o şcoală frumoasă şi modernă precum e cea bilingvă  -  ŞM nr.1. Or, în pofida tuturor greutăţilor de ordin material, pedagogii, împreună cu părinţii, au făcut tot posibilul ca în ŞM nr.2 în acest an să nu se mai deschidă clasă ucraineană. Aici cuvântul şi-a spus dna Domnica Balan, învăţătoare de clasele primare. Şi fiindcă e un excelent pedagog, cu o experiență de 27 de ani de muncă pedagogică, a reuşit să-i convingă pe părinţi că odraslele lor trebuie să studieze în graiul matern, căci doar astfel, învăţând întâi în limba mamei, vor reuşi cu succes să prospere în viaţă, să studieze şi să cunoască mai uşor şi alte limbi.

Şi-apoi dacă guvernul ucrainean e interesat în „optimizarea” şcolilor, ar trebui ca măcar Statul Român să aibă grijă de aceste şcoli, precum cu ani în urmă a înălţat frumosul edificiu al  Gimnaziului din Crasna, raionul Storojineţ, cu toate comodităţile, unde copiii românilor învaţă fericiţi şi cu plăcere, fiind recunoscători Patriei istorice. Înţelegem că e o perioadă dificilă, marcată de criza economică mondială, însă dacă se găsesc mijloace pentru diverse petreceri şi sărbători, conferinţe şi simpozioane, atunci se pot croi bani şi pentru şcolile românilor vitregiţi de Patria-mamă nu din propria lor vină.

Dacă nu vom avea sprijinul Patriei istorice, se poate întâmpla ca peste 10-20 de ani în nordul Bucovinei să nu mai vorbească nici un tânăr limba română, doar liderii societăţilor naţional-culturale ce beneficiază de ajutoare din partea Statului Român, iar şcolile noastre să fie toate ucrainizate, precum s-a procedat cu Şcoala Medie cu limba română de predare din s. Molodia, raionul Hliboca (Adâncata), comună românească ucrainizată. Pe temelia turnată pe banii României s-a înălţat o somptuoasă şcoală ucraineană cu două nivele, 24 de clase, pentru 480 de elevi, cu toate comodităţile necesare – încălzire cu gaze, clase computerizate, sală sportivă cu apă fierbinte şi rece, sală pentru festivităţi etc., fiind dată în exploatare la 24 august 2011, de Ziua Independenţei Ucrainei.

Un ajutor financiar ar necesita multe şcoli cu limba română de predare din ţinutul bucovinean pentru ca să nu fie „optimizate”, ca peste un an doi să nu dispară complet, să nu tragem clopotele bisericilor pentru sfânta limbă a strămoşilor noştri.

Felicia NICHITA-TOMA

Foto: „Zorile Bucovinei”