ROMÂNA A DEVENIT REGIONALĂ ŞI LA ROPCEA
9 mai 2013 р. |
Categorie: Actualități
N-am avut
nicicând îndoieli în privinţa faptului că la Ropcea trăiesc buni români, care nu-şi uită
trecutul tragic, cinstind cu sfinţenie memoria celor care au suferit în numele
credinţei şi limbii materne. De treizeci de ani ascult cu inima vibrând de
emoţii şi lacrimi în ochi cântecele de înstrăinare culese de la martirii
satului de îndrăgita noastră interpretă Victoria Costinean, viabilitatea cărora
este menţinută perpetuum de ansamblul de copii „Izvoraşul”. Nu o dată mi-am zis
că acolo unde există asemenea voci şi asemenea copilaşi, deprinşi de la primii
paşi să-şi poarte cu demnitate împărătească costumul naţional, nu se poate să
se cuibărească o nouă înstrăinare, să se declanşeze un dezastru în sufletele celor
care au datoria morală să nu uite sacrificiile înaintaşilor.
Trăim, însă, timpuri când interesele materiale se
ridică deasupra tuturor celorlalte. Şi dacă ar fi la mijloc numai câştigurile
mercantile… De cele mai multe ori e vorba mai mult de indiferenţă. Aici foarte
potrivit mi se pare un citat preluat de la cineva chinuit de nepăsarea
omenească: „Opusul iubirii nu este ura, opusul memoriei nu este uitarea, opusul sănătăţii
mintale nu e demenţa, opusul tuturor acestora este indiferenţa”. Din
fericire, la Ropcea
mai sunt oameni care se opun indiferenţei: nu se pot împăca nici cu
marginalizarea limbii materne prin ucrainizarea şcolii, nici cu nerespectul
faţă de legea cu privire la politica lingvistică promovată de statul nostru
ucrainean.
După cum am
aflat de la o persoană neindiferentă, în a treia zi de Paşti, la Ropcea a avut loc adunarea
satului, la care s-au discutat mai multe chestiuni, principala fiind darea de
seamă a primarului. Un grup de buni români, printre care Valeria Mihailiuc,
Nicolae Ursulean, Eusebie Zegrea, Dumitru Fedorcea, Rodica Covaci, Ion Culica, parohul
bisericii preotul Constantin şi alţii (sper
că nominalizarea făcută aici nu va abate neplăceri asupra acestor oameni dornici
de a păstra identitatea şi coloritul naţional al localităţii), au adunat
vreo 200 de semnături de la sătenii care au cerut ca pe ordinea de zi să fie
înaintată şi chestiunea privind acordarea limbii române a statutului de limbă
regională în teritoriul respectiv. Astfel, în săptămâna luminată a Paştelui,
odată cu bucuria Învierii, sătenii s-au bucurat şi de această mică victorie.
Toţi participanţii la adunarea satului au votat pentru statutul limbii române,
iar pledoariile lui Nicolae Ursulean, Dumitru Fedorcea şi altora care au optat
pentru limba română au fost susţinute cu aplauze fierbinţi. Mulţi au lăcrimat, mişcaţi
de poezia declamată cu mult suflet de învăţătoarea Elena Gablea.
Acum deputaţii locali vor trebui să îndeplinească
voinţa satului şi să adopte statutul consfinţit de lege, astfel ca de la mica
victorie obţinută în ziua de 7 mai să pornească cu mai mult avânt şi sinceră
credinţă permanenta lucrare de întărire a limbii materne - cel mai sigur zid de
apărare a fiinţei noastre naţionale.
Maria TOACĂ