17 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CUM AM DESCHIS DRUMUL SPRE SCUMPA NOASTRĂ ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ

18 octombrie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

Am avut mari emoții când am primit invitația la sărbătorirea celei de-a 25-a aniversări a primei școli cu limba română de predare din Cernăuți. Doar această instituție de învățământ - ȘM nr. 29, în prezent Gimnaziul nr. 6, este strâns legată de viața mea, fiind cea mai importantă și mai frumoasă parte din anii trăiți până acum. Deoarece n-am reușit să urc și eu pe scenă să-mi exprim emoțiile prin cuvinte, vă rog, stimați jurnaliști de la ”Zorile Bucovinei, să-mi publicați aceste gânduri în ziarul Dumneavoastră.

Astăzi, la acest tânăr, dar semnificativ jubileu, vreau să-i spun: ”Scumpă școală românească, grea a fost calea spre tine!”. Toate societățile românești, cot la cot, umăr la umăr, au ieșit în stradă, cu Tricolorul în mână, să ne revendicăm și să ne apărăm drepturile vitale la limba maternă, credință și învățământ, dreptul de a gândi și a vorbi în limba mamei. Am fost intimidați, amenințați, Steagul nostru Sfânt au încercat să ni-l sfâșie, să ni-l ardă… Dar nu ne-am lăsat îngenunchiați de intoleranța celor care nu suferă vorba românească pe acest pământ. În frunte cu preotul, am căzut în genunchi în fața lui Dumnezeu, rugându-ne pentru dreptatea noastră. Atunci am obținut dreptul de a arbora Tricolorul pe primăriile din satele românești. Dar unde mai stă simbolul nostru național neclintit astăzi?

Când am primit dreptul să avem și noi o școală la Cernăuți, am început să adunăm elevi, umblând pe la românii din oraș. Mie și răposatului Constantin Olaru, președintele ACDR, ne-a revenit sectorul din zona bulevardului. Am luat adresele părinților de la grădinițe și din școli. Am bătut pe la multe uși cu întrebarea și îndemnul: ”Sunteți români? Haide-ți la școala românească!”. După ce am cutreierat tot bulevardul, pentru clasa noua am găsit numai patru elevi, din care cauză anul școlar a început fără această clasă.

În pofida dificultăților, rezolvam imediat orice problemă. Răposatul director, Mihai Jar, mai că nu înnopta în școală. Punea la cale planuri grandioase, și e foarte dureros că n-a ajuns să-și vadă realizat visul de a obține statutul de liceu pentru școala românească. Dar ce copilași cuminți și ce părinți devotați școlii am avut! Și profesorii erau înaripați de entuziasm și patriotism înnobilat de dragoste românească. Și România-mamă ne-a îmbrățișat, aducându-ne mereu literatură artistică, manuale, dăruindu-ne întruna speranța în izbânda cauzei noastre.

Înțeleg că sunt copleșită de nostalgie, însă mult aș vrea ca nicicând să nu se stingă flacăra acelui început, și școala noastră să se mențină într-adevăr românească, făurind în continuare viitorul națiunii noastre.

Valeria BAJAN, s. Hreațca, raionul Herța